ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3075/2009

Deliberând asupra recursului, se reține: Prin Sentința penală nr. 32/P/10 martie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - inculpatul A.C. a fost achitat sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., constatând că numiții A.I., A.A.S. și C.I.V. nu au calitatea de părți vătămate în cauză. În esență, s-a reținut că în raport cu actele și lucrările cauzei nu sunt întrunite laturile obiective și subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. În termen legal, atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cât și părțile vătămate A.I., A.A.S. prin procurator A.I., cât și C.I.V.

au exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Parchetul consideră că substanța contractului de comodat a fost modificată din inițiativa și la cererea inculpatului A.C., întrucât suprafața pusă la dispoziția societății comerciale de către defunctul C.I.D. nu mai era de 140 m.p., așa cum se prevăzuse în 4 octombrie 2006, ci de 640 m.p., scopul neprevederii de la început în contract a suprafeței reale fiind acela de a eluda avizarea legală a funcționării firmei, de la mai multe instituții ale statului. Persoanele vătămate recurente susțin incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 și 18 C. proc.

pen. constând în: - omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra unei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului și anume cea prevăzută de art. 291 C. pen.; - omisiunea pronunțării asupra probelor esențiale în soluționarea cauzei, în sensul revenirii asupra necesității audierii martorei Ț.E.; - omisiunea extinderii procesului penal și cu privire la numita Ț.E. asupra căreia planează indiciile falsificării semnăturii defunctului C.I.D.; - eroarea gravă de fapt ar consta în aceea că între probele dosarului și interpretarea dată acestora de către instanța de fond există o contradicție evidentă. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârea atacată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele ce succed. Prin Ordonanța nr. 335/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, menținută prin Ordonanța nr. 299/II/2/2008 a procurorului general al aceluiași parchet - în cadrul controlului interior instituit prin art. 275 - 278 C. proc. pen. - s-a dispus scoaterea de sub urmărire a învinuitului A.C.G. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., în baza art. 11 pct. 1 lit. b) și a art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., aplicându-i-se sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 RON și, totodată scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., în baza art. 10 lit. b) C. proc.

pen., pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală. Față de numitul C.I.D. s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., intervenind decesul făptuitorului, Organul de urmărire penală a reținut că la data de 4 octombrie 2006, între SC P.T. SRL Tulcea, reprezentată de defunctul C.I.D., și SC E. SRL Tulcea, reprezentată de avocatul-învinuit A.C.G. s-a încheiat un contract de comodat prin care prima societate punea la dispoziția celei de-a doua, cu titlu de folosință gratuită, un spațiu locativ în suprafață de 140 m.p. pentru o perioadă de timp de 3 ani. Un exemplar a fost semnat și ștampilat de către ambii reprezentanți, fiind depus la Oficiul Registrului Comerțului Tulcea.

Între timp C.I.D. a decedat, societatea fiind preluată de către soția sa A.I. - petenta din cauză. În actele societății, la inventariere, petenta a găsit un exemplar al contractului, care după parafă și semnătură mai avea adăugat un codicil, cu data de 10 oct. 2006, parafat de ambele societăți, dar semnat numai de către învinuit, prin care se extindea suprafața comodatului la 640 m.p. Urmare verificărilor efectuate s-a găsit la Oficiul Registrului Comerțului un exemplar al contractului inițial pentru ca la Agenția pentru protecția mediului Tulcea și la Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară Tulcea să se găsească câte un exemplar al contractului cu codicilul reclamat de 640 m.p. Învinuitul A.C.G.

a recunoscut că a apelat la inițierea unui contract de comodat pentru o suprafață de 140 m.p. pentru ca la numai 6 zile să se mărească, de comun acord cu defunctul, suprafața la 640 m.p. Deși toate probatoriile administrate converg la ideea că inițiativa închirierii unei suprafețe mai mici nu a aparținut învinuitului ci martorului P.T. care cunoștea că pot fi astfel eludate unele avize de la instituțiile statului, simplificând astfel procedura autorizării unui punct de lucru, organele de urmărire penală consideră că învinuitul este direct cel interesat și-i aplică amenda administrativă de 1.000 RON, apreciind că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. include și infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.

Organul de urmărire penală a validat o expertiză grafologică extrajudiciară a semnăturii defunctului C.D., deși nici unul dintre martorii cauzei cât și învinuitul nu recunosc existența înscrisului intitulat „Act adițional din 10 octombrie 2006 la contractul de comodat din data de 04 octombrie 2006.” În urma atacării ordonanțelor procurorului conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța, prin Încheierea nr. 121/P din 13 octombrie 2008 a admis plângerile petenților și intimaților, reținând cauza spre rejudecare sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., desființând totodată ordonanțele procurorului.

Aceeași instanță, pe fondul soluționării cauzei, corect apreciază că nu se poate reține infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată câtă vreme cel care a avut inițiativa majorării suprafeței închiriate a fost defunctul, acordul său cu inculpatul fiind pe deplin dovedit însă neavând asupra sa ștampila unității, a luat ambele exemplare ștampilate și parafate de către inculpat pentru a aplica aceeași procedură de ștampilare și parafare, însă între timp a decedat. Din moment ce exemplarul de contract de comodat cu codicilul de mărire a suprafeței închiriate a fost găsit în actele sale de către fosta soție nu se poate susține că el nu a cunoscut acest aspect sau că ar fi fost indus în eroare.

Textul normativ face trimitere la art. 288 C. pen. sub aspectul modalităților de falsificare în sensul alterării în orice mod, aspect care nu a fost avut în vedere de către organul de urmărire penală, în sensul că nu a stabilit cu certitudine că inculpatul ar fi fost autorul falsului. În acest sens, se constată că a valorificat numai pe jumătate expertiza grafologică extrajudiciară și anume doar constatarea că semnătura defunctului a fost falsificată, fără a încerca să identifice autorul acesteia. Cu toate că expertul arată că autorul falsului este una și aceeași persoană cu cea care a contrafăcut și semnăturile de pe 8 facturi fiscale ale SC T.A. SRL, 8 documente financiare ale SC P.T.

SRL și 3 bilanțuri contabile ale aceleași ultime firme parchetul, fără acoperire în probe, a apreciat că vinovat este inculpatul (care nu avea acces în contabilitatea defunctului oricât de prieteni ar fi fost și nici nu ar fi avut vreun interes real în falsificarea semnăturii acestuia pe documentele respective). Tot eronat a reținut organul de urmărire penală cum că mobilul falsului ar fi fost eludarea acelor avize de la instituțiile statului, în condițiile în care chiar din faza de urmărire penală toate probele testimoniale converg către un singur adevăr și anume acela că defunctul a dorit trecerea reală a suprafeței închiriate, de frica controalelor, acesta necitind suprafața înscrisă în contractul inițial de comodat.

Sub aspectul criticii privind omisiunea instanței de a se pronunța asupra infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. este de observat că aceasta nu subzistă, din moment ce chiar prin încheierea de desființare a ordonanțelor atacate se precizează că se reține cauza spre soluționare numai sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu privire la infracțiunea de uz de fals, organul de urmărire penală adoptând soluția de scoatere de sub urmărire penală. Revenirea asupra audierii martorei Ț.E. este atributul suveran al instanței de judecată care s-a considerat pe deplin edificată sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., pe baza materialului probator existent în cauză.

În niciun caz nu se pune problema unei omisiuni asupra pronunțării pe o cerere esențială, petenții criticând de fapt revenirea asupra probei și nu lipsa pronunțării. Niciun moment nu s-a pus problema extinderii procesului penal în faza de judecată, judecătorul limitându-se la actele, lucrările și probele administrate în faza de urmărire penală și readministrate în cercetarea judecătorească. Fiind reclamată numai falsificarea semnăturii, nu s-a justificat extinderea obiectului cauzei și la acte contabile sau la alte persoane, petenții având deschisă calea sesizării parchetului sub acest aspect. Interpretarea dată probelor de către judecătorul cauzei fiind conformă cu conținutul acestora se constată, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. că recursurile sunt nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de părțile vătămate A.I., A.A.S. prin procurator A.I. și C.I.V. împotriva Deciziei penale nr. 32/P din 10 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat A.C.G. Obligă părțile vătămate la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2009.