ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 C.S.M. a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de mai mulți procurori, între care și recurenta P.G.G. În motivarea soluției s-a reținut că, prin cererile formulate, cei 69 de procurori care au formulat cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător fie parchetului de pe lângă judecătorie, fie parchetului de pe lângă tribunal sau parchetului de pe lângă curtea de apel, dar nici unul dintre magistrații în cauză nu a funcționat, nu a fost promovat și nu a participat la un concurs de promovare pe loc sau efectivă, în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin numirea celor 69 de procurori în cauză la Parchetului Național Anticorupție, în prezent D.N.A., procurorii cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă Tribunal, Parchet de pe lângă Curtea de Apel, aceștia nu au dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât: -promovarea în funcții superioare de execuție, pe loc sau efectivă, ce reprezintă o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora, se putea și se poate realiza potrivit Legii nr. 92/1992 republicată, modificată și completată de O.U.G. nr. 179/1999 și în prezent, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004 prin examen/concurs, cu respectarea condițiilor de vechime, evaluare profesională anuală, lipsa sancțiunilor disciplinare, existența posturilor vacante.

Dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de către un procuror cu grad profesional de parchet de pe lângă judecătorie (cu vechime în funcție de 6 ani), doar prin numirea la D.N.A. ar crea o situație discriminatorie, dezavanztajoasă în raport cu toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public, care pentru promovarea lor la parchetele imediat superioare trebuie să susțină concursuri. Pentru numirea procurorilor la D.N.A. este reglementată prin lege o procedură specială, normă de excepție care trebuie interpretată restrictiv. În caz contrar, s-ar eluda dispozițiile legale referitoare la promovarea în funcții superioare de execuție, prin concurs.

Prin hotărârea contestată se reține și că O.U.G. nr. 43/2002 stabilea în mod expres în art. 30 că dispozițiile Legii nr. 92/1992 republicată cu modificările și completările ulterioare se aplică și în cazul Parchetului Național Anticorupție, deci și cele referitoare la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin examen/concurs, iar la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la Parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii (art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, cu modificările și completările ulterioare). Astfel, numirea la Parchetul Național Anticorupție, în prezent D.N.A.

(D.N.A.) conferă procurorului dreptul de a funcționa în această structură, de a îndeplini sarcinile ce intră în competența acesteia și de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru această funcție, dar nu-i conferă de drept și gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție . Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs procurorul P.G.G. Invocând în drept dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., recurenta a arătat că în opinia sa numirea procurorilor la structura anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reglementată printr-o procedură specială ce derogă de la regulile generale de promovare pe funcții de execuție prevăzute de Legea nr. 92/1992 și de Legea nr. 303/2004 și că prin hotărârea contestată autoritatea intimată a ignorat mai multe aspecte esențiale legate de: -principiul neretroactivității legii, mai exact a dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora promovarea se face numai prin concurs; -alte hotărâri ale aceleiași instituții privitoare la situația similară a altor procurori care s-au aflat în aceeași situație, indicându-se hotărârile nr. 417 din 24 septembrie 2007, nr. 312/2006, nr. 616/2006 și nr. 617/2006; -principiul nediscriminării consfințit de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice [art. 16 alin. (1) din Constituția României], care au fost încălcate în speță; -faptul că acceptarea interpretării date de Plenul C.S.M.

este de natură a ridica probleme grave privind legalitatea actelor încheiate în aceste condiții de recurentă și de ceilalți colegi ai acesteia aflați în situație similară. În fine, recurenta a invocat practica judiciară în materie, respectiv deciziile pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal. Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând menținerea ca legală a hotărârii nr. 791/2007 pentru următoarele argumente: -procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A.; -promovarea în funcții superioare de execuție se poate realiza numai prin concurs potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților; -la D.N.A.

procurorii sunt numiți prin ordin al procurorului general cu avizul C.S.M. în timp ce promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se dispune prin hotărâre de către C.S.M.; -nu se poate ridica problema validității actelor procedurale întocmite deoarece în prezent D.N.A. este o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție -; -dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în acest mod, ar crea o situație discriminatorie în raport cu ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public; -faptul că procurorii de la D.N.A.

sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet. În cauză s-a administrat proba cu acte, depunându-se la dosar actele care au stat la baza adoptării hotărârii contestate precum și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva României. Sesizată în procedura judiciară specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată și examinând cauza în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul de față este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Prin ordinul nr. 168 din 22 mai 2006 emis de Procurorul șef D.N.A. recurenta P.G.G. a fost numită în funcția de procuror în cadrul D.N.A.- Serviciul Teritorial Galați. La data acestei numiri, D.N.A. era deja o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție, (art. 1 din O.U.G. nr. 43/2002 republicată). Totodată în Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin ordinul nr. 529/C din 21 februarie 2007, se precizează că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează D.N.A. Potrivit O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările aduse prin Legea nr. 54/2006 – în vigoare la momentul numirii recurentei ca procuror în cadrul acestei structuri – procurorii sunt numiți pe perioadă nedeterminată și nu există nici o deosebire între numirea în structura centrală și în structura teritorială.

Procurorii care lucrează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să aibă gradul profesional corespunzător astfel că nu poate fi primită susținerea intimatului că este exclus ca acest grad profesional să fie dobândit deși sunt încadrați ca procurori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, exercită competențe specifice uneia dintre direcțiile specializate ale acestui parchet și sunt salarizați corespunzător acestui nivel. Gradul profesional poate fi obținut fie prin concurs conform procedurii de promovare prevăzute de Lege nr. 303/2004, fie prin numire în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002 modificată și completată.

Potrivit acestei din urmă ordonanțe, este evident că voința legiuitorului a fost aceea de a institui o procedură specială în favoarea acestei categorii de procurori, asimilată promovării și derogatorie de la regula generală a susținerii unui concurs, avându-se în vedere specificul infracțiunilor asupra cărora D.N.A. are competență. Această procedură specială nu poate fi considerată ca fiind o favorizare a procurorilor numiți în cadrul D.N.A. și nici o eludare a normelor legale privind promovarea, în condițiile în care numirea în această structură presupune calități și rezultate profesionale deosebite în combaterea infracțiunilor de corupție. De altfel, în urma modificărilor legislative, numirea procurorilor la D.N.A.

se face numai după susținerea unui interviu organizat la nivel național, acest interviu având semnificația verificării de cunoștințe specifice. În privința discriminării invocate prin întâmpinarea C.S.M., Curtea reține că aceasta nu operează în cauza dedusă judecății. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în mod constant că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”. În speță, justificarea obiectivă rezidă în necesitatea prevenirii, descoperirii și sancționării faptelor de corupție – obiective ce au stat la baza înființării D.N.A.

în cadrul Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , iar justificarea rezonabilă constă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul acestei structuri, procurorul numit la D.N.A. dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție reține și faptul că prin hotărârea din 13 decembrie 2007 Plenul C.S.M. a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților”, prin această hotărâre fiind recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Nu în ultimul rând și având ca argument hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Beian împotriva României (invocată și depusă în apărare la dosar chiar de către intimat), care subliniază rolul pe care îl are Înalta Curte de Casație și Justiție în eliminarea neîncrederii publicului în sistemul judiciar și a incertitudinii jurisdicționale, trebuie reținut că instanța supremă are o poziție constantă în această materie * . O altă abordare ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență și pe cale de consecință cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în acest sens a se vedea Cauza Beian împotriva României, Cauza Păduraru contra României).

În acest context, se constată că hotărârea nr. 791/2007 a Plenului C.S.M. este contrară normelor legale incidente – amintite în expunerea deja făcută -, astfel că în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza I și (3) din C. proc. civ. se va admite recursul și se va anula hotărârea în discuție cu privire la recurenta P.G.G., fiind obligat intimatul să recunoască acesteia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.G.G. împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată. Admite cererea formulată de recurentă privind recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.