ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 C.S.M.

a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de mai mulți procurori,

între care și recurenta P.G.G.

În motivarea soluției

s-a reținut că, prin cererile formulate, cei 69 de procurori care au formulat cereri

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător fie parchetului de pe lângă

judecătorie, fie parchetului de pe lângă tribunal sau parchetului de pe lângă curtea

de apel, dar nici unul dintre magistrații în cauză nu a funcționat, nu a fost promovat

și nu a participat la un concurs de promovare pe loc sau efectivă, în funcții de

execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin numirea celor 69

de procurori în cauză la Parchetului Național Anticorupție, în prezent D.N.A., procurorii

cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă Tribunal, Parchet

de pe lângă Curtea de Apel, aceștia nu au dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât:

-promovarea în funcții

superioare de execuție, pe loc sau efectivă, ce reprezintă o recunoaștere a performanțelor

profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora, se

putea și se poate realiza potrivit Legii nr. 92/1992 republicată, modificată și

completată de O.U.G. nr. 179/1999 și în prezent, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004

prin examen/concurs, cu respectarea condițiilor de vechime, evaluare profesională

anuală, lipsa sancțiunilor disciplinare, existența posturilor vacante.

Dobândirea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de către

un procuror cu grad profesional de parchet de pe lângă judecătorie (cu vechime în

funcție de 6 ani), doar prin numirea la D.N.A. ar crea o situație discriminatorie,

dezavanztajoasă în raport cu toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public,

care pentru promovarea lor la parchetele imediat superioare trebuie să susțină concursuri.

Pentru numirea procurorilor

la D.N.A. este reglementată prin lege o procedură specială, normă de excepție care

trebuie interpretată restrictiv. În caz contrar, s-ar eluda dispozițiile legale

referitoare la promovarea în funcții superioare de execuție, prin concurs.

Prin hotărârea contestată

se reține și că O.U.G. nr. 43/2002 stabilea în mod expres în art. 30 că dispozițiile

Legii nr. 92/1992 republicată cu modificările și completările ulterioare se aplică

și în cazul Parchetului Național Anticorupție, deci și cele referitoare la promovarea

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin examen/concurs,

iar la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la Parchetul de

unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii

(art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, cu modificările și completările ulterioare).

Astfel, numirea la Parchetul

Național Anticorupție, în prezent D.N.A. (D.N.A.) conferă procurorului dreptul de

a funcționa în această structură, de a îndeplini sarcinile ce intră în competența

acesteia și de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru această funcție,

dar nu-i conferă de drept și gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție .

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs procurorul P.G.G.

Invocând în drept dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ., recurenta a arătat că în opinia sa numirea procurorilor

la structura anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție este reglementată printr-o procedură specială ce derogă de la regulile

generale de promovare pe funcții de execuție prevăzute de Legea nr. 92/1992 și de

Legea nr. 303/2004 și că prin hotărârea contestată autoritatea intimată a ignorat

mai multe aspecte esențiale legate de:

-principiul neretroactivității

legii, mai exact a dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora

promovarea se face numai prin concurs;

-alte hotărâri ale aceleiași

instituții privitoare la situația similară a altor procurori care s-au aflat în

aceeași situație, indicându-se hotărârile nr. 417 din 24 septembrie 2007, nr. 312/2006,

nr. 616/2006 și nr. 617/2006;

-principiul nediscriminării

consfințit de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a principiului

egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice [art. 16 alin.

(1) din Constituția României], care au fost încălcate în speță;

-faptul că acceptarea

interpretării date de Plenul C.S.M. este de natură a ridica probleme grave privind

legalitatea actelor încheiate în aceste condiții de recurentă și de ceilalți colegi

ai acesteia aflați în situație similară.

În fine, recurenta a invocat

practica judiciară în materie, respectiv deciziile pronunțate anterior de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal.

Intimatul a formulat întâmpinare,

solicitând menținerea ca legală a hotărârii nr. 791/2007 pentru următoarele argumente:

-procedura și condițiile

pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror

la D.N.A.;

-promovarea în funcții

superioare de execuție se poate realiza numai prin concurs potrivit art. 43 din

Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților;

-la D.N.A. procurorii

sunt numiți prin ordin al procurorului general cu avizul C.S.M. în timp ce promovarea

procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se dispune

prin hotărâre de către C.S.M.;

-nu se poate ridica problema

validității actelor procedurale întocmite deoarece în prezent D.N.A. este o structură

cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție -;

-dobândirea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în acest

mod, ar crea o situație discriminatorie în raport cu ceilalți procurori din cadrul

Ministerului Public;

-faptul că procurorii

de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor

de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept

și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

În cauză s-a administrat

proba cu acte, depunându-se la dosar actele care au stat la baza adoptării hotărârii

contestate precum și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie

2007 în Cauza Beian împotriva României.

Sesizată în procedura

judiciară specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată

și examinând cauza în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că recursul de față este fondat pentru motivele ce vor

fi expuse în continuare.

Prin ordinul nr. 168

din 22 mai 2006 emis de Procurorul șef D.N.A. recurenta P.G.G. a fost numită în

funcția de procuror în cadrul D.N.A.- Serviciul Teritorial Galați.

La data acestei numiri,

D.N.A. era deja o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național

Anticorupție, (art. 1 din O.U.G. nr. 43/2002 republicată).

Totodată în Regulamentul

de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin ordinul nr. 529/C din 21 februarie

2007, se precizează că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție funcționează D.N.A.

Potrivit O.U.G. nr. 43/2002

cu modificările aduse prin Legea nr. 54/2006 – în vigoare la momentul numirii recurentei

ca procuror în cadrul acestei structuri – procurorii sunt numiți pe perioadă nedeterminată

și nu există nici o deosebire între numirea în structura centrală și în structura

teritorială.

Procurorii care lucrează

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să aibă gradul

profesional corespunzător astfel că nu poate fi primită susținerea intimatului că

este exclus ca acest grad profesional să fie dobândit deși sunt încadrați ca procurori

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, exercită competențe

specifice uneia dintre direcțiile specializate ale acestui parchet și sunt salarizați

corespunzător acestui nivel.

Gradul profesional poate

fi obținut fie prin concurs conform procedurii de promovare prevăzute de Lege

nr. 303/2004, fie prin numire în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002

modificată și completată.

Potrivit acestei din urmă

ordonanțe, este evident că voința legiuitorului a fost aceea de a institui o procedură

specială în favoarea acestei categorii de procurori, asimilată promovării și derogatorie

de la regula generală a susținerii unui concurs, avându-se în vedere specificul

infracțiunilor asupra cărora D.N.A. are competență.

Această procedură specială

nu poate fi considerată ca fiind o favorizare a procurorilor numiți în cadrul D.N.A.

și nici o eludare a normelor legale privind promovarea, în condițiile în care numirea

în această structură presupune calități și rezultate profesionale deosebite în combaterea

infracțiunilor de corupție.

De altfel, în urma modificărilor

legislative, numirea procurorilor la D.N.A. se face numai după susținerea unui interviu

organizat la nivel național, acest interviu având semnificația verificării de cunoștințe

specifice.

În privința discriminării

invocate prin întâmpinarea C.S.M., Curtea reține că aceasta nu operează în cauza

dedusă judecății.

Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a stabilit în mod constant că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta

nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop

legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele

folosite și scopul vizat”.

În speță, justificarea

obiectivă rezidă în necesitatea prevenirii, descoperirii și sancționării faptelor

de corupție – obiective ce au stat la baza înființării D.N.A. în cadrul Pachetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , iar justificarea rezonabilă constă

în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul acestei structuri,

procurorul numit la D.N.A. dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De altfel, Înalta Curte

de Casație și Justiție reține și faptul că prin hotărârea din 13 decembrie 2007

Plenul C.S.M. a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a

funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat

prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează

cariera magistraților”, prin această hotărâre fiind recunoscut gradul profesional

al unui procuror.

Nu în ultimul rând și

având ca argument hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Beian

împotriva României (invocată și depusă în apărare la dosar chiar de către intimat),

care subliniază rolul pe care îl are Înalta Curte de Casație și Justiție în eliminarea

neîncrederii publicului în sistemul judiciar și a incertitudinii jurisdicționale,

trebuie reținut că instanța supremă are o poziție constantă în această materie

*

.

O altă abordare ar echivala

cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență și pe cale de consecință cu o încălcare

a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului (în acest sens a se vedea Cauza Beian împotriva României, Cauza

Păduraru contra României).

În acest context, se constată

că hotărârea nr. 791/2007 a Plenului C.S.M. este contrară normelor legale incidente

– amintite în expunerea deja făcută -, astfel că în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza

I și (3) din C. proc. civ. se va admite recursul și se va anula hotărârea în discuție

cu privire la recurenta P.G.G., fiind obligat intimatul să recunoască acesteia gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de P.G.G. împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată.

Admite cererea formulată

de recurentă privind recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2008.