ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2011

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată la 12 august 2009 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea art. 30 alin. (1) lit. d) din Statutul profesiei de avocat. În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că norma contestată adaugă în mod neautorizat la textul art. 14 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Față de dispozițiile acestui din urmă articol, ce prevede că profesia de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii, ocupațiile care lezează demnitatea și independenta profesiei de avocat sau bunele moravuri și exercitarea nemijlocită de fapte de comerț, art. 30 alin. (1) lit. d) din Statutul profesiei de avocat arată că este incompatibilă cu exercitarea profesiei de avocat calitatea de președinte al consiliului de administrație al unei societăți comerciale pe acțiuni, situație în care se găsește reclamantul. Acesta a mai arătat că deține calitatea de președinte al consiliului de administrație a două societăți comerciale pe acțiuni, calitate însă neremunerată și neexecutivă, neavând putere de reprezentare și semnătură.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 261 din data de 7 decembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Instanța de fond a apreciat că textul art. 30 lit. d) din statutul profesiei de avocat este în deplină concordanță cu prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cât timp avocatul nu poate desfășura activitate salarizată în cadrul altor profesii. Calitatea de președinte al consiliului de administrație al unei societăți comerciale pe acțiuni, a arătat Curtea, presupune remunerarea celui care prestează această activitate, cu atât mai mult cu cât, în cadrul acestui tip de societate de capital, activitatea este de regulă complexă.

Recursul formulat de reclamantul M.D., împotriva sentinței civile nr. 261 din data de 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 4.1. Recurentul consideră că prima instanță este în eroare atunci când consideră că textul criticat nu adaugă la Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, întrucât el particularizează incompatibilitatea exercitării profesiei de avocat cu activitatea salarizată în cadrul altei profesii – art. 14 lit. a). 4.2. Se mai arată că prima instanță nu a observat că textul atacat prevede compatibilitatea cu profesia de avocat a funcției de „membru în consiliul de administrație al unei societăți comerciale pe acțiuni, cu obligația de a aduce acest fapt la cunoștința decanului baroului în care își exercită profesia – alin. (3) fraza I. 4.3. Textul discriminează între avocatul care este președinte al consiliului de administrație al unei societăți pe acțiuni și cel care este numai membru al unui asemenea consiliu, de vreme ce ambele funcții sunt prezumate ca fiind remunerate. 4.4. Validându-se considerentele hotărârii atacate, în sensul că funcția de administrator al unei societăți pe acțiuni presupune remunerarea, ar rezulta că întreg textul art. 30 din Statutul profesiei de avocat este edictat în dezacord cu Legea nr. 51/1995 și cu normele de tehnică legislativă. Recurentul a făcut dovada că funcția sa de președinte al consiliului de administrație nu este remunerată, fapt posibil după modificarea regimului de administrare a societăților pe acțiuni adusă de Legea nr. 441/2006. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 1.1. Conform art. 14 din Legea nr. 51/1995 republicată, exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu: a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat; b) ocupațiile care lezează demnitatea și independența profesiei de avocat sau bunele moravuri; c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț. 1.2. Art. 30 lit. d) din Statutul profesiei de avocat precizează că este incompatibilă cu exercitarea profesiei de avocat, dacă legi speciale nu prevăd altfel d) calitatea de președinte al consiliului de administrație, administrator unic sau membru în comitetul de direcție al unei societăți comerciale pe acțiuni sau cu răspundere limitată. 1.3. Prevederea criticată din Statutul profesiei de avocat a explicitat textul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, arătând că în cuprinsul noțiunii de „activitate salarizată” intră printre altele și funcția de președinte al consiliului de administrație al unei societăți comerciale pe acțiuni. Explicitarea este permisă de dispozițiile art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dacă aceasta nu este contrară sau nu depășește norma pe care o interpretează. 1.4. În speță, reglementarea privind tehnica legislativă nu a fost încălcată. Recurentul-reclamant a criticat faptul că funcția de președinte al consiliului de administrație pe care o ocupă este neremunerată. Această împrejurare particulară nu contrazice ipoteza cazurilor de incompatibilitate în profesia de avocat. Faptul că o persoană ocupă funcția fără a fi remunerată nu duce la concluzia că prevederea referitoare la funcția de președinte al consiliului de administrație este contrară dispozițiilor din Legea nr. 51/1995 republicată. Persoana în cauză are posibilitatea să conteste decizia de trecere pe tabelul avocaților incompatibili și să formuleze apărările referitoare la nelegalitatea actului administrativ individual. Aceleași apărări nu sunt însă pertinente în ceea ce privește legalitatea unui act administrativ normativ, astfel cum este cazul în speța de față. 1.

Cu privire la motivul de recurs ce vizează discriminarea dintre avocatul care este președinte al consiliului de administrație al unei societăți pe acțiuni și cel care este numai membru al unui asemenea consiliu, se constată că nu este fondat. Deși ambele funcții sunt prezumate ca fiind remunerate, importanța și impactul funcției nu sunt aceleași. Mai mult, în cazul funcției de membru al consiliului de administrație există obligația aducerii la cunoștință decanului baroului a acestui fapt, iar dacă se apreciază că exercitarea funcției este sau devine incompatibilă cu demnitatea și cu regulile de conduită impuse avocaților, consiliul baroului poate, în orice moment, să solicite celui în cauză să părăsească funcția pe care o ocupă. 2. Față de acestea, în drept, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.