ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2879/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, se constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 372 din 26 martie 2008, l-a condamnat pe inculpatul I.G.C., reținut și arestat preventiv în Penitenciarul Jilava la următoarele pedepse: - în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) – art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și - în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1160 din 19 septembrie 2003, a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1178 din 5 iulie 2004 a Curții de Apel București și a fost contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 4 luni și 12 zile cu fiecare dintre cele două pedepse aplicate în cauză, urmând ca inculpatul să execute, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția, de la 13 august 2007 la zi și în baza art. 350 alin. (1) C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) și art. 118 lit. e) C. pen., a fost confiscată cantitatea de 3,63 grame heroină. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. pen., s-a restituit inculpatului telefonul mobil Nokia 1110. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând și onorariul avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, pe baza probelor administrate, că inculpatul I.G.C., la 13 august 2007, în jurul orei 17,50, a încercat să-i predea numitului T.A.M, deținut în Penitenciarul Rahova, 3,33 grame heroină ascunse într-un tub cu cremă „Nivea”, într-un pachet cu alimente și ulterior, când a fost prins și reținut a predat lucrătorilor de poliție alte trei doze heroină (0,57 grame) pe care le avea într-un autoturism, în parcarea penitenciarului, despre care a afirmat că erau destinate consumului propriu. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului instanța a avut în vedere circumstanțele agravante reale [(art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000)] și cele personale [(art. 37 lit. a) C. pen.)], precum și împrejurarea că inculpatul nu a fost distribuitorul real al drogurilor, ci a avut doar rolul de „cărăuș”, apreciată ca o circumstanță atenuantă, în sensul dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I.G.C. În apelul scris și susținut oral numai în parte, parchetul a criticat hotărârea tribunalului pentru greșita și nemotivata reținere de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și greșita individualizare a pedepsei aplicate, în cuantum extrem de redus, în condițiile în care inculpatul a încercat să introducă droguri într-un loc de detenție și a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv liberat condiționat din executarea unei pedepse anterior aplicate, solicitând desființarea sentinței, rejudecarea cauzei și înlăturând aplicarea circumstanțelor atenuante, să i se aplice inculpatului pedepse situate în limitele prevăzute de lege.

La rândul său, inculpatul, prin avocat din oficiu, a solicitat desființarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, urmând a se pronunța o soluție de achitare, motivată de împrejurarea că nu a cunoscut ce conținea pachetul transmis deținutului în penitenciar, fiind victima unei înscenări. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 165/ A din 20 iunie 2008, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, declarat împotriva sentinței penale nr. 372 din 26 martie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 29928/3/2007, a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, a repus, în individualitatea lor, ambele pedepse aplicate inculpatului, a majorat cuantumul acestora la 11 ani și respectiv 3 ani închisoare, a făcut aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. A computat, din pedeapsă, prevenția de la 13 august 2007 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului. A respins, ca nefondat, apelul inculpatului I.G.C. împotriva aceleiași sentințe și l-a obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, inculpatul a declarat recursul de față, solicitând a se vedea că în realitate el, arestat fiind și prezent, nu a participat la judecarea apelurilor, deoarece nu a fost chemat în sala de judecată, când au avut loc dezbaterile apelurilor din cauză. Apoi, recurentul inculpat a criticat hotărârea atacată și sub aspectul aprecierii probelor și încadrării juridice dată faptei și în raport de care se va putea face o mai bună individualizare a pedepsei.

Recursul este fondat sub aspectul primului motiv de recurs invocat și care vizează art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și, ca atare urmează a fi admis. Astfel, Curtea, în urma examinării mersului dezbaterilor asupra judecării apelurilor și, care au avut loc, în ședința publică din 20 iunie 2007, constată că, într-adevăr inculpatul aflat în stare de arest preventiv, nu a participat și nu i s-a acordat ultimul cuvânt. Părăsirea sălii de ședință de către inculpatul arestat („din proprie inițiativă”) exact în momentul în care s-a dat cuvântul în susținerea apelurilor formulate în cauză și rechemarea acestuia doar pentru a i se aduce la cunoștință că „dosarul a fost luat, în pronunțare”, reprezintă încălcări aduse dispozițiilor art. 341 și 342 C. proc.

pen. și care nerespectări atrag sancțiunea nulității absolute. Atâta vreme cât inculpatul arestat preventiv era prezent, trebuia ca instanța să aducă la îndeplinire prevederile art. 341 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora înainte de a încheia dezbaterile trebuia să-l recheme și să-i acorde „ultimul cuvânt personal” și, în raport de relevările faptelor sau apărărilor acestuia și în susținerea propriului apel, se putea dispune chiar și „reluarea cercetării judecătorești”, conform alin. (2) din același articol. Deci, pe lângă faptul că nu s-a acordat „ultimul cuvânt” inculpatului, vătămarea intereselor acestuia este incontestabilă, a și fost de îndată invocată, prin recursul de față. Pentru aceste considerente, nulitatea invocată operează potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C. proc.

pen. și „nu poate a fi înlăturată în niciun mod”. Ca atare, pentru acest motiv ce este prioritar celorlalte, recursul inculpatului se va admite, în baza art. 385 9 pct. 5 C. proc. pen. și art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va casa decizia atacată și se va trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelurilor parchetului și inculpatului. Desigur, cu această ocazie vor fi examinate și restul motivelor de recurs privitoare la încadrarea juridică și cuantumul pedepsei. Totodată, în baza art. 381 C. proc. pen. și art. 385 16 C. proc. pen., se menține starea de a arest a inculpatului recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat I.G.C. împotriva deciziei penale nr. 165/ A1 din 20 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel București spre rejudecare apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I.G.C. Menține starea de arest preventiv a recurentului inculpat. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti fin fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2008.