ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4410/83/P/2012, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.V.,  împotriva măsurii obligării de a nu părăsi localitatea luată de procuror prin Ordonanța din 14 mai 2012 dată în Dosarul nr. 73/P/2011 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin plângerea înregistrată la data de 23 mai 2012, petentul A.V. a solicitat să se constate încetarea de drept a măsurii obligării sale de a nu părăsi localitatea, luată de procurorul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Satu Mare la data de 15 martie 2012 și prelungită pentru 30 de zile la data de 14 aprilie 2012 și să se dispună revocarea măsurii obligării sale de a nu părăsi Municipiul Satu Mare pe o durată de 30 de zile, luată de procurorul D.N.A.

În motivarea plângerii, a arătat că împotriva sa a fost începută urmărirea penală pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută și pedepsită de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind învinuit că ar fi cumpărat influența unor lucrători de poliție pentru a interveni la prim procurorului al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare pentru a i se restitui un autoturism marca J. și unul marca A.M.

S-a reținut că împotriva petentului, la data de 15 martie 2012, s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi Municipiul Satu Mare pentru o perioadă de 30 de zile, măsura fiind prelungită pentru alte 30 de zile, respectiv la data de 13 mai 2012, orele 24.00. Petentul a considerat că prelungirea obligării de a nu părăsi Municipiul Satu Mare este nelegală, întrucât măsura a încetat de drept și ordonanța nu cuprinde ora la care se ia măsura preventivă și ora la care aceasta expiră, precum și motivele concrete pentru care s-a dispus prelungirea măsurii preventive.

Din actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Oradea a reținut că prin Ordonanța din 15 martie 2012 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea s-a dispus obligarea învinuitului A.V. să nu părăsească limita teritorială a Municipiului Satu Mare fără încuviințarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15 martie 2012 până la data de 13 mai 2012 și respectiv, din 14 mai 2012 până la 12 iunie 2012.

În fapt, prin rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 09 martie 2012 a D.N.A. -Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Satu Mare s-a început urmărirea penală față de învinuitul A.V. pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută și pedepsită de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că au rezultat indicii potrivit cărora în toamna anului 2011, învinuiții B.V. și J.F. au primit și acceptat primirea unor foloase materiale pentru sine de la învinuitul A.V., în schimb exercitându-și influența asupra Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, numita R.A., pentru a o determina pe aceasta să dispună restituirea către învinuitul A.V. a două autoturisme ridicate de către Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Satu Mare, dat fiind faptul că acestea figurau în baza de date ca fiind furate.

Astfel, după data de 25 noiembrie 2011 (data restituirii autoturismului J.) și 14 decembrie 2011 (data restituirii autoturismului A.M.), învinuitul B.V., comisar șef în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare, ca urmare a influenței exercitată asupra Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, a acceptat de la învinuitul A.V. plata unei excursii pentru el și soția lui în Republica Dominicană, iar învinuitul J.F., agent șef în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare, a acceptat promisiunea unui autoturism din partea aceluiași învinuit A.V.

A rezultat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 și art. 143 C. proc. pen., în sensul că există probe și indicii temeinice conform cărora învinuitul A.V. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost începută urmărirea penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de cumpărare de influență este închisoarea de la 2 ani la 10 ani și având în vedere art. 145 C. proc. pen., pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea învinuitului de la urmărirea penală, a fost obligat să nu părăsească localitatea Satu Mare.

Prin Ordonanța din 14 mai 2012 s-a dispus prelungirea pe o durată de 30 de zile din 14 mai 2012 până la data de 12 iunie 2012.

S-a apreciat că susținerea petentului din plângere nu este fondată, întrucât măsura a fost prelungită prin Ordonanța din 14 mai 2012 cu încă 30 de zile, cu începere de la orele 00

00

.

Ca atare, plângerea a fost respinsă și sub aspectul criticat al revocării acesteia, având în vedere că procurorul a procedat corect și legal în cauză.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte, examinând recursul declarat pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive, nu este supusă niciunei căi de atac.

Astfel fiind, având în vedere că încheierea pronunțată în astfel de situații este definitivă, recursul declarat în cauză apare ca fiind inadmisibil în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, care nu prevăd dreptul la o cale de atac împotriva unei astfel de hotărâri.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.V.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.V. împotriva încheierii din 31 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4410/83/P/2012.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2012.