ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 223/A/2015

Asupra apelului de față, constată următoarele:

La data de 25 aprilie 2013 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj Napoca rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea emis în Dosarul nr. x/P/2012, urmare a admiterii cereri de strămutare formulată de către petentul A. cu privire la judecarea cauzei ce formează obiectul Dosarul nr. x/35/2013 de la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel Cluj.

Instanța a fost sesizată sub aspectul săvârșirii de către inculpații B., C. și A. a infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, C. sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, și A. pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență prev. și ped. de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpaților că prin sentința penală nr. 1241 din 21 decembrie 2010 a Judecătoriei Satu Mare, învinuitul A. a fost condamnat în baza art. 239 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. Hotărârea Judecătoriei Satu-Mare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 428/R din 17 mai 2011 a Curții de Apel Oradea (Dosar nr. x/296/2009).

Prin apărătorul ales, învinuitul A. a formulat o contestație în anulare în 15 iulie 2011, fixându-se termen de judecată pentru data de 4 octombrie 2011.

Cu toate acestea, un alt avocat decât cel ales de către învinuitul A. a formulat la dosarul cauzei (x/296/2009) o cerere de preschimbare a termenului de judecată acordat (4 octombrie 2011), cerere care prin rezoluția președintelui de complet a fost admisă, preschimbându-se termenul pentru data de 23 august 2011. La acest termen, completul de judecată format din judecătorii D., E. și F. au admis contestația în anulare formulată de către învinuitul A. împotriva deciziei penale nr. 428 din 17 mai 2011 a Curții de Apel Oradea dispunând desființarea în totalitate a acestei decizii și a sentinței penale nr. 1241 din 21 decembrie 2010 a Judecătoriei Satu-Mare. Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal împotriva lui A. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj în formă prev. de art. 239 alin. (2) C. pen.

Învinuitul A. este în relații de prietenie cu inculpatul B. - comisar șef în cadrul I.P.J. Satu-Mare și șef al Serviciului de Investigații Criminale în cursul anului 2011, inculpatul C. fiindu-i subordonat în cadrul acestei formațiuni. La rândul său, inculpatul C. este în relații apropiate, de prietenie, cu numitul G. - comisar șef în cadrul BCCO Oradea și soțul numitei E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, secția penală, membră a completului de judecată care a soluționat contestația în anulare formulată de către învinuitul A.

În baza acestor relații de prietenie, inculpatul B. și-a exercitat influența prin intermediul inculpatului C. asupra numitului G., în vederea determinării soției acestuia, numita E., să pronunțe o soluție favorabilă în Dosarul nr. x/296/2009 aflat pe rolul Curții de Apel Oradea.

Astfel, în seara de 19 august 2011, după o vizită făcută învinuitului A., inculpatul B. a luat legătura cu inculpatul C., căruia i-a cerut în mod expres și direct, să intervină la numitul G. care „ știe el ce are de făcut" în legătură cu termenul învinuitului A. din 23 august 2011. Relevantă în acest sens este discuția telefonică dintre cei doi, din data de 19 august 2011 ora 19

34

.

În cadrul aceleiași discuții inculpatul B. i-a spus inculpatului C. să-i transmită numitului G. că învinuitul A. se va revanșa față de ei.

Inculpatul C. și-a însușit solicitarea șefului său, inculpatul B., astfel că în data de 21 august 2011, ora 17.30 îi transmite următorul mesaj SMS numitului G.: „Marți unchiu V. trebuie să meargă la control. Te rog să-l programezi la cabinetul d-nei doctor", iar în data de 22 august 2011 ora 9.46 cu o zi înainte de termenul din 23 august 2011 de la Curtea de Apel Oradea al învinuitului A., inculpatul C. îi cere numitului G. într-un limbaj codat să intervină cel mai probabil la soția sa, deși susnumitul este în relații de prietenie și cu numitul D. - președintele de complet al Dosarului nr. x/296/2009.

Imediat după finalizarea acestei discuții, inculpatul C. l-a sunat pe inculpatul B. să-i transmită că „a vorbit cu G." și că acesta „o zis că totul va fi bine". Pentru a întări convingerea învinuitului A., că influența de care s-a prevalat este una reală, inculpatul B., imediat după terminarea discuției cu inculpatul C. care l-a asigurat „că totul va fi bine".

Mesajul primit de la numitul G. - soțul judecătoarei E. că soluția dată de Curtea de Apel Oradea este favorabilă a fost transmis imediat de către inculpatul C. șefului său, inculpatul B.

Întrucât învinuitul A. a promis că va răsplăti activitatea celor doi inculpați B. și C., de exercitare a influenței asupra actului de justiție din Dosar nr. x/296/2009 promisiune acceptată de cei doi, în data de 30 septembrie 2011 conform contractului de sponsorizare din 3 octombrie 2011, SC RR. SRL Vetiș (societate comercială administrată în fapt de învinuitul A.) a sponsorizat cu suma de 2000 RON H. - Regiunea 1 Satu-Mare în vederea deplasării în Olanda la o competiție sportivă.

Astfel, în cursul lunii octombrie 2011, mai mulți ofițeri și subofițeri de poliție din cadrul I.P.J. Satu-Mare, membrii ai H. - Regiunea 1 Satu-Mare au participat la o competiție sportivă în Olanda. Printre participanții la această deplasare s-au numărat și inculpații B. și C. și soțiile lor. De altfel, trebuie precizat că din totalul de 21 de polițiști participanți la această competiție sportivă, un număr de 16 polițiști și-au dus și soțiile.

Conform probelor de la dosar, deplasarea lucrătorilor de poliție și a soțiilor lor, inclusiv a celor doi inculpați, s-a făcut din fondurile H. - Regiunea 1 Satu-Mare, fonduri obținute în baza unor contracte de sponsorizare. Astfel, H. - Regiunea 1 Satu-Mare a obținut pentru această deplasare un număr de 42 de sponsorizări, în valoare totală de 38.150 RON.

Așa cum s-a arătat, unul din contractele de sponsorizare a fost semnat de către învinuitul A., pentru suma de 2000 RON. Această sponsorizare de către învinuitul A., pentru suma de 2000 RON. Această sponsorizare este în legătură directă cu influența care și-au exercitat-o cei doi inculpați B. și C. față de numitul G. - soțul numitei E., membră în completul de judecată care a pronunțat soluția de încetare a procesului penal față de învinuitul A.

Concludentă în acest sens a fost apreciată discuția telefonică dintre cei doi inculpați, B. și C. din data de 31 august 2011 ora 12.53, după decizia Curții de Apel Oradea, în timp ce primul se găsea la sediul SC RR. SRL Vetiș, la învinuitul A.

Prin urmare, ar fi evident că sponsorizarea de 2.000 RON făcută de învinuitul A. către H. Regiunea 1 Satu-Mare în vederea deplasării în Olanda, vine ca o răsplată pentru influențarea actului de justiție făcută de inculpații B. și C. prin intermediul numitului G. - soțul unuia din membrii completului de judecată care a pronunțat decizia penală nr. 632/R/2011, decizie prin care în urma admiterii contestației în anulare s-a dispus încetarea procesului penal față de învinuitul A., în condițiile în care acesta le-a promis celor doi inculpați anterior pronunțării hotărârii judecătorești că se va revanșa pentru intervenția lor.

De asemenea, învinuitul A.  a sponsorizat și cu produse de carmangerie (salam, conserve, etc.) deplasarea grupului de polițiști în Olanda.

În susținerea acuzațiilor formulate de ministerul public împotriva inculpaților au fost administrate următoarele probe: declarațiile inculpaților, ale martorilor I., J., K., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și proba cu înscrisuri respectiv: sesizarea penală formulată de către L., adresată Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel și înregistrată din 13 septembrie 2011, extras de pe portalul instanțelor, decizia penală nr. 632/R din 23 august 2011 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosar nr. x/296/2009*, decizia penală nr. 428/R din 17 mai 2011 pronunțată în Dosar nr. x/296/2009, decizia penală nr. 252/R din 21 octombrie 2005 pronunțată în Dosar nr. x/2005 a Tribunalului Satu-Mare, sentința penală nr. 828 din 27 aprilie 2005 pronunțată în Dosar nr. x/2005 a Judecătoriei Satu Mare, sunt depuse la dosar articole din SS. - Știri din Satu-Mare, decizia penală nr. 336/R din 20 martie 2012 pronunțată în Dosar nr. x/296/2009**, un tabel nominal cu membrii delegației la turneul de fotbal din 2011, extrase de cont de la Banca P., contractul de sponsorizare din 3 octombrie 2011 încheiat între RR. și H. Regiunea 1 Satu Mare, contractul din 19 aprilie 2011 încheiat între SC JJ. SRL și H. Regiunea 1 Satu-Mare, contractul de sponsorizare din 3 octombrie 2011 încheiat între SC OO. SRL și H. Satu-Mare, contractul de sponsorizare din 10 oct 2011 încheiat între SC LL. și SC TT. SRL, contractul din 29 septembrie 2011, încheiat între SC KK. SRL contractul din 6 octombrie 2011, încheiat între SC MM. SRL, contractul din 6 octombrie 2011, încheiat între NN. SRL, contractul din 28 septembrie 2011 sponsor fiind SC QQ. SRL, contractul din 14 septembrie 2011 sponsor SC UU. SRL, contractul din 30 septembrie 2011 sponsor SC VV. SRL, contractul din 14 septembrie 2011 sponsor SC WW., contractul din 20 septembrie 2011 sponsor XX. SRL, contractul din 15 septembrie 2011, sponsor SC AA. SRL, contractul din 9 septembrie 2011 sponsor SC BB. SRL, contractul din 22 septembrie 12011 sponsor SC CC. SA, contractul din 29 septembrie 2011 sponsor DD SRL, contractul din 9 septembrie 2011 sponsor SC EE. SRL, contractul de sponsorizare ilizibil din 8 septembrie 2011, contractul de sponsorizare din 27 septembrie 2011 sponsor FF. SRL, contractul din 21 septembrie 2011 sponsor SC GG. SRL, contractul din 27 septembrie 2011 încheiat între SC HH. SRL și H. Regiunea 1 Satu-Mare, contractul din SC II. SRL, contractul din 20 septembrie 2011 încheiat între SC Banca D. și H. Regiunea 1 Satu Mare, contractul de sponsorizare din 23 septembrie 2011 încheiat între SC PP. SRL, contractul din 22 septembrie 2011 între SC ȘȘ. SRL, contractul dintre ȚȚ. SRL și H. Regiunea 1 Satu Mare, contractul din 20 septembrie 2011 încheiat între YY. Satu Mare SA, contractul încheiat între ZZ. SRL, contractul dintre AAA. SRL și H. Regiunea 1 Satu Mare, contractul sponsorizare între BBB. SRL și H. Regiunea 1 Satu-Mare, contractul sponsor CCC. SRL, contractul din 19 septembrie 2011, contractul sponsor DDD. SRL, contractul de sponsorizare între EEE. SRL și H. Regiunea 1 Satu-Mare, contractul încheiat între FFF. SRL și H. Regiunea 1 Satu-Mare, contractul sponsor SC GGG. SRL, contractul sponsor HHH. SRL, contractul  sponsor III. SRL- două contracte, contractul între JJJ. SRL și H. Regiunea 1 Satu-Mare precum și cel dintre SC KKK. SRL și H. Regiunea 1 Satu-Mare contractul între LLL. SRL și H. Regiunea 1 Satu-Mare cel dintre SC MMM. și H. Regiunea 1 Satu-Mare, contractul invitațiile trimise de H. Olanda, și corespondența purtată între cele două organizații, procesele verbale de ședință a H., secția română din 14 iunie 2011 și 1 septembrie 2011, extrase de cont, solicitarea numitului A. de preschimbare a termenului de judecată acordat în Dosarul nr. x/296/2009*, adresa Ministerului Finanțelor Publice Garda Financiară secția Satu-Mare, fișa contului, donații și subvenții acordate în 2012 al SC RR. SRL, contractul de sponsorizare încheiat între SC RR. SRL și Asociația M. Beiuș în 26 aprilie 2012, contractul de sponsorizare între aceeași societate comercială și Catedrala P. din Baia Mare, fișa aceluiași cont pentru donații și subvenții acordate în 2011, contractul de sponsorizare încheiat între SC RR. SRL în calitate de sponsor și Asociația Q. din industria laptelui în calitate de beneficiar, și ordinul de plată aferent, contractul de sponsorizare din 28 iulie 2011 prin care SC RR. sponsorizează Parohia N. cu suma de 20.000 RON, contractul de sponsorizare între aceeași societate comercială și Asociația Z. Satu-Mare, din 16 iunie 2011, și ordinul de plată aferent, contractul de sponsorizare din 17 iunie 2011, încheiat între SC RR. SRL în calitate de sponsor și Fundația W. în calitate de beneficiar, contractul de sponsorizare între RR. SRL și Primăria X., contractul de sponsorizare RR. și Primaria O, contractul de sponsorizare între RR. SRL și Clubul de Dans Sportiv R. din Dej și ordinul de plată aferent, contractul de sponsorizare între RR. SRL și S. SRL, și chitanța aferentă, contractul sponsorizat RR. SRL și ORAȘUL Ș. SC URR. și Parohia T., cu chitanțele aferente, contractul de sponsorizare între aceeași societate comercială și Parohia Ț., chitanțe aferente, contractul de sponsorizare între SC RR. SRL și Clubul Sportiv U. Satu Mare și chitanța aferentă, contractul de sponsorizare încheiat la 4 februarie 2011 între RR. SRL ca sponsor și Asociație V., și chitanțele aferente, contractul de sponsorizare între SC RR. SRL ca sponsor și Asociația Y., precum și chitanțele aferente, fișa contului pentru anul 2010, și contractele de sponsorizare încheiate în această perioadă precum și chitanțele din care rezultă onorarea obligațiilor asumate de către sponsor, fișa contului aferentă anului 2009 și actele de donație precum și chitanțele aferente acestora, și contractele de sponsorizare existente și procesele verbale de redarea a interceptărilor de convorbiri telefonice, între inculpați și alte persoane.

În fața instanței cu prilejul cercetării judecătorești a fost suplimentat probatoriul cu proba cu înscrisuri, existând sentința penală nr. 48/PI din 24 aprilie 2013 a Curtea de Apel Oradea, pronunțată în Dosar nr. x/P/2013 prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenții E. și F. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în rechizitoriul emis de D.N.A. Curții de Apel Cluj Napoca rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. x/P/2012 infirmată prin rezoluția din 4 februarie 2013 a procurorului șef al secției de combatere a corupției din cadrul D.N.A. dată în Dosarul nr. x/II-2/2013 menținându-se rezoluției din 4 februarie 2013 dată în Dosar nr. x/II-2/2013, precum și rezoluției din 14 martie 2013 emisă în Dosar nr. x/P/2013 a Parchetului de pe Lânga Curtea de Apel Oradea prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G. sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, lipsind o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, rezoluția din 24 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nr. 197/2/II.2./2013   prin care a fost admisă plângerea formulată de petentul G. în soluția dată, în sensul schimbării temeiului juridic al cauzei care împiedică punerea în mișcare a cauzei din art. 10 lit. f) C. proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen., decizia penală nr. 778/R din 25 septembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/P/2009***, cu acte medicale depuse la dosar de inculpatul A., certificate de atestare fiscală cu privire la SC RR. SRL, actele adițional la contractul de credit bancar pentru linie de credit din 12 august 2013, și respectiv din 12 august 2013, din 31 iulie 2013, din 7 februarie 2013, din 7 februarie 2013, au fost încuviințați și audiați în condiții de oralitate și contradictorialitate martorii A1., B1., C1., D1., E1., F1., și s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice, prin care să se stabilească dacă înregistrările audio menționate de către inculpații B. și C. sunt originale și autentice și dacă s-a intervenit sau nu în vreun fel asupra lor, în cauză întocmindu-se de către G1. Cluj raportul de expertiză din 6 februarie 2014.

De asemenea, au fost depuse de către inculpații C. și B. acte în caracterizare, precum și statutul H. secția română, poze postate pe site-ul de internet al Poliției Olandeze, realizate cu prilejul deplasării inculpaților B. și C. în Olanda.

Coroborând toate aceste probe administrate atât în faza de urmărire penală, cât și cu prilejul cercetării judecătorești Curtea de Apel a constatat următoarele:

În sarcina inculpatului B. s-a reținut prin rechizitoriul Curții de Apel Cluj Napoca rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticoraptie, Serviciul Teritorial Oradea că în calitatea sa de șef de poliție în cadrul I.P.J. Satu Mare, în cursul lunii august 2011 a acceptat direct de la inculpatul A. asociat și administrator de fapt la SC RR. Vetiș promisiunea unor foloase, ulterior primind de la SC RR. Vetiș pentru H. o sponsorizare de 2.000 RON și produse de carmangerie în vederea unei deplasări în Olanda, exercitându-și în schimb o intervenție reală prin intermediul subordonatului său inculpatul C. asupra numitului G. în vederea determinării soției acestuia, numita E. judecător la Curtea de Apel Oradea să pronunțe o soluție favorabilă inculpatului A. în Dosarul nr. x/296/2009 aflat pe rolul Curtea de Apel Oradea.

În sarcina inculpatului C. agent de poliție în cadrai I.P.J. Satu Mare, serviciul de investigații criminale, organele de urmărire penală au reținut că în cursul lunii august 2011, a acceptat indirect de la inculpatul A. promisiunea unor foloase ulterior primind de la SC RR. Vetiș o sponsorizare de 2000 RON, și produse de carmangerie în vederea unei deplasări în Olanda, exercitându-și în schimb o influență reală asupra prietenului său numitul G. în vederea determinării soției acestuia, E. judecător la Curtea de Apel Oradea să pronunțe o soluție favorabilă inculpatului A. în Dosarul nr. x/296/2009 aflat pe rolul Curții de Apel Oradea.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A. în sarcina acestuia s-a reținut că în cursul lunii august 2011 a promis inculpaților B. și C. anumite foloase pentru ca aceștia să-și exercite influența reală în vederea obținerii unei soluții favorabile de la Curtea de Apel Oradea și ulterior în cursul lunii octombrie 2011, a sponsorizat cu suma de 2000 și produse de carmangerie H. Regiunea 1 Satu Mare în vederea unei deplasări în Olanda.

Acuzarea a susținut că probele administrate în faza de urmărire penală dovedesc, fără dubiu vinovăția inculpaților, afirmație care a fost apreciată ca fiind nereală.

Instanța de fond a remarcat faptul că inculpatul B., atât în declarațiile date în faza de urmărire penală, cât și cu prilejul audierii în ședință publică în condiții de oralitate și contradictorialitate, nu a susținut nici un moment că ar fi discutat cu inculpatul A. posibilitatea de a influența în vreun fel sau altul soluția pe care acesta urma să o primească de la Curtea de Apel Oradea, nici direct și nici prin intermediul inculpatului A.

Acest inculpat a susținut că inculpatul A. nu i-a cerut să intervină în favoarea sa în dosarul aflat pe rolul Curtea de Apel Oradea, în schimbul unor promisiuni și apoi a unor recompense constând în bani sau produse pentru deplasarea în Olanda.

Inculpatul B. a mai declarat că, în ceea ce-l privește, a obținut sponsorizarea pentru deplasarea în Olanda, de la alte societăți comerciale și nu de la societatea inculpatului B.

B. a afirmat că suma stabilită cu prilejul ședințelor H. de 1500 RON, a obținut-o prin sponsorizările primite de la D1. banc, aspect confirmat de acesta prin declarația existentă, în calitatea sa de administrator la SC J1. SRL, și de la I1 administratorul unei firme din Negrești Oaș.

Instanța de fond a precizat faptul că declarația inculpatul B. se corobora, cu declarația inculpatului C. și a martorului D1., care a susținut că a semnat un contract de sponsorizare pentru suma de 4000 RON cu intenția de a-i sponsoriza pe B. și C., făcând această sponsorizare în baza relațiilor de prietenie pe care le are cu cei doi inculpați pe care-i cunoaște de mai multă vreme.

În ceea ce privește relația cu inculpatul A., inculpatul B. a declarat, declarația sa coroborându-se cu cea a inculpatului A., că sunt prieteni de mai multă vreme, fiind inițial colegi, și apoi menținând o relație de amiciție nu foarte strânsă.

În contextul acestor relații instanța de fond a apreciat că inculpatul B. era la curent cu problemele de sănătate ale inculpatului A., și afirmația acestuia că mențiunea pacient din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, se referea la aceste aspecte, iar nu la altele, nefiind vorba de un mesaj codificat așa cum sugerează reprezentantul Ministerului Public.

Ambii inculpați, atât B. cât și A., dar și inculpatul C. ar fi afirmat că inculpatul A. era programat la un control de specialitate la un cabinet din Oradea, însă nu s-a prezentat la control, la data soluționării contestației Curtea de Apel Oradea, aflându-se în Austria la un control.

Despre problemele de sănătate ale inculpatului A. s-a apreciat că are cunoștință și martora B1. al cărui soț K1., este medic în Austria.

Din actele medicale depuse la dosar de către inculpatul A. rezultă că acesta a fost supus unei intervenții chirurgicale, fiind diagnosticat cu tumoare renală dreaptă, în luna aprilie 2011.

În acest context, instanța de fond a precizat că susținerile din rechizitoriu potrivit cărora sms-urile și convorbirile telefonice purtate între C. și B., nu s-a referit de fapt la inculpatul A. ca pacient, ci la inculpatul A. ca și contestator în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, rămân doar afirmații nesusținute de probele administrate.

De asemenea instanța de fond a precizat faptul că în rechizitoriu se mai face referire și la faptul că martorul G., care a negat orice încercare a inculpaților din prezentul dosar de a trafica influența sau de a cumpăra influență prin intermediul său în ceea ce privește pe soția sa E., a făcut o depoziție mincinoasă.

Această afirmație a fost apreciată ca tendențioasă în contextul în care, așa cum am precizat anterior, față de numitul G., s-a dispus prin rezoluția din 13 martie 2013 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, neînceperea urmăririi penale în baza dispozițiilor art. 288 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., iar prin rezoluția din 24 aprilie 2013, nr. 197/II.2/2013 a fost infirmată această rezoluție și s-a dispus schimbarea temeiului juridic al cauzei, care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale în art. 10 lit. a) C. proc. pen., reținându-se că fapta penală nu există în materialitatea sa.

Deosebit de relevantă în acest sens, a fost apreciată și sentința penală nr. 48/PI din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosar nr. x/P/2013 prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenții E. și F. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticoruptie, Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. x/P/2012 infirmată prin rezoluția din 4 februarie 2013 a procurorului șef al secției de combatere a corupției din cadrul D.N.A. dată în Dosarul nr. x/II-2/2013 menținându-se rezoluția din 4 februarie 2013 dată în Dosar nr. x/II-2/2013, care infirmă și ea odată în plus cele reținute în rechizitoriu.

Din statutul H., depus la dosar de către apărătorii inculpaților B. și C. rezulta, în art. 8 lit. g) că pentru realizarea scopului său H. secția română își propune îndeplinirea printre altele și a promovării și facilității întâlnirilor interne și internaționale ale membrilor asociației și familiilor acestora, iar în art. 9 la lit. c) și e) se arată că, în vedere realizării obiectivelor propuse H. secția română, are următoarele atribuții:

- lit. c) atragerea de fonduri prin contribuții din domeniul public privat ori provenind de la membrii săi, de la simpatizanți sau orice surse legale iar,

- lit. e) acceptarea și acordarea de donații, cadouri, sponsorizări sau ajutoare în bani ori bunuri.

În acest context activitatea de sponsorizare desfășurată între H. pe de o parte ca beneficiar și societățile comerciale menționate în contractele de sponsorizare anterior amintite a fost considerată ca fiind o activitate legală.

În ceea ce privește sponsorizările efectuate de RR. în favoarea H. acestea au avut caracter sporadic și ar fi fost mult mai puțin substanțiale decât cele efectuate de RR. în favoarea altor entități.

Deosebit de concludente în acest sens au fost considerate fișele contului, donații și subvenții acordate în anii 2009-2010 și 2011.

S-a constatat că în cursul anului 2011 au fost efectuate sponsorizări deductibile conform cifrei de afaceri și profitul realizat de 1.100.433,16 RON, din care doar 2000 RON a vizat H., sponsorizări efectuate în 2011 în sumă de 498.500 RON, în cursul anului 2010, au fost efectuate sponsorizări deductibile în sumă de 255.639,56 RON, iar în cursul anului 2009 au fost efectuate sponsorizări deductibile în sumă de 783.867,55 RON.

În legătură cu sponsorizarea efectuată de RR. din actele depuse la dosar și din declarațiile inculpatului A. și a martorului I. instanța a apreciat că RR. a sponsorizat cu suma de 2000 H. Regiunea 1 Satu-Mare cu intenția de a facilita deplasarea în Olanda, a acestui martor I. și nicidecum a vreunuia dintre inculpați în contextul în care inculpații B. și C. au obținut suma de 2000 RON fiecare, stabilită cu prilejul ședinței H. Regiunea 1 Satu-Mare de la numitul D1. și de la I1.

Raportat la aceste probe, nu a fost acceptată teza din rechizitoriul cu care a fost investită Curtea de Apel Cluj, care prezintă o schemă de genul B. - prieten cu A., la solicitarea acestuia prin intermediul subordonatului său C., apelează la numitul G., care urma să-și exercite influența asupra numitei E. pentru a pronunța o soluție favorabilă inculpatul A., în schimbul unei promisiuni de sponsorizare, sponsorizare făcută unei alte persoane, numitului I.

Din schema expusă de Curtea de Apel anterior rezulta că inculpații ar fi traficat și respectiv, cumpărat influența pe care o aveau asupra numitului G., însă nu în scopul de a-l determina pe acesta să comită vreuna din acțiunile sancționate de lege, ci de a o determina la rândul său pe soția sa, să facă astfel de demersuri, iar inculpatul A. ar fi cumpărat de la inculpatul B. influența pe care acesta prin intermediul subordonatului său o are asupra aceluiași G.

S-a reținut ca probele administrate în acest dosar nu dovedesc în nici un fel că o acțiune de genul celei descrise de textele legale anterior menționate s-ar fi desfășurat în materialitatea sa și nu ar exista nicio dovadă concretă în afară de presupuneri și supoziții, că inculpații ar fi desfășurat activitatea infracțională reținută în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței.

Instanța de fond a precizat că:

- declarațiile inculpaților care nu au confirmat nici un moment starea de fapt expusă de către Ministerul Public, la înscrisurile existente la dosar din care rezultă că SC RR. SRL a sponsorizat H. Regiunea 1 Satu-Mare însă pentru numitul I.,

- această activitate de sponsorizare este relativ nesemnificativă în raport cu celelalte contracte de sponsorizare încheiate de această societate în cursul acelui an 2011,

- inculpații B. și C. în mod legal și-au obținut sponsorizări de la alte societăți comerciale,

- referirile din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice nu aveau alt înțeles decât acela agreat de DEX fiind dovedit atât prin actele medicale, cât și prin declarația martorei imparțiale B1. că inculpatul A. avea la acel moment probleme grave de sănătate, care erau cunoscute de cei doi inculpați.

Cu privire la interceptările de convorbiri telefonice care au fost expertizate sub aspectul originalității și autenticității de către I.N.E.C. Cluj, s-a concluzionat că față de cele prezentate în cuprinsul raportului și în lipsa echipamentului tehnic în care au fost realizate înregistrările, înregistrările în litigiu nu îndeplinesc cumulativ cele trei condiții impuse pentru autenticitatea unei înregistrări audio, iar suporturile optice puse la dispoziție pe care sunt imprimate înregistrările în litigiu nu sunt originale, acest fapt nu trebuie interpretat ca o dovadă că înregistrările sunt falsificate sau contrafăcute, întrucât ele pot reprezenta copii fidele ale înregistrărilor autentice iar transferarea să fi fost realizată cu acuratețe. În urma analizei înregistrărilor contestate cu echipamentele și sistemele de care dispune laboratorul, nu au fost depistate elemente de intervenție sub formă de ștergeri, decupări, inserări sau alte elemente de montaj de natură să le modifice conținutul.

Din autorizațiile de interceptare sau înregistrare autorizațiilor emise de Curtea de Apel Oradea s-a stabilit că autorizația de interceptare și înregistrare a comunicațiilor va fi pusă în executare de S.R.I. prin Direcție Județeană Satu Mare, iar redarea va fi efectuată de S.I.P.I. Satu-Mare, însă această dispoziție a instanței nu a fost respectată de către organele de urmărire penală, deoarece procesele-verbale redare a convorbirilor telefonice au fost realizate de comisar șef, L1 despre care instanța nu arfi avut date că ar face parte din structura anterior menționată.

De asemenea, o altă problemă care privea aceste înregistrări de convorbiri și comunicări între inculpat viza faptul că la dosarul cauzei au fost depuse nu suporturile originale ci copii ale acestor, a fără ca această acțiune a organelor de urmărire penală să fie justificată în vreun fel, sau măcar să fie adusă la cunoștința instanței.

Despre acest aspect ar fi luat la cunoștință atât instanța, cât și apărătorii inculpaților doar la momentul finalizării raportului de expertiză întocmit în cauză.

Ori, o astfel de manieră de lucru instanța de fond a apreciat-o ca fiind dacă nu nelegală, cel puțin neloială deoarece din interpretarea art. 91

3

alin. (7) C. proc. pen. anterior, rezultă că la dispoziția instanței trebuie puse suporturile originale și copia acestuia, ori în acest context concluziile expertului conform cărora, copiile depuse la dosar reprezintă copii fidele ale originalului în condițiile în care expertul nu a avut la dispoziție originalul suporților audio, sunt discutabile.

Toate cele expuse anterior, au convins instanța investită cu soluționarea prezentei cauzei, că faptele reținute în sarcina inculpaților nu există în materialitatea lor, probele administrate nedovedind starea de fapt reținută în rechizitoriul.

Pentru aceste considerente în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel, a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor.

În baza art. 146 alin. (2) C. proc. pen. a dispus conservarea prin arhivare la sediul instanței, în locuri special amenajate, cu asigurarea confidențialității, a suporților optici menționați în prezentul dosar.

Împotriva sentinței penale nr. 77 din 7 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru minori, apelul a declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a solicitat instanței de control judiciar admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor deduse judecății, cu reținerea dispozițiilor privind legea mai favorabilă și pe cale de consecință condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea în regim privativ de libertate.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, în motivarea depusă a suținut, în esență, următoarele.

Soluția de achitare a fost rezultatul unei aprecieri eronate a mijloacelor de probă administrate, atât a celor testimoniale cât și a celor științifice.

S-a arătat că existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal sunt adesea inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns sau administrat probele.

Parchetul a precizat că apărările inculpaților B. și C. potrivit cărora convorbirile telefonice interceptate și redate în procesele-verbale existente la dosar au semnificația unor discuții legate de încercarea acestora de a-l ajuta pe inculpatul A. de a se prezenta la un control medical, sunt de circumstanță, nefiind făcută dovada că exact în data de 23 august 2011 inculpatul A ar fi fost la vreun control medical, indiferent dacă în țară sau străinătate și în plus aceste susțineri nu au fost niciodată expuse în faza incipientă a procesului, ori anterior în cursul urmăririi penale, astfel că în nici una din declarațiile date de aceștia nu se regăsește exprimată o astfel de poziție procesuală.

Se arată că inculpatul A. nu confirmă nici în urmărirea penală nici in faza de judecată existența vreunei înțelegeri cu ceilalți doi inculpați în sensul de a obține vreun sprijin pentru rezolvarea problemelor sale de sănătate, în condițiile în care în declarația sa data în cursul cercetării judecătorești, arată că a ajuns să fie operat în Austria nu pe filiera relațiilor pe care le avea inculpatul B. ci printr-o persoană din Baia-Mare.

Cu referire la aceeași apărare, s-a precizat că în situația în care semnificația dată de inculpații B. și C. conținutului convorbirilor interceptate ar fi una reală, aceasta ar fi fost expusă organelor de urmărire penală de la începutul procesului, atunci când inculpații au fost întrebați despre circumstanțele unei posibile traficări de influență, în condițiile în care le-au fost respectate drepturile procesuale, fiind audiați în prezența apărătorilor aleși de aceștia încă de la debutul anchetei penale, și care le-au asigurat apărarea și în fața instanței de fond.

În plus neaducerea de către aceștia la cunoștința organelor de urmărire penală a unor cauze ce le justifică comportamentul este o atitudine care ar putea fi privită critic. Aceasta, întrucât, se consideră că atunci când s-au respectat regulile procedurale, declarațiile care reflectă cel mai exact adevărul sunt cele pe care suspectul le-a scris personal, în momentele inițiale ale urmăririi penale, precum și cele în care acesta a relatat liber faptele, într-un moment în care nu a fost în măsură să conceapă strategii de apărare.

Referitor la depoziția martorei B1. - aflată în relații de prietenie conform propriilor declarații cu inculpatul B. - propusă pentru audiere de către acesta în fața instanței de judecată, se arată că acest mijloc de probă are un conținut fără relevanță pentru apărarea inculpaților, nefacând altceva decât să confirme împrejurarea că inculpatul A. s-a ocupat singur de rezolvarea problemelor sale de sănătate.

Se arată că nu există nici un element de fapt care să infirme faptul că M1, despre care se face referire în conținutul convorbirilor, și la care trebuia să se intervină, ar fi o altă persoană decât martorul G., soțul judecătoarei E.

Mai este criticată hotărârea instanței de fond pentru faptul că prima instanță a reținut că obținerea contractului de sponsorizare nu a avut însemnătatea unei contraprestații pentru traficarea influenței în condițiile în care acesta s-a făcut pentru organizația profesională H. Satu-Mare în interesul numitului I. și nu pentru inculpații B. ori C., în condițiile în care din actul de sesizare nici nu se desprinde o astfel de învinuire, în acesta reținându-se că în cursul lunii august 2011 inculpații au acceptat în mod direct de la inculpatul A. - asociat și administrator de fapt al SC RR. SRL Vetiș, promisiunea unor foloase, ulterior primind de la această societate pentru H. — Regiunea 1 Satu-Mare o sponsorizare de 2000 RON și produse de carmangerie în vederea unei deplasări în Olanda.

În schimbul acestei sponsorizări, inculpatul B. și-ar fi exercitat prin intermediul subordonatului său, inculpatul C., influența asupra soțului judecătoarei E., numitul G., în scopul obținerii unei soluții favorabile inculpatului A. în Dosarul nr. x/296/2009 al Curții de Apel Oradea.

Se arată că incriminarea infracțiunii de trafic de influență atât în vechea reglementare cât și în cea nouă presupune ca pretinderea de bani ori alte foloase, direct sau indirect, să fie pentru sine sau pentru altul, ceea ce nu înlătură interesul inculpaților polițiști de a obține sponsorizarea în contextul celor discutate la ședința H. organizată în vederea deplasării în Olanda.

O altă critică se referă la considerentele instanței de fond cu privire la interceptările de convorbiri telefonice care au fost expertizate sub aspectul originalității și autenticității de către I.N.E.C. Cluj, apreciindu-se că înregistrările în litigiu nu îndeplinesc cumulativ cele trei condiții impuse pentru autenticitatea unei înregistrări audio, iar suporturile optice puse la dispoziție pe care sunt imprimate înregistrările în litigiu nu sunt originale.

Cu referire la acest mijloc de probă, parchetul a precizat că normele procesual penale permit expertiza mijlocului de probă (CD/DVD) și nu a mijlocului prin care s-a obținut proba (echipamentele).

Examinând cauza în raport de criticile formulate, conform art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupți - Serviciul Teritorial Cluj este nefondat urmând să fie respins.

În primul rând Înalta Curte reține că infracțiunea de trafic de influență reglementată anterior de art 257 C. pen., actuala reglementare art. 291 C. pen. incriminează pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de daruri, direct sau indirect pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

În reglementarea actuală conținutul infracțiunii este relativ similar cu unele nuanțe în sensul că este sancționată pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani ori alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act de intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

În art. 6 din Legea nr. 78/2000 era incriminată promisiunea oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

În actuala reglementare în art. 292 este definită cumpărarea de influență, ca fiind promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Înalta Curte apreciează ca este întemeiată critica parchetului referitoare la considerentele instanței de fond cu privire la interceptările de convorbiri telefonice.

Se constată că aceste au fost expertizate sub aspectul originalității și autenticității de către I.N.E.C. Cluj, apreciindu-se că înregistrările în litigiu nu îndeplinesc cumulativ cele trei condiții impuse pentru autenticitatea unei înregistrări audio, iar suporturile optice puse la dispoziție pe care sunt imprimate înregistrările în litigiu nu sunt originale.

Același expert a precizat însă că expertiza poate fi efectuată prin analizarea unor duplicate, el având astfel posibilitatea de a constata dacă înregistrările depuse la dosar conțin elemente editate, ștergeri sau inserări.

Este corectă precizarea parchetului în sensul că normele procesual penale permit expertiza mijlocului de probă (CD/DVD) și nu a mijlocului prin care s-a obținut proba (echipamentele). Aceste standarde se referă la înregistrările audio-video analogice (pe bandă magnetică/suport magnetic). Ele definesc noțiunea de „autentic" ca fiind simultaneitatea înregistrării, cu desfășurarea evenimentelor audio-video înregistrate, simultaneitate care apare doar în cazul casetelor cu benzi.

Dealtfel expertul a concluzionat că urmare analizării înregistrărilor audio contestate nu s-au constatat elemente de intervenție sau alte elemente de montaj de natură să le modifice conținutul.

Înalta Curte constată că au fost respectate dispozițiile art. 91 alin. (7) C. proc. pen. anterior și că la dispoziția instanței au fost puse suporturile suporții magnetici, fiind respectată și procedura interceptării și redării convorbirilor și a suișurilor telefonice de către organele de poliție judiciară, în condițiile în care acestea au fost autorizate de către instanța de judecată cu respectarea normelor procesual penale în vigoare la data autorizării.

Cu privire la constatarea privind nerespectarea de către organul de urmărire penală dispozițiilor instanței de autorizare a interceptărilor în sensul că redarea interceptărilor s-a efectuat de un comisar al poliției judiciare și nu de S.I.P.I., Înalta Curte constată că legea impune ca aceste procese-verbale de redare să fie certificate de procuror, aspect respectat și în plus se constată că, ofițerul de poliție judiciară L1 din cadrul D.N.A.- Oradea, avea calitatea impusă de textul de lege pentru a încheia procese-verbale de redare.

Înalta Curte nu poate fi de acord însă cu interpretate convorbirilor telefonice în sensul precizat de parchet, pentru a se ajunge la concluzia existenței faptelor de care au fost acuzați inculpații, respectiv pentru a proba toate elementele de vinovăție de o manieră aptă să înlăture orice dubiu rezonabil.

Principiul prezumției de nevinovăție înscris în principalele instrumente naționale și europene privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului precum și în Constituția României, este reflectat ca atare în art. 4 C. proc. pen., art. 99 reglementându-l însă din perspectiva regimului sarcinii probei.

În aceste condiții, în situația în care este formulată o învinuire împotriva unei persoane aceasta nu are obligația de a-și proba nevinovăția, revenind organelor judiciare sarcina administrării probelor.

Înalta Curte reiterează faptul că în activitatea de apreciere (evaluare) a probelor, un real standard este instituit prin prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât orice dubiu privind temeinicia acuzației îi profită integral acestuia.

Conform jurisprudenței C.E.D.O., o soluție de condamnare poate fi pronunțată doar atunci când probele de vinovăție sunt apte să răstoarne prezumția legală de nevinovăție.

Existența unor probe dincolo de orice îndoială rezonabilă reprezintă în plus și o componentă esențială a unui proces echitabil și instituie obligația pentru acuzare de a proba toate elementele de vinovăție de o manieră aptă să înlăture dubiul.

Înalta Curte apreciează că starea de fapt inițială, respectiv premisa care a condus la reținerea infracțiunilor de corupție pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, era una de natură să creeze suspiciuni.

Astfel pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj în formă prev. de art. 239 alin. (2) C. pen., inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1241 din 21 decembrie 2010 a Judecătoriei Satu Mare, în baza art. 239 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, hotărâre care a rămas definitivă prin decizia penală nr. 428/R din 17 mai 2011 a Curții de Apel Oradea (Dosar nr. x/296/2009).

Curtea de Apel Oradea, în cadrul unei contestații în anulare, a dispus în data de 23 august 2011, prin decizia nr. 632/2011, încetarea procesului penal împotriva inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. Din complet făcea parte inclusiv judecătorul E., soția martorului G.

Prin decizia nr. 336 din 20 martie 2012 a Curții de Apel Oradea, urmare cererii depuse de partea vătămată L., s-a desființat decizia nr. 632/2011 a aceleiași instanțe, iar ulterior prin deciziile nr. 645/2012 și nr. 778/2012, sau respins contestațiile în anulare formulate de același inculpat împotriva deciziei penale nr. 428/R din 17 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, prima instanță respingând contestația ca nefondată și ulterior ca inadmisibilă.

Această situație premisă nu ar putea însă să fie acceptată de către Înalta Curte ca un aspect de natură să influențeze instanța în procesul de apreciere a probelor existente în acest dosar, de natură să conducă la o soluție de condamnare prin neluarea în seamă a unui eventual dubiu constatat, cu relevanță în ceea ce privește temeinicia acuzaților aduse inculpaților.

Este întemeiată critica parchetului cu privire la faptul că prima instanță a reținut în mod greșit că obținerea contractului de sponsorizare nu putea să aibă, în principiu, dacă se constatau îndeplinite celelalte condiții pentru existența infracțiunii de trafic de influență respectiv cumpărare de influență, însemnătatea unei contraprestații pentru traficarea influenței, în condițiile în care acesta s-a făcut pentru organizația profesională H. Satu-Mare, în interesul numitului I. și nu pentru inculpații B. ori C.

În rechizitoriu se reține că în cursul lunii august 2011 inculpații au acceptat în mod direct de la inculpatul A. - asociat și administrator de fapt al SC RR. SRL Vetiș, promisiunea unor foloase, ulterior primind de la această societate pentru H. — Regiunea 1 Satu-Mare o sponsorizare de 2000 RON și produse de carmangerie în vederea unei deplasări în Olanda.

Înalta Curte precizează faptul că pentru existența infracțiunii de trafic de influență sau cumpărare de influență este suficient ca banii ori alte foloase să fie pentru sine sau pentru altul, deci în acest caz, în principiu, se putea constata existența infracțiunii chiar dacă contraprestația viza organizația profesională H. Satu-Mare și pe martorul I. și nu pe inculpații B. ori C., evident cu condiția constatării existenței celorlalte condiții prezăzute de lege.

În schimb Înalta Curte constată că din probele administrate nu rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul B. și C., comisar respectiv agent de poliție în cadrul I.P.J. Satu Mare, în cursul lunii august 2011, au acceptat direct de la inculpatul A. asociat și administrator de fapt la SC RR. Vetiș, promisiunea unor foloase, în vederea determinării martorului G. ca acesta la rândul său să o convingă pe soția lui numita E., judecător la Curtea de Apel Oradea, să pronunțe o soluție favorabilă inculpatului A. în Dosarul nr. x/296/2009 aflat pe rolul Curtea de Apel Oradea și nici faptul că inculpatul A. în cursul lunii august 2011 a promis inculpaților B. și C. anumite foloase pentru ca aceștia să-și exercite influența reală în vederea obținerii unei soluții favorabile de la Curtea de Apel Oradea.

Exisența acestei promisiuni a fost mai degrabă dedusă din starea de fapt descrisă, nefiind probată în nici un fel.

Există o singură mențiune sub acest aspect reținută de parchet, respectiv faptul că inculpatul A. ar fi promis că se va „revanșa”, dacă va fi ajutat.

Nefiind în mod clar stabilit în ce consta ajutorul și eventuala contraprestație Înalta Curte, ținând cont și de relația de prietenie dintre inculpații B. și A., cu mult anterioară acestor evenimente, nu poate accepta acest aspect ca pe o promisiune făcută de inculpatul A., în sensul recompensării inculpaților, pentru deplasarea H. în Olanda.

Din probele administrate nu rezultă că această plată să fi fost condiționată de inculpatul A., de ajutorul pe care acesta urma să-l primească, pentru rezolvarea problemei sale, respectiv primirea unei soluții favorabile în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Oradea.

De asemenea, Înalta Curte constată că există puternice dubii și în ceea ce privește activitatea de determinare în sine, care ar fi fost exercitată sucesiv de inculpații B. și C., activitate care avea drept scop final determinarea numitei E., judecător la Curtea de Apel Oradea, de către soțul ei G., să pronunțe o soluție favorabilă inculpatului A. în Dosarul nr. x/296/2009.

Această stare de fapt a fost constatată de către parchet, prin interpretarea întrun singur sens, a convorbirilor telefonice ale inculpaților, discuții purtate în legătură cu starea medicală a inculpatului A., discuții care ar fi fost codate, pentru a fi disimulat adevăratul înțeles al convorbirilor.

Inculpatul B. era comisar șef în cadrul I.P.J. Satu-Mare și șef al Serviciului de Investigații Criminale, în cursul anului 2011, iar inculpatul C. îi era subordonat în cadrul acestei formațiuni.

Inculpatul C. era în relații apropiate, de prietenie, cu numitul G. - comisar șef în cadrul B.C.C.O. Oradea, soțul numitei E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, secția penală, membră a completului de judecată care a soluționat contestația în anulare formulată de către învinuitul A.

S-a stabilit faptul că inculpatul A. și inculpatul B., sunt prieteni de mai multă vreme, fiind inițial colegi menținând tot timpul o relație de amiciție.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciează ca plauzibilă ipoteza conform căreia inculpatul B. cunoștea problemele de sănătate ale inculpatului A. și afirmația acestuia că mențiunea „pacient” din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, îl privește inculpatul A. și viza calitatea acestuia de persoană cu probleme medicale, poate fi apreciată ca una reală.

Ambii inculpați, atât B., cât și A., dar și inculpatul C. ar fi afirmat că inculpatul A. era progr