ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 409/A/2015

Deliberând asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Rechizitoriul

Prin rechizitoriul nr. x/P/2012 din data de 19 martie 2013, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Oradea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- A., judecător la Curtea de Apel Oradea, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență (două fapte) prev. de:

- art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (pct. I.1 din rechizitoriu) și

- art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (pct. I.2 din rechizitoriu), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., precum și săvârșirea infracțiunilor de:

- fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. (pct. II.1 din rechizitoriu),

- fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. (pct. II.2 din rechizitoriu) și

- fals în declarării în formă continuată prev. de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. II.3 din rechizitoriu), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prev. de: art. 26 C. pen. rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 (pct. I.2 din rechizitoriu).

Potrivit rechizitoriului, situația de fapt este următoarea:

La data de 27 februarie 2012 a fost înregistrat la Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției (sub numărul x/P/2012) autodenunțul formulat de condamnatul C., încarcerat în Penitenciarul Oradea, cu privire la comiterea unor infracțiuni de corupție săvârșite de judecătorul A. de la Curtea de Apel Oradea.

La data de 19 iulie 2012, organele de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Oradea s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea unor infracțiuni de corupție de către numiții C. și B., dosarul cauzei fiind înregistrat sub nr. x/P/2012.

Întrucât între cele două dosare a existat legătură, reunirea cauzelor impunându-se pentru o mai bună înfăptuire a justiției, prin rezoluția din data de 17 ianuarie 2013 emisă de procurori din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Oradea s-a dispus reunirea cauzei din Dosarul nr. x/P/2012 (înregistrat anterior la D.N.A. - Structura centrală sub numărul z/P/2012) la Dosarul nr. w/P/2012 al Direcției Naționale Anticoruptie - Serviciului Teritorial Oradea.

I.1. În cursul anului 2009, inculpatul A. (judecător la Tribunalul Bihor la data respectivă) a pretins și primit suma de 1.500 euro de la denunțătorul C., care avea pe rolul Judecătoriei Oradea un dosar de evaziune fiscală, pentru a-și exercita influența asupra judecătorilor ce compuneau completul învestit cu judecarea cauzei privindu-l pe denunțătorul mai sus menționat - la instanța de fond ori la cea de control judiciar, astfel încât să fie pronunțată în cauză o hotărâre favorabilă acestuia, respectiv cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Astfel, prin sentința penală nr. 539/2007 a Judecătoriei Oradea s-a dispus condamnarea inculpatului C. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 86

C. pen.

Urmare apelului penal declarat în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpatul C. și p. civ. D.G.F.P. Bihor, prin decizia penală nr. 85/A/2008 a Tribunalului Bihor s-a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Oradea, întrucât pe parcursul judecării cauzei în primă instanță procedura de citare a unuia dintre inculpați a fost nelegal îndeplinită. De observat că inculpatul A., judecător la Tribunalul Bihor la data respectivă, a făcut parte din completul de apel ce a dispus rejudecarea cauzei la care am făcut referire mai sus. Acest aspect este important de reținut deoarece, în declarația denunțătorului dată în fața organelor de urmărire penală, acesta a arătat că „Judecătorul A. mi-a spus că cunoaște dosarul întrucât a și intrat în cauză anterior, fiind trimis chiar de către el spre rejudecare".

În urma trimiterii cauzei spre rejudecare s-a format Dosarul nr. x/271/2008 al Judecătoriei Oradea, în care, prin sentința nr. 501 din 08 aprilie 2011, instanța a dispus condamnarea inculpatului C. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 10 luni cu executare.

Astfel, așa cum rezultă din cele arătate mai sus cât și din autodenunțul formulat de C., în cursul anului 2009, acesta avea pe rolul Judecătoriei Oradea un dosar penal în care era judecat pentru comiterea unor infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de Legea nr. 87/1994, dosar în care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendare, prin sentința nr. 539/2007 a Judecătoriei Oradea, cauza aflându-se în rejudecare la aceeași instanță.

În acest context, pentru a nu fi condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, denunțătorul C. a încercat să intre în legătură cu un judecător de la Tribunalul Bihor pentru a-și „rezolva" o hotărâre favorabilă, respectiv cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Întrucât acesta nu cunoștea nici un magistrat de la instanțele bihorene, a abordat în acest sens mai multe persoane, printre care și pe numitul D., cu care se afla în relații de prietenie, care a și acceptat să-l ajute pe denunțător, spunându-i acestuia că „am eu pe unul tare". Astfel, denunțătorul C. a fost pus în legătură de către D. cu judecătorul A., întâlnirea dintre magistrat și denunțător având loc chiar la domiciliul lui D., ocazie cu care C. i-a relatat magistratului despre problemele pe care le are în justiție, precum și despre faptul că dorește să obțină o pedeapsă cu suspendare în dosarul penal aflat pe rolul Judecătoriei Oradea în care era judecat pentru infracțiuni economice. Judecătorul A. i-a cerut denunțătorului, cu ocazia respectivă, să-i aducă citația primită de la instanță pentru a putea identifica dosarul cauzei, urmând să-l studieze și abia apoi să-i comunice acestuia dacă este în măsură să-l ajute.

Întâlnirea denunțătorului cu judecătorul A. este confirmată de martorul D., care neagă însă că ar fi participat la discuția dintre cei doi, motivând că după ce le-a făcut cunoștință acestora, la domiciliul său din Oradea, s-a dus „să cumpere o pâine", astfel că nu știe ce s-a discutat în absența sa. Atitudinea martorului D. de a evita să facă declarații care să-l incrimineze pe inculpatul A. se explică prin aceea că se află în relații foarte apropiate cu magistratul, D. fiind nașul de cununie la recăsătorirea tatălui judecătorului.

După câteva zile de la această discuție, denunțătorul s-a reîntâlnit cu judecătorul A. la un bar situat în apropierea casei lui D., care a aparținut în trecut fratelui acestuia, ocazie cu care i-a înmânat citația primită de la Judecătoria Oradea, la această întâlnire denunțătorul C. fiind însoțit și de martorul E. Important de reținut este afirmația denunțătorului în sensul că își amintește că înainte de această întâlnire lui E. i-a fost rău și a trebuit să-i dea acestuia ceva medicamente pentru inimă, dintre cele pe care le folosește și el.

Fiind audiat cu privire la această întâlnire, martorul E. a declarat următoarele: „Fiind întrebat, declar că în cursul anului 2009, fără să pot precisa data exactă, în contextul în care C. avea un dosar penal în care era judecat pentru comiterea unor infracțiuni economice, rețin că am fost împreună cu acesta undeva în Oradea, la un bar, unde C. urma să se întâlnească cu o persoană în scopul de a obține o hotărâre favorabilă în cauza respectivă. Nu-mi amintesc cu cine anume s-a întâlnit C. la barul respectiv, întrucât eu nu am participat la discuții, așteptând în mașină, însă din discuțiile pe care le-am avut cu C., atât înainte cât și după această întâlnire, mi-am dat seama că este vorba despre dosarul penal având ca obiect comiterea unor infracțiuni economice de către acesta și pe care C. încerca să-l „rezolve". Îmi amintesc, de asemenea, că cu ocazia respectivă mi-a fost rău, iar C. mi-a dat un spray cu care mi-am dat sub limbă pentru a-mi reveni.

Pe baza imaginilor accesate cu ajutorul programului F., declar ca recunosc barul la care a avut loc întâlnirea lui C. cu persoana sau persoanele care urmau să-l ajute să-și rezolve dosarul penal ca fiind cel de la intersecția străzilor L.B. și V.".

După circa o săptămână de la această întâlnire, denunțătorul C. a fost contactat telefonic de D. pentru a-l anunța că judecătorul A. ar vrea să se întâlnească cu el. Întrucât se afla în autoturismul personal, împreună cu soția sa G., deplasându-se dinspre Oradea spre domiciliul din Săcuieni, denunțătorul a stabilit cu D. să-i transmită magistratului că îl așteaptă în centrul orașului Săcuieni, în contextul în care inculpatul A. se afla și el pe drum dinspre Marghita spre Oradea. Astfel, la scurt timp, lângă autoturismul denunțătorului a oprit un autoturism marca A., de culoare gri, în care se afla judecătorul A. împreună cu o persoană de sex feminin, posibil soția acestuia. Magistratul a coborât din autoturismul său și a urcat în cel al denunțătorului, pe scaunul din dreapta față, pe bancheta din spate aflându-se martora G. În cadrul discuției purtate, judecătorul A. i-a spus lui C. că știe dosarul acestuia întrucât a mai intrat în cauză în trecut, într-o cale de atac, fiind trimis cbiar de către el spre rejudecare la prima instanță, pentru unele vicii de procedură, comunicându-i totodată că ar putea să îl ajute să obțină o condamnare cu suspendare. Cu aceeași ocazie, magistratul i-a comunicat denunțătorului că are unele probleme medicale la șold, fiind nevoit să se opereze, astfel că ar avea nevoie de 1.500 euro, la care denunțătorul a cerut de la soția sa, ce se afla pe bancheta din spate, suma respectivă de bani pe care a și remis-o magistratului, care după ce a primit banii a plecat cu autoturismul personal spre Oradea.

Întâlnirea din centrul orașului Săcuieni dintre denunțătorul C. și judecătorul A. este confirmată și de martorul H., care i-a văzut pe cei doi discutând în fața unui restaurant din orașul Săcuieni: „Îmi amintesc că, în urmă cu câțiva ani, i-am văzut pe C. și pe judecătorul A. discutând, între mașini, în parcarea de pe marginea drumului Oradea - Satu Mare, lângă restaurantul din centrul orașului Săcuieni. Dl. A. era cu un autoturism marca A. argintiu, dacă rețin bine, iar C. era cu un jeep M., înmatriculat în Ungaria, care avea inclus în numărul de înmatriculare numele „x".

Este important de subliniat că declarațiile martorului denunțător C. sunt confirmate, sub acest aspect, și de corespondența cu soția sa pe care acesta a avut-o în perioada în care a fost arestat preventiv, la sfârșitul anului 2009, dată la care nu se punea problema ca C. să-l denunțe pe magistratul A. și în consecință să-și preconstituie probe în acuzare.

Astfel, în data de 12 septembrie 2009 inculpatul C. a fost arestat preventiv într-un alt dosar în care era cercetat pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, fiind pus în libertate la data de 20 ianuarie 2010, iar în data de 25 septembrie 2009 acesta a trimis o scrisoare soției sale G., care ajuns la destinatar în 28 septembrie 2009, în cuprinsul căreia se fac următoarele referiri: „Ai nr. de telefon de la omu ăla la care am dat 1.500 euro în față la restaurant de la care a fost și la noi, păduraru cu ăla trebe să vorbești de lemne că mi-a promis că când am nevoi ne servește".

În declarația dată cu ocazia audierii de către procuror, denunțătorul a arătat următoarele: „Pe durata arestului preventiv din 2009 i-am trimis mai multe scrisori soției mele, cerându-i să facă demersuri pentru a obține punerea mea în libertate. Nu am avut încredere să scriu în clar numele persoanelor la care să apeleze, fiindu-mi teamă că îmi este supravegheată corespondența. Astfel, pe A. l-am indicat ca fiind „omu ăla care am dat 1.500 euro în față la restaurant", iar pe I. l-am indicat uneori ca „tămplaru" iar alteori ca „păduraru".

Fiind întrebat despre mențiunile din scrisoarea pe care i-am expediat-o soției mele la 25 septembrie 2009, declar că mențiunea despre „păduraru cu ăla trebe să vorbești de lemne că mi-a promis că când am nevoi ne servește" îl vizează pe I., care mi-a promis să mă ajute dacă am probleme."

Aceste aspecte sunt confirmate și de martora G., fosta soție a denunțătorului, care a declarat următoarele: „În cursul lunii septembrie 2009, fostul meu soț, C., a fost arestat preventiv pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, fiind implicat într-o altercație alături de fratele meu, J.

În această perioadă, fostul meu soț fiind arestat preventiv, am încercat să iau legătura cu judecătorul A. pentru a-i aduce la cunoștință situația lui C., însă acesta nu mi-a răspuns la telefon, numărul de apel pe care eu îl aveam fiind deconectat.

În perioada în care fostul meu soț s-a aflat în arest preventiv mi-a scris mai multe scrisori, trimițându-mi mesaje codificate, pentru a-mi indica cu cine să iau legătura, astfel încât să-l ajut să fie eliberat. În acest sens, în scrisorile trimise de C., I. era numit „tâmplarul", iar judecătorul A. era numit „acela din față de la restaurant la care i-am dat 1.500".

În acest sens, m-am prezentat și am predat organelor de urmărire penală, la data de 27 martie 2012, o scrisoare din cursul lunii septembrie 2009, pe care mi-a trimis-o C. din Arestul Poliției, în care, printre altele, acesta îmi scria „ai nr. de telefon de la omu ăla la care am dat 1.500 euro în față la restaurant de la care a fost și la noi (...)".

În opinia acuzării, comiterea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului A. este dovedită prin autodenunțul făcut în cauză, procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, declarațiile martorilor audiați în cauză și alte probe administrate de organele de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Astfel, autodenunțul și declarațiile denunțătorului C. au fost confirmate de probele administrate de organele de urmărire penală, după cum urmează:

- din examinarea listingurilor de convorbiri telefonice rezultă că judecătorul A. a avut o legătură intensă cu omul de afaceri orădean D., care a mijlocit legătura dintre magistrat și denunțător în vara anului 2009;

- martorul E. a confirmat întâlnirea dintre denunțător și magistrat, avută loc la un local din Oradea în vara anului 2009: „Fiind întrebat, declar că în cursul anului 2009, fără să pot precisa data exactă, în contextul în care C. avea un dosar penal în care era judecat pentru comiterea unor infracțiuni economice, rețin că am fost împreună cu acesta undeva în Oradea, la un bar, unde C. urma să se întâlnească cu o persoană în scopul de a obține o hotărâre favorabilă în cauza respectivă. Nu-mi amintesc cu cine anume s-a întâlnit C. la barul respectiv, întrucât eu nu am participat la discuții, așteptând în mașină, însă din discuțiile pe care le-am avut cu C., atât înainte cât și după această întâlnire, mi-am dat seama că este vorba despre dosarul penal având ca obiect comiterea unor infracțiuni economice de către acesta și pe care C. încerca să-l „rezolve". Îmi amintesc, de asemenea, că cu ocazia respectivă mi-a fost rău, iar C. mi-a dat un spray cu care mi-am dat sub limbă pentru a-mi reveni.

martora G., fosta soție a lui C., a declarat că suma de 1.500 euro remisă de către fostul ei soț judecătorului A., în vara anului 2009, a fost făcută în prezența ei:

„În vara anului 2009, într-o după-amiază, eram împreună cu C. și ne întorceam de la Oradea, spre domiciliul nostru din Săcuieni, cu autoturismul marca M., având numărul de înmatriculare „x 09", condus de fostul meu soț. După ce am ajuns în orașul Săcuieni îmi amintesc că C. a parcat autoturismul în fața unui restaurant situat în centrul orașului, spunându-mi că îl așteaptă pe judecătorul A.

Am așteptat circa 10 minute după care am observat venind, dinspre Marghita, un autoturism marca A., de culoare gri, care a parcat în apropiere de autoturismul nostru. Din autoturism a coborât un bărbat, care a venit la mașina în care mă aflam eu și soțul meu, urcând pe scaunul din dreapta față.

Fiindu-mi prezentată fotografia numitului A., declar că aceasta este persoana cu care ne-am întâlnit în localitatea Săcuieni.

Fiind întrebată, declar că am auzit discuția dintre fostul meu soț și judecătorul A., aceștia

discutând aspecte legate de dosarul penal de evaziune fiscală în care era implicat C. La un moment dat fostul meu soț, C. s-a întors spre mine și mi-a cerut să-i dau suma de 1.500 euro, care de altfel erau pregătiți pentru a-i remite judecătorului. Fostul meu soț a luat suma de 1.500 euro, compusă din bancnote având cupiura de 50 euro, pe care i-a remis judecătorului A.

Îmi amintesc că înainte să primească banii judecătorul A. s-a plâns către soțul meu că are unele probleme medicale la șold și că va trebui să se deplaseze în Austria pentru tratament medical, respectiv pentru o operație. După ce a luat banii de la fostul meu soț, judecătorul a coborât din autoturism, s-a deplasat la mașina sa și a plecat spre Oradea."

întâlnirea dintre denunțătorul C. și judecătorul A. este confirmată de martorul H., care i-a observat pe cei doi discutând în fața unui restaurant din Săcuieni:

„Îmi amintesc că, în urmă cu câțiva ani, i-am văzut pe C. și pe judecătorul A. discutând, între mașini, în parcarea de pe marginea drumului Oradea - Satu Mare, lângă restaurantul din centrul orașului Săcuieni. Dl A. era cu un autoturism marca A. argintiu, dacă rețin bine, iar C. era cu un jeep M., înmatriculat în Ungaria, care avea inclus în numărul de înmatriculare numele „x".

Întrucât eu am un magazin de încălțăminte la parterul blocului de peste drum, la un moment dat i-am văzut pe C. și pe A. discutând și am mers până la ei să-i salut. Am ieșit din magazin, am mers până în parcarea unde erau C. și A. și am discutat cu ei. După vreo 5 minute am plecat pentru a nu-i deranja pe C. și A., iar ei au rămas în continuare în parcare, la discuții."

în scrisoarea trimisă de C. în data de 25 septembrie 2009 soției sale, G., se fac următoarele referiri: „Ai nr. de telefon de la omu ăla la care am dat 1.500 euro în față la restaurant de la care a fost și la noi, păduraru cu ăla trebe să vorbești de lemne că mi-a promis că când am nevoi ne servește".

Cu privire la acest aspect, în declarația dată în fața organelor de urmărire penală, denunțătorul C. a arătat că: „Pe durata arestului preventiv din 2009 i-am trimis mai multe scrisori soției mele, cerându-i să facă demersuri pentru a obține punerea mea în libertate. Nu am avut încredere să scriu în clar numele persoanelor la care să apeleze, fiindu-mi teamă că îmi este supravegheată corespondența. Astfel, pe A. l-am indicat ca fiind „omu ăla care am dat 1.500 euro în față la restaurant", iar pe I. l-am indicat uneori ca „tâmplaru" iar alteori ca „păduraru".

De asemenea, cu privire la aspectele de mai sus, martora G., fosta soție a denunțătorului, a declarat următoarele: „În perioada în care fostul meu soț s-a aflat în arest preventiv mi-a scris mai multe scrisori, trimițându-mi mesaje codificate, pentru a-mi indica cu cine să iau legătura, astfel încât să-l ajut să fie eliberat. În acest sens, în scrisorile trimise de C., I. era numit „tâmplarul", iar judecătorul A. era numit „Acela din față de la restaurant la care i-am dat 1.500".

În acest sens, m-am prezentat și am predat organelor de urmărire penală, la data de 27 martie 2012, o scrisoare din cursul lunii septembrie 2009, pe care mi-a trimis-o C. din Arestul Poliției, în care, printre altele, acesta îmi scria „Ai nr. de telefon de la omu ăla la care am dat 1.500 euro în față la restaurant de la care a fost și la noi (...)".

denunțătorul C. a declarat că inculpatul A. i-a cerut suma de 1.500 euro invocând că trebuie să se opereze la șold. Declarația denunțătorului C. despre faptul că inculpatul A. a avut, în anul 2009, o afecțiune a articulațiilor șoldului este confirmată atât de declarația martorului D., cât și de actele medicale depuse de magistrat la Tribunalul Bihor. Astfel, martorul D. a declarat că, prima întâlnire dintre denunțătorul C. și inculpatul A. a avut loc la puțin timp după ce acesta din urmă a fost operat la Târgu-Mureș pentru o afecțiune la șold. Pe de altă parte, inculpatul A. a depus la Tribunalul Bihor (instanță la care a funcționat până în iulie 2009) certificate de concediu medical, emise de o clinică din Târgu Mureș, pentru o afecțiune a articulațiilor.

S-a menționat în rechizitoriu, cu privire la numitul C. că, întrucât acesta a denunțat faptele de corupție autorităților mai înainte ca acestea să fi fost sesizate cu privire la aceste infracțiuni, urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de cumpărare de influență, fiind incidente disp. art. 10 lit. i

) C. proc. pen., existând o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, situație în care acțiunea penală nu poate fi exercitată.

I.2. În cursul anului 2011, inculpatul A. (judecător la Curtea de Apel Oradea la data respectivă) a pretins suma de 50.000 euro de la denunțătorul C., care avea pe rolul instanțelor un dosar în care era judecat pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și lovire sau alte violențe, pentru a-și exercita influența asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Oradea ce compuneau completul învestit cu judecarea recursului său, astfel încât să fie pronunțată în cauză o hotărâre favorabilă acestuia, respectiv să fie achitat.

S-a stabilit că influența de care s-a prevalat inculpatul A. față de denunțătorul C. a fost una reală, acesta discutând despre dosarul penal în care era judecat denunțătorul și despre posibilitatea pronunțării unei hotărâri favorabile acestuia cu colegul său, judecătorul K., membru în completul de judecată ce a avut pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul recurent C.

Legătura dintre judecătorul A. și numitul C. a fost făcută de inculpatul B., un apropiat al magistratului, care a intervenit la judecătorul A. în favoarea lui C., pentru a obține, în schimbul unei importante sume de bani, o hotărâre de achitare a acestuia.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză s-a stabilit că inculpatul B., cu intenție, a ajutat și înlesnit comiterea infracțiunii de trafic de influență de către inculpatul A., judecător la Curtea de Apel Oradea.

Din suma de 50.000 euro pretinsă, inculpatul A. a primit suma de 20.000 euro, după cum urmează:

- suma de 10.000 euro, judecătorul A. a primit-o în cursul lunii iunie 2011, la un restaurant din Ungaria, direct de la denunțătorul C., întâlnirea fiind intermediată de inculpatul B., care a și fost prezent la întâlnire;

- diferența de 40.000 euro urma să fie primită de judecătorul A., de la denunțător, prin intermediul omului de afaceri I., potrivit înțelegerii cu magistratul, această sumă urmând a fi lăsată de C. la I., spre păstrare, până la soluționarea definitivă a cauzei, când trebuia să fie predată judecătorului susnumit. Din suma de 40.000 euro, suma de 10.000 euro a fost remisă de către denunțătorul C. (prin intermediul lui L.) omului de afaceri I., în cursul lunii iulie 2011, această sumă fiind lăsată la acesta, cu acceptul judecătorului A., până la soluționarea definitivă a cauzei, când trebuia să fie remisă de către omul de afaceri magistratului împreună cu diferența de 30.000 euro.

Înainte însă de finalizarea definitivă a dosarului penal, pentru că denunțătorul C. nu a mai adus și diferența de bani - 30.000 euro, astfel cum a fost înțelegerea cu magistratul, numitul I. s-a retras și a restituit, prin intermediul numitului M., cei 10.000 euro, primiți anterior cu acceptul judecătorului A., denunțătorului C.

Pentru că nu a dat cu titlu de mită întreaga sumă de bani pretinsă (50.000 euro), denunțătorului C. i s-a respins recursul declarat în cauză, după ce completul de judecată (din care a făcut parte și judecătorul K.) a amânat în două rânduri pronunțarea, fiind menținută condamnarea de 7 ani și 4 luni închisoare, pronunțată în fond.

De asemenea, la scurt timp, respectiv în data de 06 decembrie 2011, completul de judecată, din care a făcut parte același magistrat, a respins și recursul declarat în cauză de către C. împotriva sentinței penale nr. 501 din 08 aprilie 2011 a Judecătoriei Oradea, prin care denunțătorul susnumit a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare pentru comiterea unor infracțiuni de evaziune fiscală (dosarul penal la care s-a făcut referire la pct. 1 din rechizitoriu).

Astfel, din probele de la dosar s-a stabilit că denunțătorul C. a fost arestat preventiv în perioada 12 septembrie 2009 - 20 ianuarie 2010. După ce a fost pus în libertate, cauza în care acesta era judecat pentru sechestrarea părții vătămate N., a continuat la Judecătoria Marghita, iar prin sentința penală nr. 97 din 15 martie 2011 inculpatul C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare cu executare.

Fiind nemulțumit de hotărârea pronunțată în cauză, numitul C. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea (sub nr. x/255/2009) și repartizat completului de judecată constituit din judecătorii K., O. și P.

Totodată, în această perioadă, denunțătorul C. a încercat să restabilească legătura cu judecătorul A., care între timp a promovat la Curtea de Apel Oradea, pentru a obține o hotărâre de achitare. Astfel, C. a luat legătura cu un fost coleg și partener de afaceri de-al său, B., despre care știa că se află în relații apropiate cu judecătorul A. și pe care l-a rugat să-l ajute să restabilească contactul cu magistratul și să intermedieze o eventuală „înțelegere" cu acesta în vederea obținerii unei hotărâri favorabile. Inculpatul B. a acceptat propunerea lui C., iar la scurt timp l-a și contactat pe acesta pentru a-i comunica că a discutat cu judecătorul A. de la Curtea de Apel Oradea, care i-a comunicat că „dosarul a fost repartizat pe un complet bun".

În perioada imediat următoare, inculpatul B., denunțătorul C. și judecătorul A. au stabilit să se întâlnească în Ungaria, pentru a discuta detalii despre dosarul penal în care era judecat C. și care se afla în recurs la Curtea de Apel Oradea, sens în care denunțătorul C. împreună cu B., s-au deplasat în Ungaria, unde s-au întâlnit cu magistratul pe terasa hotelului din stațiunea Hajduszoboszlo, unde acesta era cazat. Cu această ocazie inculpatul A. i-a comunicat lui C. că a studiat dosarul și ar putea obține achitarea sa în schimbul sumei de 50.000 euro, întrucât „dosarul este pe un complet bun, format din judecătorii K., O. și P., cu care va putea rezolva", oferta acestuia fiind acceptată pe loc de denunțător.

În cursul lunii iunie 2011 a avut loc o nouă întâlnire legată de acest subiect cu judecătorul A., de asemenea pe teritoriul Ungariei. Este de observat, că discuțiile pe care denunțătorul le-a avut cu magistratul au avut loc cu preponderență pe teritoriul Ungariei, prin aceasta judecătorul evitând o eventuală supraveghere operativă a acestuia în cazul în care ar fi fost denunțat de către persoana cu care negocia „prețul" hotărârii judecătorești ce urma a fi pronunțată în cauză.

În scopul deplasării pe teritoriul Ungariei la întâlnirea cu magistratul, denunțătorul C. s-a întâlnit cu inculpatul B. la Agenția R. din Oradea, de unde au plecat împreună spre Berettyojfalu/Ungaria. Întrucât în ziua respectivă denunțătorul C. consumase băuturi alcoolice, autoturismul acestuia a fost condus de martorul S., fiind însoțiți totodată și de numitul E., un apropiat al denunțătorului. După ce au ajuns la Berettyojfalu, persoanele menționate mai sus s-au deplasat la un restaurant situat lângă magazinul Ș. din localitate, unde S. a oprit autoturismul în parcarea situată lângă restaurant, fără a intra în curtea interioară a localului (unde de asemenea mai exista o parcare amenajată pentru clienții localului), rămânând în autoturism împreună cu E. Denunțătorul C. împreună cu inculpatul B. au intrat în restaurant pentru a se întâlni cu judecătorul A., unde, înainte de începerea discuțiilor, magistratul le-a cerut să oprească telefoanele mobile și să scoată acumulatorii din acestea, ca măsură de precauție pentru a nu putea fi înregistrată discuția dintre aceștia. Cu această ocazie, au fost purtate discuții legate de dosarul penal în care era implicat C., acesta dându-i asigurări magistratului A. că este în măsură să facă rost de suma de 50.000 euro pretinsă la întâlnirea anterioară (stațiunea Hajduszoboszlo/Ungaria) până la finalizarea procesului, la care judecătorul A. i-a comunicat denunțătorului că, întrucât urmează perioada de concedii, ar avea nevoie mai repede de o parte din bani. Față de „pretențiile" judecătorului, C. i-a comunicat acestuia că ar putea să-i remită, pe loc, suma de 10.000 euro, pe care magistratul a acceptat-o, astfel că denunțătorul C. s-a deplasat la autoturism, de unde a luat dintr-o borsetă, care se afla la E., suma de 10.000 euro în bancnote având cupiura de 500 euro, pe care i-a remis-o inculpatului A.. întâlnirea cu magistratul a durat circa o oră, după care inculpatul B. a plecat împreună cu inculpatul A. cu autoturismul marca B. al acestuia, iar denunțătorul C. s-a întors la Oradea cu autoturismul personal, împreună cu S. și E.

Din probele de la dosar s-a stabilit că, în aceeași perioadă de timp, denunțătorul C. a discutat și cu martorul I. (despre care denunțătorul știa că se află în rela’ii de prietenie cu magistratul Curții de Apel Oradea), administrator al SC T. SRL Oradea (una dintre cele mai importante firme din județul Bihor), despre dosarul penal în care era judecat pentru lipsire de libertate în mod ilegal și despre „înțelegerea" din Ungaria cu judecătorul A.

S-a stabilit, totodată, că, fiind vorba de o sumă foarte mare de bani pe care C. urma să o remită inculpatului A., denunțătorul nu a avut încredere să-i dea magistratului întreaga sumă de bani pretinsă înainte de pronunțarea hotărârii de achitare. În aceste condiții, după ce a stabilit în prealabil cu judecătorul A. să lase diferența de 40.000 euro la omul de afaceri I., denunțătorul C. l-a rugat pe omul de afaceri să păstreze el suma de bani, pretinsă de judecător cu titlu de mită, până la finalizarea procesului, când acesta urma să remită banii mai departe magistratului. Martorul I. a acceptat propunerea lui C. doar după ce în prealabil a discutat și el cu judecătorul A., care i-a confirmat că poate păstra banii de la C. până la soluționarea definitivă a cauzei.

Astfel,

în

data

iulie

2011,

denunțătorul

l-a

trimis

să-i

ducă omului de afaceri o parte din banii pe care urma să-i lase la acesta pentru magistrat, respectiv suma de 10.000 euro. În acest sens, martorul L. s-a deplasat la sediul Băncii Ț., de unde a scos suma de 43.000 RON din contul firmei SC U. SRL, potrivit extrasului de cont depus la dosar, după care a cumpărat suma de 10.000 euro de la valutiștii din piața V. din Oradea, iar apoi s-a deplasat la sediul firmelor lui I., unde a găsit-o pe martora W., director la SC T. SRL Oradea, care a primit suma de bani doar după ce l-a contactat telefonic pe I. și a obținut acordul acestuia.

Înainte de termenul de judecată din septembrie 2011, C. l-a căutat în mai multe rânduri pe martorul I. pentru a discuta despre diferența de 30.000 euro pe care trebuia să i-o aducă pentru magistrat, sugerându-i acestuia, în mai multe rânduri, că are banii blocați în diferite afaceri, nedispunând momentan, în numerar, de suma respectivă. În acest context, I., potrivit declarațiilor sale, și-a dat seama că denunțătorul C. nu dispune de întreaga sumă de bani și întrucât nu a dorit să-l împrumute pe acesta cu diferența de bani a hotărât să se retragă și să-i restituie denunțătorului cei 10.000 euro, primiți anterior. Astfel, I. a luat legătura cu numitul M., pe care l-a rugat să restituie suma de 10.000 euro lui C. și să-i comunice acestuia că „eu mă retrag din această afacere". Potrivit indicațiilor primite, martorul M. s-a deplasat în orașul Săcuieni, unde s-a întâlnit cu C. căruia i-a restituit cei 10.000 euro.

Potrivit declarațiilor denunțătorului C., înainte de termenul de judecată din septembrie 2011, s-a întâlnit cu I., pe care l-a rugat să îl ajute cu diferența de 30.000 euro, întrucât la acel moment nu dispunea de suma respectivă de bani în numerar. Fără să cunoască ce s-a întâmplat, înainte de unul din termenele de judecată din septembrie 2011 a fost contactat telefonic de M., cu care s-a întâlnit în loc. Săcuieni, ocazie cu care acesta i-a restituit suma 10.000 euro, pe care îi lăsase anterior omului de afaceri pentru judecătorul A.

Cu privire la acest ultim aspect, respectiv restituirea de către omul de afaceri I. a celor 10.000 de euro denunțătorului, se observă că între declarațiile lui I. și cele ale lui C. există unele neconcordanțe în privința momentului și motivației pentru care martorul I. s-a retras „din afacere" și a restituit banii denunțătorului. Aceste necorelări sunt nesemniificative în privința fondului cauzei, explicându-se prin aceea că, de la momentul faptelor, a trecut o perioadă relativ lungă de timp, iar, pe de altă parte, între cei doi nu au existat alte discuții referitoare la acest subiect, astfel că motivația reală pentru care I. s-a retras „din afacere" nu avea de unde să fie cunoscută de către denunțătorul C., care doar a putut să facă anumite presupuneri în această privință.

În contextul descris mai sus, denunțătorul C. și-a dat seama că judecătorul A. nu îl va mai ajuta să obțină achitarea, astfel că a luat legătura cu numitul X., încercând, ca prin intermediul acestuia, să intre în legătură cu judecătorul K. de la Curtea de Apel Oradea, despre care știa că va face parte din completul de judecată ce are pe rol dosarul în care el era judecat și că aceasta este persoana din complet cu care inculpatul A. a discutat pentru a influența soluția în cauză. Astfel, înainte cu o zi de termenul de judecată din 11 octombrie 2011, denunțătorul C. s-a deplasat împreună cu X. în loc. Căpâlna, lângă municipiului Beiuș, unde s-au întâlnit cu numitul Y., persoană apropiată judecătorului K.

Denunțătorul i-a relatat acestuia despre afacerile sale judiciare, cât și despre „înțelegerea" cu judecătorul A., rugându-l pe Y. să-i transmită judecătorului K. că, dacă va fi achitat, el este dispus în continuare să dea întreaga sumă de bani pretinsă de inculpatul A.

După discuția cu Y. denunțătorul a părăsit țara, deplasându-se în Italia, astfel că, a doua zi, la întâlnirea cu Y. a fost soția acestuia, G. Inrâlnirea acesteia cu Y. a avut loc la benzinăria Z. din Oradea, nefiind de față altă persoană, ocazie cu care acesta i-a comunicat că „a discutat cu judecătorul K. și acesta i-a confirmat că trebuia să primească suma de 6.000 euro pentru a-l achita pe C., dar nu a primit niciun ban, motiv pentru care a respins recursul acestuia".

În cauză, cu adresa nr. AA., au fost obținute listinguri telefonice pe perioada 27 septembrie - 31 decembrie 2011. Din examinarea comparativă a listingurile convorbirilor efectuate de la posturile telefonice cu numerele de apel 0756xxx și 0755xxx au rezultat următoarele:

- în ziua de 11 octombrie 2011 (data pronunțării), ora 14:58:15, Y., utilizatorul cartelei prepaid nr. 0756xxx, a apelat postul telefonic fix nr. 0259xxx, instalat la sediul Curții de Apel Oradea.

- în ziua de 11 octombrie 2011, ulterior apelului către Curtea de Apel Oradea, menționat mai sus, între posturile telefonice nr. 0756xxx, folosit de Y., și nr. 0755xxx, folosit de X., au fost inițiate șapte apeluri reciproce.

Faptul că influența inculpatului A. a fost una reală rezultă și din discuțiile înregistrate în mediul ambiental, purtate de G. (fosta soția a lui C.) cu inculpatul B., în ziua de 19 iulie 2012, ora 17:55, în orașul Săcuieni:

„B.: - Bă, știi când m-am întâlnit atunci, aci, seara, cu voi? Că: Bă, eu am 100 de mii de euro în mașină. Eu i-am zis: Bă, eu nu mă duc să te verific pe tine câți bani ai tu în mașină. Zice: Am 100 de mii de euro aci în mașină. Bine, mă. Dacă ai, (vorbește trivial, n.n) mea! Dacă vrei să dai... Oamenii... Bă, oamenii nu... Cum să zic? N-o vrut să ia cu japca banii după el, dar el s-o tot ținut că, hai, hai, hai! Aia, după ce-o... ăsta o vorbit... Că, bă, nici n-are rost să mai discutăm, În (vorbește trivial, n.n) mea. Asta judecătorul A.) o vorbit cu ăla care trebuia să dea verdictu' judecătorul K.). Ala o zis: Na, dar vine cu banii sau ce (vorbește trivial, n.n) face?".

În data de 11 octombrie 2011, prin decizia penală nr. 797/R/2011 a Curții de Apel Oradea, a fost respins de către Curtea de Apel Oradea recursul formulat de C. împotriva sentinței penale nr. 97 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Marghita, după ce completul de judecată (din care a făcut parte și judecătorul K.) a amânat în două rânduri pronunțarea, fiind menținută condamnarea de 7 ani și 4 luni închisoare, pronunțată în fond, iar în data de 19 ianuarie 2012 condamnatul C. a fost arestat pe teritoriul Ungariei.

Cu privire la amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise, judecătorul K., membru al completului de judecată, a declarat următoarele: „La ultimul termen de judecată apărătorul inculpatului recurent C., avocat BB., a cerut un termen de pronunțare pentru a depune concluzii scrise, cauza fiind amânată o săptămână, respectiv până în 5 octombrie 2011.

Potrivit cutumei existente la nivelul Curții de Apel Oradea, cauza a revenit pentru redactarea minutei și motivarea hotărârii judecătoarei O. În perioada respectivă, O. a fost la un curs de formare profesională la București, iar concluziile avocatului BB. nu ajunseseră la dosar, motiv pentru care pronunțarea a mai fost amânată pentru o săptămână."

Aceste aspecte sunt confirmate de altfel de judecătorul O., membru al completului de judecată, care fiind audiată de organele de urmărire penală a arătat că „mi-am amintit că în toamna anului 2011 am fost plecată la un seminar la București, aspect pe care l-am verificat la instanță, rezultând că am fost plecată în filele de 3 și 4 octombrie 2011 la un seminar în București"

Prin încheierea de ședință din 5 octombrie 2011, instanța, pentru aceleași motive (respectiv lipsa concluziilor scrise de la dosar), a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 11 octombrie 2011.

Din declarația martorului BB., avocatul lui C., a rezultat că „În data de 27 septembrie 2011 cauza a rămas în pronunțare, eu solicitând un termen pentru a depune concluzii scrise. Cauza a fost amânată pentru data de 5 octombrie 2011, la care în data de 4 octombrie, în penultima zi, am depus la registratura instanței concluziile scrise."

Faptul că concluziile scrise au fost depuse la registratura Curții de Apel Oradea în data de 4 octombrie 2011 rezultă și din mențiunile făcute de personalul de la registratură pe memoriul care conține concluziile scrise, unde a fost trecută data de 4 octombrie 2011 ca fiind data la care acestea au fost înregistrate la instanță.

De asemenea, prin adresa din 19 februarie 2013 a Curții de Apel Oradea s-a comunicat că „doamna judecător O. a participat la seminarul având ca temă Infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000 organizat de Institutul Național al Magistraturii în colaborare cu Direcția Națională Anticorupție la data de 3 octombrie 2011, la sediul I.N.M. București", iar din adresa Institutului Național al Magistraturii, anexată adresei susmenționate, a rezultat că seminarul respectiv s-a desfășurat pe parcursul unei singure zile, respectiv 3 octombrie 2011.

În data de 06 decembrie 2011, la scurt timp după respingerea recursului declarat de inculpatul recurent C., în dosarul în care a fost judecat pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, completul de judecată format din aceeași judecători, prin decizia penală nr. 1086/R/2011 a Curții de Apel Oradea, a respins și recursul declarat în cauză de către C. împotriva sentinței penale nr. 501 din 08 aprilie 2011 a Judecătoriei Oradea, prin care denunțătorul susnumit a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare pentru comiterea unor infracțiuni de evaziune fiscală (dosarul penal la care s-a făcut referire la pct. 1 din rechizitoriu).

Conform rechizitoriului, comiterea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților A. și B. este dovedită prin autodenunțul făcut în cauză, procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, procese - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procese-verbale de redare a discuțiilor înregistrate în mediul ambiental și a înregistrărilor de imagini, declarațiile martorilor audiați în cauză și alte probe administrate de organele de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Astfel, autodenunțul și declarațiile denunțătorului C. au fost confirmate de probele acîministrate de organele de urmărire penală, după cum urmează:

- în perioada 15 - 24 iunie 2011, în Dosarul nr. x/P/2011 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea (în care se efectuau cercetări cu privire la alte persoane și alte fapte de corupție), au fost interceptate mai multe convorbiri telefonice purtate de inculpatul B. cu utilizatorul (persoană neidentificată la data respectivă) cartelei prepaid cu numărul de apel 0737xxx, despre care, ulterior, s-a stabilit că este judecătorul A., care i-a cerut lui B. să vină la Oradea că are „ceva bun". Convorbirile telefonice dintre inculpatul A. și complicele B. au avut loc în aceeași perioadă în care a avut loc și întâlnirea de la Berettyojfalu/Ungaria.

- martorii E. și L. au confirmat că i-au însoțit pe C. și B. la Berettyojfalu/Ungaria, în iunie 2011, unde aceștia s-au întâlnit cu o altă persoană, iar la întoarcere denunțătorul a afirmat că și-a rezolvat cu ajutorul acestei persoane problemele de natură penală aflate pe rolul instanțelor. De asemenea, martorul E. a arătat că C. a revenit la un moment dat la autoturism și i-a cerut borseta în care acesta ținea banii și care se afla în autoturism, pe care a luat-o cu el în restaurant, în borsetă aflându-se o sumă mare de bani, cuprinsă între 10.000 - 20.000 euro.

Astfel, în declarația sa, martorul E. a arătat următoarele:

„În vara anului 2011, în cursul lunilor iunie, iulie, după altercația pe care C. a avut-o la Valea lui Mihai și după perioada în care acesta a fost arestat preventiv, îmi amintesc că acesta făcea demersuri pentru a obține o soluție favorabilă în instanță. Astfel, în perioada respectivă, m-am întâlnit în localitatea Săcuieni cu C. și S., de unde ne-am deplasat împreună la sediul R. din Oradea, unde ne-am întâlnit cu o persoană pe care o cunoșteam doar din vedere. Fiindu-mi prezentată de către procuror fotografia numitului B., declar că aceasta este persoana cu care ne-am întâlnit la sediul R. din Oradea.

C. a avut o discuție cu B., fără să știu ce anume s-a discutat, după care acesta mi-a comunicat mie și lui S. că va trebui să mergem până în Ungaria la Berettyoujfalu. Ne-am deplasat cu autoturismul marca M. aparținând lui C., care a fost condus de S., C. ocupând locul din dreapta față, iar eu împreună cu B. am stat pe bancheta din spate. Din discuțiile purtate pe drum între C. și B. a rezultat că aceștia urmau să se întâlnească cu o persoană la un restaurant în Berettyoujfalu pentru a discuta despre dosarul penal în care C. era implicat. În timpul discuției nu a fost pronunțat numele vreunei persoane.

Am ajuns la destinație, unde S. a parcat autoturismul lângă restaurant, unde se află un loc de parcare fără însă să intrăm în curtea restaurantului, unde de asemenea exista o parcare amenajată pentru clienții localului.

Restaurantul respectiv este situat vis-a-vis de benzinăria CC. și magazinul Ș.

C. a coborât din autoturism împreună cu B. și au intrat în restaurant, eu rămânând împreună cu S. să-i așteptăm în autoturism.

După circa 10 minute, am observat că a apărut în parcarea respectivă, unde ne aflam și noi, un autoturism marca B., de culoare neagră, ce avea numărul de înmatriculare de Bihor, care a oprit în spatele nostru la vreo 10 metri. Din autoturismul respectiv a coborât o persoană, aceasta fiind singură în autoturism, care avea în jur de 40 de ani, circa 1,80 m înălțime, care s-a deplasat spre intrarea de la restaurant. După alte cca 10 - 15 minute, rețin că C. a revenit la autoturism și i-am dat o pastilă de zahăr pe care acesta o lua din cauza diabetului și, totodată, mi-a cerut borseta în care acesta ținea banii și care se afla la mine pe care a luat-o cu el. Cunosc faptul că în borsetă se afla o sumă mare de bani, în RON, forinți și euro. În perioada respectivă, acesta avea la el constant suma de 10.000 - 20.000 euro.

Am așteptat în jur de o oră împreună cu S. în autoturism, timp în care am observat că S. era obosit, ațipind în mai multe rânduri. Da un moment dat, a apărut C., care a venit singur, a urcat în autoturism foarte fericit, spunându-mi că și-a rezolvat problema cu dosarul penal, dipă care la câteva minute au ieșit din restaurant B. împreună cu șoferul autoturismului marca B., care au urcat împreună și au plecat. Imediat după aceștia am plecat și noi spre Oradea, cu autoturismul lui C., iar pe traseu acesta a relatat că și-a rezolvat dosarul penal dând o sumă de bani persoanei care a venit cu autoturismul marca B., care lucrează la Tribunal, fără să precizeze cuantumul sumei.

De asemenea, martorul S., a declarat următoarele:

„În vara anului 2011, îmi amintesc că am făcut un drum de Ungaria, la cererea lui C. Astfel, în dimineața zilei respective, ne-am întâlnit în Oradea la Agenția R., de unde am plecat spre localitatea Berețyoujfalu. Ne-am deplasat cu autoturismul aparținând lui C., eu fiind pe post de șofer, C. ocupând locul din dreapta față, iar E. și B. au stat pe bancheta din spate.

Fiindu-mi prezentată fotografia numitului B., declar că aceasta este persoana cu care ne-am deplasat în ziua respectivă în Ungaria.

În localitatea Berețyoujfalu ne-am deplasat la un restaurant situat vis-a-vis de o benzinărie și lângă magazinul Ș. Am parcat autoturismul, după care C. a intrat împreună cu B. în restaurant, iar eu cu E. am așteptat în mașină. Din câte îmi amintesc întâlnirea a durat circa o oră. La un moment dat, îmi amintesc că C. a ieșit din restaurant, discutând ceva cu E. lângă mașină. Nu cunosc despre ce au discutat, însă, fiind întrebat, știu că C. a cerut borseta de la E.

După ce s-a încheiat întâlnirea la care a participat C. împreună cu B., C. a revenit la autoturism și am plecat spre Oradea, fără însă ca B. să vină cu noi. Nu am văzut când a plecat B. de la restaurant și nici nu știu cu ce s-a întors în Oradea.

Îmi amintesc că atunci când a revenit la autoturism, C. era fericit, afirmând ,gata, s-a rezolvat", fără să spună însă despre ce este vorba."

martorul L. a confirmat că, la cererea lui C., a scos din contul bancar al unei societăți administrate de el echivalentul a 10.000 euro, pe care i-a predat unei angajate a lui I., cu acceptul omului de afaceri. Scoaterea banilor este confirmată, de asemenea, de extrasul de cont aflat la dosar.

Declarația martorului L.:

„În cursul lunii iulie 2011, îmi amintesc că am fost sunat pe telefonul mobil de C., care mi-a cerut să mă deplasez la bancă de unde să scot 10.000 euro pe care să-i duc numitului I.

Astfel, în data de 7 iulie 2011 m-am deplasat la sediul Băncii Ț., din Oradea și am scos din contul firmei SC U. SRL suma de 43.000 RON, potrivit extrasului de cont pe care l-am depus la dosar, după care m-am deplasat la Piața V. din Oradea, unde am cumpărat de la valutiști suma de 10.000 euro. M-am deplasat cu autoturismul personal marca M. la sediul firmelor domnului I. din Oradea, unde am căutat-o pe doamna W., potrivit indicațiilor pe care le-am primit telefonic de la C., căreia i-am dat cei 10.000 euro pentru dommd I. Fiindu-mi prezentată fotografia numitei W., declar că aceasta este doamna W. la care am lăsat suma de 10.000 euro.

După ce am lăsat banii l-am sunat pe C. pentm a-i confirma faptul că am dat doamnei W. cei 10.000 euro într-un plic."

Fiind audiată în cauză de către organele de urmărire penală, martora W. a declarat următoarele:

„Fiind întrebată, declar că în vara anului 2011, am fost căutată la biroul firmei din Oradea de către o persoană care mi-a spus că vine din partea domnului C., care mi-a lăsat un plic în care se afla suma de 10.000 euro, spunându-mi totodată că banii sunt trimiși de domnul C. pentru domnul I. L-am contactat telefonic pe domnul I. și i-am comunicat că este căutat de o persoană care vine din partea lui C. și care dorește să lase o sumă de bani pentru dânsul. Domnul I. mi-a spus că știe despre ce este vorba, comunicându-mi că pot să primesc banii și să-i păstrez la mine.

În aceeași zj, după ce a revenit la birou, i-am comunicat domnului I. că în plic s-a aflat suma de 10.000 euro, la care domnul I. mi-a spus că știe despre banii respectivi și că mă roagă să-i păstrez la mine, fără să-mi dea alte detalii.

Fiindu-mi prezentată de către organele de urmărire penală fotografia aparținând numitului L., declar că aceasta este persoana care mi-a lăsat cei 10.000 euro.

Menționez că în această perioadă de timp, atât înainte cât și după ce am primit banii de la L., l-am văzut pe domnul C. de mai multe ori la sediul firmei T., fără să cunosc problemele pe care acesta le avea de discutat cu domnul I.

După circa 2 luni de zile, din câte îmi amintesc, domnul I. mi-a cerut să-i dau cei 10.000 euro primiți de la L., pentru a-i remite lui M., fără a-mi da alte detalii. Astfel, rețin că domnul I. mi-a comunicat că urmează să se întâlnească cu M. pentru a-i remite cei 10.000 euro.

Precizez că la momentul resp

§ Cauze similare