ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 20 din 8 aprilie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus astfel:

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și a articolului 5 C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului instituit prin Procesul-verbal din 27 octombrie 2017 al DNA - Serviciul Teritorial Oradea privind suma de 27.000 RON depusă în numerar la B. de către inculpatul A., potrivit tranzacției numărul x din data de 27 octombrie 2017.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reținut că, prin rechizitoriul din data de 20 noiembrie 2017 emis în Dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și a art. 5 C. pen.

În fapt, în actul de sesizare al instanței s-a învederat că, în perioada iulie 2012 - ianuarie 2013, inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Satu Mare, a pretins de la martorul denunțător C., executor judecătoresc, suma de aproximativ 130.000 RON, reprezentând un procent de 3% din suma de 4.372.962,71 de RON (calculați de martorul denunțător ca fiind debit principal), sumă pe care executorul trebuia să o încaseze de la Ministerul Finanțelor Publice, pentru 101 persoane fizice, drept despăgubiri stabilite de instanțele de judecată în baza Legii nr. 221/2009, din care a primit 27.000 de RON (7.000 de RON la sfârșitul lunii august 2012, respectiv 20.000 de RON la sfârșitul lunii septembrie 2012), sub pretextul că sumele de bani urmează a fi remise de către avocat către doi funcționari publici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și unul din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Satu Mare, persoane asupra cărora A. a lăsat să se creadă că are influență și pe care a promis că le va determina să dispună și să urgenteze plata sumei de bani sus-menționate, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și a art. 5 C. pen.

Prin Procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 9 ianuarie 2013, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. de către A., avocat în cadrul Baroului Satu Mare.

Prin denunțul depus la data de 10 ianuarie 2013, numitul C., executor judecătoresc în circumscripția Curții de Apel Oradea, cu sediul în orașul Negrești - Oaș, jud. Satu Mare, a sesizat Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de influență de către A., avocat în cadrul Baroului Satu Mare.

În urma probatoriului administrat în cauză, a rezultat faptul că, la începutul anului 2012, martorul denunțător C. a înregistrat un număr de 101 dosare execuționale având ca obiect despăgubirile acordate de instanțele judecătorești în baza Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

După înregistrarea dosarelor execuționale, în prima jumătate a anului 2012, executorul judecătoresc C. a urmat procedurile de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii (hotărârile judecătorești definitive), poprire asupra conturilor Ministerului Finanțelor Publice deschise la D. și, în urma respingerii popririi de către unitatea bancară, a solicitat Judecătoriei Satu Mare validarea popririlor, însă nu a reușit, decât într-o mică măsură, să obțină plata sumelor de bani solicitate în numele persoanelor fizice îndreptățite, respectiv o sumă de 39.000 de RON la data de 16 mai 2012 și 55.000 de RON la data de 5 iulie 2012.

Din verificările efectuate pe portalul instanțelor de judecată, pe paginile Judecătoriei Satu Mare și Judecătoriei Sectorului 1 București, a rezultat că martorul denunțător C. a înregistrat pe rolul primei instanțe un număr de 101 cereri, având ca obiect validare poprire, la datele de 14 mai 2012, respectiv 28 mai 2012, în numele a 101 persoane fizice.

În cele 101 cauze, în 5 cauze au fost admise cererile, în 13 au fost respinse ca neîntemeiate, în 27 s-a luat act de renunțarea la judecată, iar 56 de cauze au fost declinate în favoarea Judecătoriei Sectorului 1, în toate acestea luându-se act de renunțarea la judecată.

În perioada lunilor iulie - august 2012, inculpatul A. s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc din orașul Negrești - Oaș, deschizând discuția despre validările de popriri și despre efectuarea unor plăți de către Ministerul Finanțelor Publice și, luând la cunoștință despre faptul că C. a înregistrat 101 dosare execuționale (prin vizualizarea dosarelor execuționale care se aflau pe biroul executorului judecătoresc) prin care se solicita plata unor sume de bani de către Ministerul Finanțelor Publice, a pretins că are influență asupra unor funcționari publici din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Satu Mare și din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, pentru a-i determina să efectueze și să urgenteze plățile sumelor de bani sus-menționate.

La scurt timp după această întâlnire, tot în perioada lunilor iulie - august 2012, aflându-se la sala de sport E. din municipiul Satu Mare, inculpatul A. i-a pretins martorului - denunțător C., inițial o sumă de 1.000 - 1.500 de RON pentru fiecare dosar execuțional, iar ulterior un procent de 3% din suma totală pe care executorul judecătoresc trebuia să o încaseze în numele celor 101 persoane fizice (sumă care nu includea onorariile avocațiale, cheltuielile de executare și onorariul execuțional), sub pretextul că suma de bani obținută urmează a fi remisă de inculpat către doi funcționari publici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și unul din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Satu Mare, persoane asupra cărora inculpatul a reiterat că are influență și pe care a promis că le va determina să dispună și să urgenteze plata sumei de bani sus - menționate.

Consecutiv pretinderii, demersurile privind plata sumelor de bani solicitate de martorul denunțător, în numele celor 101 persoane fizice, s-au derulat pe două paliere diferite.

Pe primul palier, la nivelul Direcției Generale a Finanțelor Publice Satu Mare, în urma demersurilor efectuate de martorul denunțător, instituția a efectuat plata sumelor de 39.000 de RON la data de 16 mai 2012, respectiv 55.000 de RON la data de 5 iulie 2017, în contul numitelor F., respectiv G.

Ulterior, în perioada 30 iulie - 24 august 2012, Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare a efectuat 19 plăți în valoare de 631.074 RON, atât în contul persoanelor fizice reprezentate, în calitate de executor judecătoresc de C. (H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V.), cât și în contul acestuia (pentru numiții W., X., Y., Z.), sume reprezentând despăgubiri stabilite de instanțele de judecată în baza Legii nr. 221/2009.

La data de 24 august 2012, martorul - denunțător a constatat că în contul BEJ C. fuseseră virate sume de bani de către Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, corespunzătoare unui număr de 8 dosare execuționale (247.286,34 RON), fiind căutat de către inculpatul A., care l-a lăsat să înțeleagă că el a fost cel care, prin influența pe care a exercitat-o asupra funcționarilor publici din instituțiile sus-menționate, a determinat efectuarea plăților, solicitând comisionul de 3%.

Întrucât înainte de întâlnire martorul - denunțător a calculat cât reprezintă 3% din sumele încasate, a retras de la un bancomat al AA. din mun. Satu Mare o sumă de 10.000 de RON, înmânându-i, în numerar, suspectului A., suma de 7000 de RON, pe care acesta a primit-o, într-o parcare din mun. Satu Mare.

Conform extraselor de cont depuse de martorul denunțător rezultă că la data de 24 august 2012 în contul acestuia: RO20 xxx, deschis pe numele său la AA. - Sucursala Satu Mare, a fost virată de către Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, suma de 247.286,34 RON, corespunzătoare unui număr de 8 dosare execuționale, 3% din această sumă reprezentând circa 7.000 de RON.

Din aceleași extrase de cont reiese că în cursul lunii august 2012 C. a retras, în numerar, mai multe sume de bani, respectiv câte 10.000 de RON, în fiecare din datele de 27 august 2012, 28 august 2012 și 29 august 2012, aspecte care se coroborează cu declarațiile sale.

Martorul - denunțător C. a avut reprezentarea că întreaga sumă încasată la data de 24 august 2012 (247.286.34 RON) reprezenta despăgubiri stabilite de instanțele de judecată în baza Legii nr. 221/2009 pentru o parte din cele 101 persoane fizice creditoare, deși, doar numita Z. făcea parte din cele 101 persoane cu privire la care inculpatul A. a promis traficarea influenței, situație care se explică prin faptul că și celelalte 7 persoane fizice pentru care executorul judecătoresc a încasat sume de bani de la Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu - Mare, aveau de încasat despăgubiri stabilite de instanțele judecătorești tot în baza Legii nr. 221/2009.

Pe cel de-al doilea palier, întrucât înțelegerea dintre inculpat și martorul denunțător presupunea plata către A. a procentului de 3% din sumele de bani cuvenite executorului judecătoresc cu titlu de onorariu, iar sumele încasate de martorul denunțător sau de persoanele reprezentate de acesta de la Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare (21 de plăți) au constat doar în debitul principal, fără cheltuieli de executare, onorariu avocațial sau onorariu executor, era necesară încasarea de către martorul denunțător a onorariului, concomitent cu debitele principale în cazul restului de 81 de persoane.

În acest sens, la data de 17 august 2012 a fost emis ordinul de plată nr. x al Ministerului Finanțelor Publice prin care se transfera suma de 4.570.000 de RON din contul instituției din trezorerie în contul de despăgubiri al aceleiași instituții din BB., ordinul fiind semnat de martorele CC. (director al direcției de buget și contabilitate internă din cadrul Ministerului Finanțelor Publice) și DD. (șef birou contabilitate în cadrul Ministerului Finanțelor Publice).

În urma unei corespondențe purtate prin poșta electronică între Ministerul Finanțelor Publice și BB. a rezultat că suma de 4.570.000 de RON cu care s-a alimentat contul de despăgubiri al ministerului din banca comercială a fost destinată plății sumelor de bani solicitate de executorul judecătoresc C. în numele celor 101 persoane pe care le reprezenta.

Deși contul de despăgubiri al Ministerului Finanțelor Publice deschis la BB. fusese alimentat prin ordinul de plată nr. x al Ministerului Finanțelor Publice cu suma de 4.570.000 de RON, unitatea bancară a refuzat să facă plățile sumelor de bani solicitate de martorul - denunțător din contul ministerului, deoarece, deși solicitase anterior poprirea contului ministerului din instituția bancară menționată, executorul judecătoresc nu a reușit înființarea popririi.

În vederea efectuării plăților, la data de 14 septembrie 2012, Direcția de buget și contabilitate internă din cadrul Ministerului Finanțelor Publice a emis adresa nr. x, semnată de martorele CC. și DD. prin care a dispus plata de către BB., din contul de despăgubiri al ministerului, a sumei de 4.495.459,61 RON, conform unui tabel anexat, din care suma de 4.381.868,01 RON reprezentau debitele principale pentru un număr de 81 persoane (H.,EE., FF., GG.,HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., KK., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., OOO., S., YY., TTT., UUU., VVV., WWW., L., XXX., YYY., TTT., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., VVV., UUUU., QQQQ., VVVV., WWWW., XXXX. și YYYY.) și onorariile execuționale aferente pentru 101 dosare execuționale înregistrate la BEJ C. (cele 81 de persoane menționate anterior și 20 de persoane pentru care plata debitului principal s-a efectuat de DGFP Satu Mare), diferența până la totalul de 104 dosare menționate în anexa adresei fiind reprezentată de un număr de 3 (trei) dosare execuționale aparținând BEJ ZZZZ.

Deși din însumarea persoanelor pentru care s-a făcut plata, respectiv 21 pe primul palier (DGFP Satu Mare) și 81 pe cel de-al doilea (MFP), ar rezulta că sunt 102 dosare execuționale, în realitate este vorba de 101 dosare, numita H. apare pe ambele paliere, în cazul său făcându-se o plată dublă, atât de către DGFP, cât și de MFP.

Adresa MFP nr. 521.423 din 14 septembrie 2012 a fost înregistrată la BB. la data de 17 septembrie 2012, iar la data de 19 septembrie banca a dispus plata către BEJ C. a sumei de 4.381.868,01 RON, sumele intrând în contul executorului la datele de 19 și 20 septembrie 2012. La datele de 19 și 20 septembrie 2012, Ministerul Finanțelor Publice a achitat în contul BEJ C., prin intermediul D., sumele de bani corespunzătoare restului de dosare execuționale, în total 4.381.868,01 RON, reprezentând atât debit principal (pentru 81 creditori - persoane fizice) cât și alte cheltuieli, incluzând onorariul execuțional (pentru cele 101 dosare execuționale), astfel cum rezultă din raportul de constatare, din anexele întocmite de specialistul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea și extrasele de cont ale BB., comunicate de Ministerul Finanțelor Publice.

Pe cele două paliere, astfel cum rezultă din raportul de constatare și din actele dosarului, suma totală transferată de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare cu titlu de daune morale - debit principal (atât în contul BEJ C. cât și direct în contul persoanelor fizice), aferente celor 101 dosare execuționale, a fost de 4.143.580 de RON, procentual, 3% din această sumă, reprezintă 124.307,4 RON, iar onorariul încasat de executorul judecătoresc C. a fost în sumă de 508.309,31 RON, restul până la suma totală încasată de 5.051.883,41 RON fiind reprezentată de onorariile avocațiale și cheltuielile de executare.

Deși conform procedurii reglementate prin Ordinul nr. 2626/2010 al ministrului finanțelor publice pentru aprobarea procedurii operaționale PO - 05.02 "Verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești, pe teritoriul Statului Român" pentru efectuarea plății era necesar un aviz de legalitate din partea Ministerului Finanțelor Publice, doar în 56 de dosare a existat un asemenea aviz la data plății, în 45 de dosare acesta fiind emis ulterior.

La câteva zile de la efectuarea acestor plăți, martorul denunțător a fost contactat telefonic de A., care i-a solicitat să se întâlnească. Cunoscând motivul întâlnirii, respectiv plata unor noi sume de bani în schimbul traficării influenței, martorul - denunțător a retras de la un bancomat al AA. din mun. Satu Mare câte 10.000 de RON (suma maximă pe care o putea retrage zilnic) în două zile consecutive, având ca proveniență onorariul său, iar la sfârșitul lunii septembrie 2012 i-a dat inculpatului A., în parcarea sălii de sport "E." din mun. Satu Mare, suma de 20.000 RON, în numerar.

Din extrasele de cont depuse de martorul denunțător reiese că, la sfârșitul lunii septembrie 2012, C. a retras, în numerar, de la un bancomat aparținând AA. din Satu Mare, în mai multe rânduri, sume de bani a câte 10.000 de RON, după cum urmează: la data de 26 septembrie 2012 - 10.000 de RON, la data de 27 septembrie 2012 - 10.000 de RON, la data de 28 septembrie 2012 - 10.000 de RON.

Întrucât nu achitase decât o parte din suma convenită în schimbul traficării influenței (27.000 de RON), în cursul lunilor noiembrie, decembrie 2012 și ianuarie 2013, suspectul A. l-a contactat atât telefonic, cât și la locuința sa, la birou sau la sala de sport anterior menționată pe martorul - denunțător, solicitându-i restul sumei de bani, însă ultimul nu a mai achitat nicio sumă de bani, eschivându-se sub diverse pretexte, invocând inclusiv faptul că ar fi fost efectuate plăți duble pentru un număr de 16 persoane.

Acest aspect care rezultă din două procese-verbale de redare a comunicațiilor telefonice interceptate ale suspectului A. și, mai ales, dintr-o discuție din luna decembrie 2012, care a fost înregistrată de C. și pusă la dispoziția organului de urmărire penală, împreună cu denunțul anterior menționat.

Prin Încheierea nr. 9 din 8 martie 2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea (rămasă definitivă prin Încheierea nr. 671 din 19 iulie 2018 a ÎCCJ) în baza art. 345 alin. (1) din C. proc. pen. s-au respins cererile și excepțiile privind legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, invocate de către inculpatul A.

În baza art. 346 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și a art. 5 C. pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecării cauzei privind pe inculpatul A., la rămânerea definitivă a prezentei.

După citirea actului de sesizare, în fața completului de judecată investit cu soluționarea cauzei, inculpatul A. a arătat că nu dorește să uzeze de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, acesta declarând inițial că va face declarații ulterioare în fața instanței de judecată, declarații pe care în final nu le-a mai dat. De asemenea, în fața instanței au fost audiați martorii AAAAA., BBBBB., CCCCC., DD., CC. și C., fiind dispuse în cauză expertiza criminalistică a vocii și expertiza tehnică informatică.

Examinând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 9 ianuarie 2013, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. de către A., avocat în cadrul Baroului Satu Mare, în sensul că acesta ar fi pretins în cursul lunii septembrie 2012 de la numitul C.-executor judecătoresc, suma de aproximativ 130.000 RON reprezentând 3% din suma de 4.372.962,71 RON reprezentând despăgubiri stabilite de instanța de judecată în baza Legii nr. 221/2009, sumă care urma să o încaseze în numele a 101 persoane, prevalându-se de influența pe care ar avea-o asupra unor funcționari din Cadrul DGFP Satu Mare, despre care a afirmat că îi va determina să aprobe alocarea sumei de 4.372.962,71 RON către cele 101 persoane care au beneficiat de despăgubiri.

Prin denunțul depus la data de 10 ianuarie 2013, numitul C., executor judecătoresc în circumscripția Curții de Apel Oradea, cu sediul în orașul Negrești - Oaș, jud. Satu Mare, a sesizat Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de influență de către A., avocat în cadrul Baroului Satu Mare, afirmând că pentru suma intrată de 4.372.962,71 RON reprezentând despăgubiri stabilite de instanța de judecată în baza Legii nr. 221/2009, către cele 101 persoane care au beneficiat de despăgubiri, 3% din valoare reprezentând 130.000 RON au fost pretinși de către inculpatul ca urmare a influențelor promise și exercitate la factori de decizie din cadrul DGFP Satu Mare, în vederea efectuării plăților. Denunțătorul a arătat că, urmare a unei discuții avute cu avocatul A. care a insistat să i se remită diferența pretinsă de 130.000 RON, a luat hotărârea de a înregistra cu aparatul personal o discuție purtată cu acesta și pe care a descărcat-o pe un DVD pe care l-a depus organelor de anchetă pentru a susține sesizarea formulată.

În acest sens, la data de 10 ianuarie 2013 s-a întocmit într-un singur exemplar de către procurorul șef serviciu al DNA-Serviciul Teritorial Oradea un proces-verbal care consemnează depunerea de către denunțătorul C. a suportului optic DVD x cu seria constructiva x - dosar 44 UP.

S-a reținut că urmărirea penală in rem în cauză sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, a început la data de 13 februarie 2014, dispunându-se continuarea urmăririi penale față față de suspectul A. sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a art. 5 din C. pen. prin ordonanța din 6 octombrie 2017, iar acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin ordonanța din 1 noiembrie 2017.

În cererea de autorizare motivată a procurorului privind interceptările și înregistrările comunicațiilor telefonice de la postul telefonic x și autorizarea înregistrării de imagini (audio - video) în mediul ambiental ale discuțiilor și activităților infracționale desfășurate de inculpat, precum și înregistrări de imagini (audio - video) în mediul ambiental ale discuțiilor purtate de către martorul denunțător C. cu inculpatul A. sau alte persoane care au legătură cu cauza pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 11 ianuarie 2013 până la 9 februarie 2013, s-a arătat la un moment dat, că starea de fapt expusă în sesizarea din oficiu a fost confirmată verbal de către numitul C., care în cursul zilei de 10 ianuarie 2012 urmează să se prezinte la DNA pentru a oferi în cadrul unui denunț mai multe informații, motivare care a fost reluată în Încheierea nr. 1/S din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Oradea - Dosar nr. x/2013 care a admis cererea Ministerului Public.

Redarea în formă scrisă a înregistrării audio efectuată de către parte-denunțătorul C. privind propriile conversații pe care le-a purtat în decembrie 2012 în Satu Mare cu numitul A. s-a realizat prin Procesul-verbal din 20 aprilie 2017, iar interceptările și înregistrările comunicațiilor telefonice purtate de către numitul A. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 11 ianuarie 2013, au fost redate în Procesul-verbal din 24 martie 2017.

Prin Încheierea penală nr. 1 din 17 mai 2017 a Curții de Apel Oradea - Dosar nr. x/2017, s-a încuviințat efectuarea percheziției domiciliare la adresele inculpatului A., iar prin ordonanța din 4 mai 2017 s-a dispus efectuarea unui raport de constatare financiar-contabilă privind cuantumul sumelor transferate cu titlu de daune morale de la Ministerul Finanțelor Publice, a identificării onorariului executoriului judecătoresc și a sumelor transferate către persoanele fizice titulare ale dosarelor execuționale în perioada august - septembrie 2012.

Suspectul A. a dat prima declarație la data de 27 octombrie 2017, dată la care s-a luat și măsura asigurătorie a indisponibilizării sumei de 27.000 RON.

Martorul denunțător C. a fost audiat în faza de urmărire penală la datele de 2 octombrie 2014, 20 martie 2017, 11 aprilie 2017, 28 septembrie 2017 și 1 noiembrie 2017.

În cursul urmăririi penale au fost audiați martorii CCCCC. - 29 august 2017, CC. - 29 august 2017, DD. - 25 august 2017, AAAAA. - 12 iunie 2017 și 18 august 2017 și BBBBB. - 26 iunie 2017.

Constatând că starea de fapt reținută în sesizarea din oficiu conține date complexe și greu de obținut în absența unei activități de strângere de probe sau de informații ori a unui denunț incomplet formulat potrivit art. 223 C. proc. pen. din 1968 (și valorificat ca o sesizare din oficiu), fiind chiar identică cu cea menționată în denunțul formulat în ziua următoare sesizării inițiale, de către denunțătorul C., și văzând că acesta din urmă a primit prin același rechizitoriu, o soluție de clasare a cauzei având ca obiect comiterea infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și a art. 5 C. pen., instanța de fond, în aprecierea standardului probei dincolo de orice îndoială rezonabilă, a apreciat că nu va putea ține seamă de declarațiile acestuia în absența unor probe fiabile, obținute independent de conduita acestuia și care să se afle în vecinătatea certitudinii.

Totodată, s-a apreciat că soluția pronunțată față de martorul denunțător C., contestată de către apărare ca urmare a faptului că, denunțul a fost formulat ulterior sesizării din oficiu privind aceeași faptă și făptuitor, nu formează obiectul prezentei cauze și prin urmare criticile formulate sub acest aspect nu au fost analizate.

La fel, aspectele privind nedeclasificarea unor înscrisuri trimise de SRI și calificate ca fiind secrete de stat, nu au fost avute în vedere întrucât, pe de o parte, instanța de judecată nu s-a folosit deloc de aceste înscrisuri în darea soluției, iar pe de altă parte s-a apreciat că informațiile conținute nu ajutau în niciun fel la dezlegarea pricinii.

Este adevărat că, în faza camerei preliminare, instanța de control judiciar a efectuat o verificare a modului de cooperare între DNA și SRI în instrumentarea prezentului Dosar nr. x/2014 și a constatat că era vorba doar despre asigurarea suportului tehnic în legătură cu punerea în executare a Autorizației nr. x din 10 ianuarie 2013 emisă de CA Oradea, însă în cursul judecății SRI prin Adresa nr. x din 18 iunie 2019, a comunicat instanței mai multe note de redare a conversațiilor telefonice care erau adresate DNA-Serviciul Teritorial Oradea, instituție care le-a solicitat prin Adresa nr. x din 10 ianuarie 2013 - fila x instanță.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că în această chestiune nu există autoritate de lucru judecat așa cum eronat a arătat DNA, întrucât probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești a demonstrat indubitabil că, interceptările în cauză au fost efectuate de către SRI, iar procesele-verbale redate au fost întocmite de organul de poliție judiciară, în baza transcrierii realizate de lucrătorii SRI.

Totodată, văzând Deciziile Curții Constituționale nr. 51/2016, nr. 302/2017, nr. 22/2018 și nr. 26/2019 și în acord cu jurisprudența actuală, s-a concluzionat că procedeele probatorii constând în efectuarea interceptării comunicațiilor telefonice și ambientale autorizate de Curtea de Apel Oradea prin Încheierea nr. 1/S din 10 ianuarie 2013, în baza căreia s-au emis Autorizațiile nr. 1 și nr. 2 din 10 ianuarie 2013 și mijloacele de probă obținute prin aceste procedee probatorii, nu au fost vute în vedere în cauză.

De altfel, s-a constatat că nicio convorbire sau conversație telefonică nu susține acuzația, dimpotrivă acestea par să susțină apărarea, respectiv punctul de vedere al inculpatului A. care în faza de urmărire penală a arătat că nu se face vinovat de infracțiunea care i se impută și că singurele discuții purtate cu executorul judecătoresc C. ar fi vizat validarea unei popriri și unele imobile scoase la licitație, aspect care rezultă din înscrisurile depuse de apărare la dosar de urmărire penală, precum și din declarațiile ulterioare ale martorului denunțător.

În acest sens, s-a reținut că, la data de 18 ianuarie 2013 martorul denunțător C. a trimis pe e-mail inculpatului A. un extras CF, iar din cuprinsul mai multe înscrisuri rezultă că creditoarea SC DDDDD. SA prin avocat A. a solicitat denunțătorului continuarea formelor de executare silită în Dosarul execuțional nr. x/2010 împotriva Școlii de Artă și Meserii Călinești Oaș, după care s-a cerut restituirea tuturor titlurilor executorii în original și a altor documente în copie, care ulterior au fost depuse spre executare executorului judecătoresc EEEEE.

Având în vedere că martorul C. a denunțat săvârșirea unei infracțiuni, cooperând deplin cu organele de urmărire penală, iar în cererea de autorizare motivată s-a arătat că potrivit informațiilor existente, infracțiunea este în curs de desfășurare, urmând ca făptuitorul A. să primească în cursul lunii ianuarie 2013 de la denunțător o parte din suma pretinsă, nu rezultă care este motivul pentru care în înregistrările telefonice și cele din mediul ambiental (chiar și pe email în condițiile în care la 18 ianuarie 2013 a fost trimis un CF) nu apar deloc discuții cu privire la pretinsa infracțiune și/sau o încercare de a se relua acel subiect chiar dacă flagrantul sau surprinderea făptuitorului în alt mod ar fi eșuat, în condițiile în care pe suportul optic prezentat de către denunțător aceste discuții sunt la un moment dat, evidente și explicite, probă care urmează să fie examinată ulterior sub aspect formal.

Mai mult, redarea înregistrărilor audio efectuată de către denunțător și a interceptărilor telefonice după mai bine de 4 ani de la momentul obținerii probelor respective, prima probă constituind elementul principal în susținerea acuzației, naște îndoieli serioase privind acuzația formulată.

În plus, atașarea procesului-verbal care consemnează depunerea de către denunțătorul C. a suportului optic DVD x cu seria constructivă x la fila x din ultimul dosar de urmărire penală care are 344 file și dintr-un total de 44 de volume, în condițiile în care denunțul se află la fila x din volumul I al dosarului de urmărire penală, naște semne de întrebare privind modul de efectuare a urmăririi penale, mai ales când apărarea invocă faptul că la momentul în care a solicitat copii de pe dosarul de urmărire penală nu exista atașat la cauză procesul-verbal de predare a DVD.

S-a constatat în acest sens poziția corectă avută de apărare, care a arătat că procesul-verbal respectiv nu a fost renumerotat de mai multe ori așa cum au fost renumerotate mai multe documente din volumul I dosar UP, inclusiv sesizarea din oficiu, denunțul martorului și ordonanța de începere a urmării penale in rem, tratament de care trebuia să beneficieze și acest înscris care însoțea denunțul, apreciere care însă nu mai impune alte comentarii.

S-a reținut faptul că, acest proces-verbal care este unul de predare-primire este inform, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 91 C. proc. pen. din 1968 în sensul că, nu a fost semnat de către persoana la care se referă actul și căreia trebuia cu certitudine să i se înmâneze un exemplar ca dovadă, ceea ce relevă o imagine de ansamblu a erorilor comise în faza de urmărire penală.

De altfel, acest viciu comis de către organul de urmărire penală pare să fie unul izolat din moment ce la data de 4 mai 2017 s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire între organul poliției judiciare și martorul denunțător C. privind predarea unor înscrisuri de către ultimul, act procedural care a fost încheiat în 2 exemplare, unul către fiecare parte și au fost semnate de către ambele categorii de persoane-dosar UP.

Mai mult, în Declarația din 20 martie 2017, martorul denunțător C. s-a folosit în mod cert de mențiunile din acel proces-verbal care cel mai probabil i-a fost prezentat de către organul de urmărire penală, arătând că înregistrarea discuției cu inculpatul la realizat cu un aparat pe care a copiat-o pe un DVD x cu seria constructivă x, date care în mod cert nu pot fi memorate și reproduse cu exactitate după cca. 4 ani.

Apărarea inculpatului care a arătat că, forma sau mențiunile de pe ștampila organului de urmărire penală aplicată pe acest proces-verbal diferă de cea din sesizarea din oficiu, nu a fost înlăturată suficient de convingător de către acuzare, care la fila x pct. 5 din concluzii scrise nu a dat un răspuns neechivoc privind motivul pentru care actele contemporane momentului încheierii procesului-verbal privind predarea DVD, cum ar fi procesul-verbal de sesizare din oficiu, cererea de autorizare motivată și Adresa nr. x din 10 ianuarie 2013 adresată SRI - fila x instanță, poartă ștampila procurorului șef serviciu, spre deosebire de primul act care poartă ștampila Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.

În schimb, nu s-au remarcat deosebiri evidente de antet în privința celor patru acte procesuale încheiate la începutul anului 2013 (procesul-verbal privind predarea DVD și Adresa nr. x din 10 ianuarie 2013 adresată SRI au boltuite Ministerul Public, Direcția Națională Anticorupție, iar ultima și Biroul Satu Mare) și întrucât procesul-verbal privind predarea DVD nu a fost declarat fals sau nu formează obiectul unui dosar penal, instanța nu a ținut seamă de susținerile apărării în această privință.

Martorele AAAAA., BBBBB., DD. și CC. - angajate ale administrației publice financiare centrale și locale, reaudiate în fața instanței de judecată, au declarat constant că nu îl cunosc pe inculpat sau pe denunțător și au descris amănunțit procedura în care are loc plata despăgubirilor acordate de către instanțele judecătorești în baza Legii nr. 221/2009, în etapa executării silite, depoziții care raportat la obiectul acuzației, nu se impun să fie redate.

Martorul CCCCC. a declarat în cursul cercetării judecătorești că, în privința deplasării la Direcția Financiară Județeană Satu Mare nu a avut nicio discuție cu inculpatul care l-a reprezentat în instanță și nici nu i-a zis să apeleze la anumite persoane pentru a încasa mai rapid banii câștigați în instanță privind restituirea taxei de mediu.

Martorul a arătat că, a avut mai multe discuții telefonice cu inculpatul cu privire la banii care urmează să i se vireze de către finanțe, acesta spunându-i că nu a primit nimic de la finanțe și nu își explică de ce s-a consemnat la parchet că inculpatul i-ar fi recomandat o persoană din direcția financiară.

În schimb, în faza de urmărire penală, s-a consemnat în plus că inculpatul i-a spus că a vorbit cu un bărbat de la Finanțe din Satu Mare să urgenteze plata și i-a spus să meargă să discute personal cu acesta, să-i spună că vine din partea acestuia și să îl roage să urgenteze efectuarea plății. Martorul a mai arătat că s-a dus la sediul Finanțelor din Satu Mare și l-a căutat pe acel bărbat, însă acesta s-a ferit și nu l-a mai găsit.

În ceea ce privește declarația acestui martor, instanța de fond nu i-a dat eficiență juridică, întrucât pe de o parte obiectul acuzației nu vizează această acțiune, iar pe de altă parte din cuprinsul depoziției date la parchet nu rezultă că am fi în prezența unui fapte penale.

Dimpotrivă, s-a constatat că procedeul folosit este complet diferit de cel din prezenta cauză unde se susține că inculpatul ar fi traficat influența pe care o are sau lasă să se creadă că o are asupra unor funcționari de la finanțe intervenind personal pe lângă aceștia în schimbul unui comision, spre deosebire de relatările martorului care a arătat că acesta trebuia să meargă să vorbească personal cu o anumită persoană care putea să îl ajute în privința încasării mai rapide a banilor, fără să se pună în discuție vreun avantaj material pentru serviciul oferit.

Deși depoziția acestui martor este interpretată de către acuzare în sensul că inculpatul avea cunoștință despre momentul alimentării cu bani a contului DGFP Satu Mare și că promitea intervenții asupra funcționarilor publici în scopul efectuării cu celeritate a acestora-, instanța de judecată nu poate face astfel de speculații în absența unor probe concludente și/sau a unei legături de cauzalitate sau conexe cu obiectul prezentei cauze.

Dimpotrivă, probatoriul administrat de către Ministerul Public în ianuarie - februarie 2013 cu ajutorul înregistrărilor ambientale și telefonice nu au confirmat acuzația și nici nu au furnizat elemente care să stabilească anumite legături sau conexiuni cu aceasta.

În plus, existând o anumită deosebire între declarațiile acestui martor ca de altfel și ale martorului denunțător date în faza de urmărire penală și cele din etapa cercetării judecătorești, instanța de fond a dat valență declarațiilor luate cu respectarea garanțiilor privind dreptul la un proces echitabil.

În schimb, audierea martorului denunțător C. realizată de cinci ori în faza de urmărire penală naște puternice semne de întrebare privind veridicitatea declarațiilor acestuia, cu atât mai mult cu cât la un moment dat, existau diferențe esențiale față de ceea ce s-a declarat în fața primei instanțe de judecată.

Astfel, la data de 02 octombrie 2014 martorul C. a declarat că după înregistrarea în anul 2012 a 101 de dosare execuționale având ca obiect despăgubiri acordate în baza Legii nr. 221/2009, care urmau să fie plătite de către Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, în luna august 2012 a fost abordat de către inculpat în legătură cu acele dosare de despăgubiri, relatându-i că are cunoștințe în rândul funcționarilor publici pe care îi poate determina să faciliteze plata despăgubirilor, inițial în schimbul unui comision cuprins între 1.000 - 1.500 RON/dosar, comision modificat ulterior la 3% din totalul încasat.

Martorul a arătat că, la începutul lunii august 2012 s-au plătit 11 dosare execuționale, fiind căutat ulterior de către inculpat care a pretins un comision de 3%, lăsând să se înțeleagă că acesta a fost cel care prin influența pe care a exercitat-o, a determinat efectuarea plăților, fiind plătit cash cu 7.000 RON din banii personali.

Martorul a arătat că în perioada 19-20 septembrie 2012 au fost efectuate plăți de către DGFP Satu Mare în contul dosarelor execuționale în sumă de 4.372.962,71 RON, din care trebuia achitat inculpatului un comision de 3%, respectiv 130.000 RON, plătind la sfârșitul lunii septembrie 2012, în timp ce ieșea de la sala de sport împreună cu inculpatul, suma de 20.000 RON cash din onorariul execuțional cuvenit acestuia.

Martorul a mai arătat că, a constatat că într-un număr de 16 dosare execuționale existau dubii cu privire la executarea plăților, crezând că s-au plătit de două ori, motiv pentru care a solicitat inculpatului clarificarea situației și prin urmare a refuzat plata diferenței de comision plătită, deși acesta l-a căutat în repetate rânduri la telefon și la birou, hărțuindu-l efectiv pentru a-și primi banii.

Acesta a arătat că după efectuarea plății în contul creditorilor a închis dosarele execuționale, comunicând cu DGFP Satu Mare procesele-verbale de închidere, însă într-o seară din luna noiembrie 2012 a fost chemat de către inculpat la biroul său unde era prezentă mama acestuia, FFFFF. și i s-au arătat acele procese-verbale care au un caracter confidențial, spunându-i că acel comision se împarte cu două persoane din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și că i s-au creat probleme, întrucât nu le-a achitat integral acestora suma pretinsă de 130.000 RON.

În final, martorul a arătat că, urmare a unei întâlniri avute în toamna anului 2012 pentru protecția sa a luat hotărârea de a înregistra discuția purtată cu avocatul A., cu un telefon smart phone, care confirmă starea de fapt prezentată de acesta, discuție care a fost descărcată pe un suport optic pe care l-a depus organelor judiciare cu ocazia denunțului formulat.

În declarația din 20 martie 2017, martorul C. a reluat cele arătate anterior, menționând că inculpatul i-a dat de înțeles că are influență asupra unor factori de decizie din Ministerul Finanțelor Publice și DGFP Satu Mare pentru ca aceștia să efectueze plățile despăgubirilor foștilor deportați politici, în schimbul unor comisioane, spunând că este vorba despre trei persoane fără să indice numele acestora.

Martorul a arătat că după plata de către finanțe în contul despăgubirilor a sumei de 4.300.000 RON s-a convins că, inculpatul are influență asupra funcționarilor și la cca. două zile a fost căutat de către inculpat căruia i-a remis suma de 20.000 RON pe care i-a scos în două zile consecutive din contul personal de la AA. - Sucursala Satu Mare din onorariul de executor judecătoresc.

Ulterior, întrucât nu a achitat diferența de comision de 100.000 RON, inculpatul i-a spus că va avea probleme cu funcționarii din Ministerul Finanțelor Publice și DGFP Satu Mare care i-au facilitat și au urgentat efectuarea plăților.

Martorul a arătat că la începutul anului 2013 a mai fost căutat de către inculpat de mai multe ori cu aceeași solicitare, însă văzând că nu îi dă banii respectivi, acesta a renunțat să îl mai caute și că la toate discuțiile purtate între cei doi nu au fost de față alte persoane.

În final, martorul a arătat că în luna decembrie 2012 a înregistrat cu un aparat al cărui tip nu îl mai reține o discuție avută cu inculpatul pe stradă, în fața oficiului Poștal nr. 1 Satu Mare, discuție pe care a șters-o întrucât a copiat-o pe un DVD marca x cu seria constructiva x, pe care ulterior a pus-o la dispoziția organelor judiciare.

În completarea acestei declarații, la data de 11 aprilie 2017 și după consultarea extraselor de cont de la AA. - Sucursala Satu Mare, martorul a arătat că în data de 10 august 2012 a ridicat suma de 6.700 RON, remițând a doua zi inculpatului suma de 7.000 RON și că cursul lunii septembrie 2012 a scos în două zile consecutive câte 10.000 RON, plafon maxim care putea fi ridicat în numerar de la bancomat.

Martorul a mai arătat că la finalul lunii septembrie a mai scos în patru zile consecutive diferite sume de bani din contul personal și că din procentul de 3% din despăgubiri nu făcea parte onorariul executorului judecătoresc și al avocaților.

La data de 28 septembrie 2017, martorul C. a declarat că, pentru cele 8 dosare execuționale pentru care s-au virat banii în cursul lunii august 2012, doar unul dintre acestea făcea parte din înțelegerea pe care a avut-o cu avocatul A. și anume dosarul privind pe creditoarea Z.

Martorul a arătat că, pentru toate sumele de bani care i-au fost virate în august 2012 și în momentul în care a formulat denunțul, avea convingerea că acestea făceau parte din înțelegerea pe care o avusese cu avocatul A.

Martorul a mai făcut anumite precizări cu privire la modul de executare a celor 101 dosare execuționale referindu-se la instituirea popririi și la depunerea de cereri de renunțare la validarea popririi ca urmare a plății creanțelor.

În fine, la data de 1 noiembrie 2017, martorul C. a dat o nouă declarație detaliată reluând cele arătate anterior, precizând că inculpatul i-a dat de înțeles că poate facilita și urgenta efectuarea plăților în acele dosare, fără a preciza în ce mod, spunând că poate influența factori de decizie din cadrul Ministerul Finanțelor Publice și DGFP Satu Mare, fără să-i nominalizeze.

Martorul a arătat că din procentul de 3% din despăgubiri nu intra onorariul executorului judecătoresc, al avocaților și cheltuielile de executare și că onorariu execuțional din care a plătit inculpatului comisionul era de 10% din suma acordată ca despăgubire, comision care era destinat plății funcționarilor publici.

Martorul a arătat că în luna august 2012 i-au intrat în cont sume de bani reprezentând debite din 11 dosare execuționale pentru care a calculat și a plătit inculpatului 7.000 RON, după ce în prealabil a scos de la un bancomat 10.000 RON.

Martorul a arătat că, în septembrie 2012 au intrat în cont suma de 4.300.000 RON, sens în care a scos în două zile consecutive câte 10.000 RON de la bancomat, aceasta fiind limita maximă de ridicare în numerar, sumă pe care a remis-o inculpatului, iar pentru diferența de 100.000 RON acesta s-a eschivat de la plata acesteia, invocând diverse pretexte, inclusiv efectuarea dublei plăți deoarece nu a mai vrut să îi plătească.

Martorul a mai arătat că, în cursul lunii decembrie 2012, fără să rețină data cu exactitate, însă era frig și ninsese, s-a întâlnit cu inculpatul pe trotuarul din fața Poștei nr. 1 Satu Mare, din apropierea Tribunalului Satu Mare și au discutat despre plata comisionului, inculpatul insistând în achitarea diferenței de 100.000 RON din comision spunând că are probleme cu cei doi funcționari cu putere de decizie din cadrul Ministerul Finanțelor Publice, discuție care a fost înregistrată cu un aparat, fără să rețină cu ce tip de aparat, iar înregistrarea a descărcat-o pe un CD sau DVD pe care a predat-o organelor judiciare odată cu formularea denunțului.

În cursul judecății, la data de 14 iunie 2019 martorul C. a arătat că își menține declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, declarând că, în luna august 2012 s-a întâlnit cu inculpatul la o sala de sport pe care o frecventa aproape zilnic și acesta i-a propus în schimbul unui comision, că poate să îl ajute să obțină mai repede banii pe care statul urma să le vireze în contul unor dosare execuționale, respectiv promisiunea a consta în efectuarea de demersuri la stat în vederea recuperării creanțelor date.

Martorul a arătat că după virarea banilor de către Ministerul Finanțelor Publice, i-a înmânat personal avocatului într-o locație din Satu Mare, într-o tranșă sau două suma de 27.000 RON și totodată a decis să înregistreze personal o discuție cu acesta pentru a avea o dovadă pe care să o poată prezenta organelor de urmărire penală și ulterior în urma sfatului unui coleg de facultate, actualmente avocat, a temerii și a afecțiunii cronice de care suferă-miastenia gravis, a sesizat Biroul Teritorial Satu Mare al DNA și a predat acea înregistrare efectuată cu telefonul, fiind singurul denunț formulat până în prezent.

Martorul a arătat că, nu își aduce aminte ca la momentul în care a predat acea înregistrare să se fi întocmit un proces-verbal de predare primire și că niciun moment nu a retras bani de la bancomat întrucât nu deține card, ci doar soția cu privire la salariul ei personal și că banii îi ridica în numerar în limita plafonului maxim admis de 10.000 RON direct de la ghișeul băncii.

Martorul a arătat că, înregistrarea a efectuat-o cu telefonul personal iphone mai vechi pe care nu îl mai deține și că în momentul formulării denunțului i s-a explicat că va fi exonerat de răspundere penală și a prezentat organelor de urmărire penală telefonul, după care acestea i l-au restituit.

Martorul a revenit asupra declarației arătând că, doar crede că a prezentat parchetului telefonul cu înregistrarea respectivă, însă nu este sigur, putând să fi prezentat un CD cu acea înregistrare fără să își aducă aminte dacă parchetul i-a cerut telefonul și în mod cert nu a fost ajutat de SRI în efectuarea acelei înregistrări întrucât nu cunoștea nicio persoană din instituție.

Martorul a arătat că, nu are cunoștințe în efectuarea înregistrării cu telefonul pe care ulterior l-a pierdut sau l-a făcut cadou la cineva care nu avea telefon și că nu poate face o înregistrare de pe telefon pe un CD sau DVD întrucât nu are cunoștințe în acest sens și nici aparatură corespunzătoare.

Martorul a arătat că nu reține ca în fața organelor de urmărire penală să fi declarat că discuția a redat-o pe CD și că niciodată nu a efectuat înregistrări cu privire la discuții pe care le-a avut cu alte persoane, însă în momentul efectuării înregistrării în cauză, telefonul îl ținea în mână, iar înregistrarea a efectuat-o cu ajutorul unui program care aparținea telefonului.

Martorul a arătat că nu poate face aprecieri cu privire la perioada de timp care a trecut de la momentul efectuării înregistrării și până în momentul în care a efectuat denunțul și că în acele dosare execuționale avocatul A. nu a reprezentat pe nicio parte.

În final, martorul a arătat că era logic ca inculpatul să intervină la Ministerul Finanțelor Publice și de altfel acesta niciun moment nu a zis că va interveni la organele statului, ci doar i-a dat de înțeles că va interveni, lucru care s-a și întâmplat într-un termen foarte scurt.

Revenind la declarațiile martorului C., instanța de fond a constatat inconsecvența acestuia și declararea de fiecare dată a unor împrejurări noi și importante care nu au fost spuse anterior, motiv pentru care în mod cert declarațiile acestuia nu pot servi la susținerea acuzației formulate.

În acest sens, s-a remarcat faptul că, deși martorul C. a declarat că nu știa să efectueze transcrierea înregistrărilor de pe telefon pe CD sau DVD și nici nu avea aparatură necesară în acest sens, totuși în fața organelor de urmărire penală a fost predat un DVD care conținea o înregistrare a unei discuții între acesta și inculpat, fără ca niciun moment să fi fost menționat o terță persoană care să fi făcut transcrierea sau copierea înregistrării respective.

Însă această inadvertență, alături de afirmația denunțătorului că nu reține cu ce tip de aparat a înregistrat discuția, a fost speculată de către apărare care în ambele faze ale procesului penal a arătat că, datorită clarității vocii și a împrejurărilor cauzei privind sesizarea din oficiu și denunțul, înregistrarea ar fi fost efectuată de către SRI.

În al doilea rând, s-a reținut că martorul denunțător a arătat în instanță că nu deține card bancar și că nu a retras nicio sumă de bani de la ATM-uri, ci doar de la ghișeul băncii, iar în faza de urmărire penală s-a consemnat că banii au fost retrași de la bancomat. Însă, din extrasele bancare aflate la dosar UP pentru perioada august - decembrie 2012 privind unul dintre conturile Biroului Executorului Judecătoresc C., rezultă