ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 344 din 14 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost condamnată inculpata A. pentru comiterea infracțiunilor de: trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 291 N.C.P. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 5 N.C.P., la pedeapsa de: 2 ani închisoare; înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. (1), (2) N.C.P. cu art. 5 N.C.P., la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 5 N.C.P., s-a dispus contopirea acestor pedepse, pentru ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare

S-a făcut aplicațiunea prev. art. 65 și art. 66 lit. a) și b N.C.P.

În temeiul art. 81 C. pen. și art. 5 N.C.P., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 83 C. pen. și art. 5 N.C.P.

În temeiul art. 25 C. proc. pen. a fost obligată inculpata A., să plătească părții civile B. despăgubiri civile în sumă de 9.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății.

S-a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei arestului preventiv din data de 09 ianuarie 2012 până la 10 octombrie 2012.

S-a dispus ridicarea măsurii preventive a obligării inculpatei de a nu părăsi țara după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 274 N.C.P.P., a fost obligată inculpata A., să plătească 1.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art. 396 alin. (5) N.C.P.P. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) N.C.P., s-a dispus achitarea inculpatei C. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 48 N.C.P. rap. la art. 291 N.C.P. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 5 N.C.P.

În temeiul art. 396 alin. (5) N.C.P.P. rap. la art. 16 lit. d) N.C.P.P. și art. 28 N.C.P., s-a dispus achitarea inculpatului D. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 291 N.C.P. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 5 N.C.P.

Potrivit art. 272 N.C.P.P., onorariul avocațial din oficiu, pentru inculpatul D., în sumă de 300 lei, cuvenit av. E., s-a suportat de la Fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (3) N.C.P.P., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei prezente privind pe inculpații C. și D. au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin Rechizitoriul înregistrat în Dosar nr. x/P/2011 din data de 16 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, au fost trimiți în judecată inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și înșelăciune prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu ref. La art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., inculpata C.. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și inculpatul D., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut în esență, în actul de sesizare al instanței fapta inculpatei A., constând în aceea că, în cursul lunii octombrie 2011, l-a abordat pe martorul denunțător F., pe care, în schimbul unei garsoniere pentru sine și a sumei de 20.000 euro pentru magistrați, l-a asigurat că îl va pune în legătură cu Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și cu judecători de la Curtea de Apel Oradea, care sunt în măsură să îl ajute să obțină soluții favorabile în dosarele penale în care fratele acestuia, G., are participație penală, iar în situația în care în dosarele penale aflate în fază de urmărire penală ar apărea indicii și cu privire la implicarea denunțătorului F. în comiterea faptelor cercetate, va facilita, prin cunoștințele și prin influența pe care o are printre procurori, obținerea unor soluții favorabile și fată de acesta. Apoi, fapta reținută aceleiași inculpate, care, în cursul lunii octombrie 2011, a indus-o în eroare pe partea vătămată B., prin folosirea unor mijloace frauduloase, obținând de la aceasta suma de 9.000 euro, reprezentând contravaloarea garsonierei situate în mun. Oradea, jud. Bihor.

S-a reținut fapta inculpatei C., care a întărit celor doi martori denunțători F. și G. convingerea că în schimbul sumei de bani pretinsă de inculpata A., le vor fi soluționate favorabil dosarele penale în care aceștia sunt cercetați penal ori judecați și pe cea a inculpatului D., care, la sfârșitul anului 2011 și începutul anului 2012, prevalându-se de influența pe care ar avea-o pe lângă inspectorul general al Poliției Române, procurorul șef al secției de urmărire penală de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și judecătorii Curții de Apel Oradea, a pretins și primit suma de 200 lei și 1.000 euro de la denunțătorii F. și G., pentru a le facilita obținerea unei soluții favorabile în dosarul penal aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, în recurs, respectiv o pedeapsă cu suspendarea executării.

Astfel, s-a reținut că rechizitoriul prezintă următoare stare de fapt:

La data de 04 noiembrie 2011 a fost înregistrat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea autodenunțul formulat de numitul G. cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de influență de către numiții D. și A.

I. Prin sentința penală nr. 610 din 29 aprilie 2011 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în Dosar nr. x/271/2010, inculpatul G. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 7 ani cu executare, pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, instigare la fals material în înscrisuri oficiale, fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată și complicitate la uz de fals, în prezent cauza aflându-se în recurs pe rolul Curții de Apel Oradea.

De asemenea, s-a stabilit că martorul denunțător G. este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni similare și în alte dosare penale aflate în prezent în fază de urmărire penală (la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea). Astfel, din adresa din 18 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a rezultat că prin rechizitoriul din 11 ianuarie 2012 redactat în Dosarul nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. și a altor persoane, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. La aceeași unitate de Parchet a fost înregistrat Dosarul penal nr. x/P/2011 privind pe G., cercetările penale fiind efectuate în cauză de către lucrători din cadrul Inspectoratul de Poliție a Județului Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor. Din adresa menționată anterior a rezultat totodată că, la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, sunt înregistrate trei dosare penale care îl vizează pe numitul F., respectiv Dosarul cu nr. x/P/2010, care a fost înaintat către unitatea de parchet de organele poliției judiciare din cadrul Poliției mun. Oradea cu propunere de scoatere de sub urmărire penală la data de 20 mai 2011, nesoluționat până în prezent, Dosarul penal nr. x/P/2011 care a fost înaintat de organele poliției judiciare din cadrul Poliției mun. Oradea cu propunere de neîncepere a urmăririi penale la data de 09 august 2011, nesoluționat până în prezent și Dosarul penal nr. x/P/2011, în care, la data de 03 august 2011, a fost dispusă neînceperea urmăririi penale de către procuror.

În contextul descris anterior, fratele denunțătorului G., numitul F. (martor denunțător în cauză), a fost abordat în cursul lunii octombrie 2011 de inculpata A., care, în complicitate cu inculpata C., în schimbul unei garsoniere și a sumei de 20.000 euro, l-a asigurat pe acesta că, pentru rezolvarea afacerilor sale judiciare „în mod favorabil", îl va pune în legătură cu prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, H., prin intermediul concubinei acestuia, inculpata C., dar și cu judecători din cadrul Curții de Apel Oradea, care sunt în măsură să îl ajute să obțină soluții favorabile în dosarele penale în care este implicat și cercetat. De asemenea, inculpata A. le-a dat asigurări celor doi martori denunțători în sensul că, în situația în care în dosarele penale în care este cercetat G., aflate în faza urmăririi penale, ar apărea indicii cu privire la implicarea denunțătorului F. în comiterea faptelor, va facilita. prin influența și cunoștințele pe care le are printre procurori, obținerea unor soluții favorabile și față de acesta. Suma de bani pretinsă de inculpata A., în complicitate cu inculpata C., în cuantum de 20.000 euro, urma să fie împărțită între persoanele cu atribuții în realizarea actului de justiție, care erau în măsură să influențeze soluțiile ce puteau fi dispuse sau pronunțate în cauzele penale în care era implicat denunțătorul G. și. eventual, fratele său F., după cum urmează: 5.000 euro pentru prim - procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, respectiv câte 5.000 euro pentru fiecare judecător din completul de recurs de la nivelul Curții de Apel Oradea, iar traficantului de influență, inculpata A.. denunțătorii urmau să-i transfere dreptul de proprietate asupra imobilului constituind garsonieră, situată în mun. Oradea, jud. Bihor, prin simularea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest imobil.

Starea de fapt expusă mai sus a rezultat din ansamblul probator, prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, cele mai relevante sub aspect probator fiind procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și procesele verbale de redare a discuțiilor înregistrate în mediul ambiental, dar și declarațiile inculpatei A., decorațiile martorilor audiați în cauză și înscrisurile de la dosarul cauzei.

Martorul denunțător F. a arătat în declarația dată în fața organelor de urmărire penală că „în seara zilei de 22 octombrie 2011 ne-am întâlnit, subsemnatul, fratele meu și soția sa cu A. în parcarea supermarketului, ocazie cu care aceasta ne-a relatat relația de prietenie pe care o are cu soții H., prin prisma cărora, putem să-i,, rezolvăm'" fratelui meu o pedeapsă cu suspendarea executării."

În acest mod au fost demarate discuțiile pentru „rezolvarea" afacerilor judiciare ale martorilor denunțători G. și F., respectiv pentru obținerea unei condamnări cu suspendarea executării pedepsei față de G. în dosarul penal aliat pe rolul Curții de Apel Oradea, în recurs, și a unor soluții favorabile celor doi denunțători în dosarele penale în care aceștia erau cercetați sau aveau participație penală, aflate în fază de urmărire penală.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, martorul F. a arătat că „In data de 10 noiembrie 2011, în junii orelor 16.30, am fost așteptat în fața blocului în care locuiesc, situat în Oradea, jud. Bihor de către numita A., care m-a apostrofat că nu i-am răspuns în ziua respectivă la telefon. A. m-a întrebat dacă mai suntem interesați să „rezolvăm" problema fratelui meu, așa cum discutasem anterior, iar la răspunsul meu afirmativ, aceasta a sunat-o pe C. solicitându-i acesteia o întâlnire pentru a doua zi. După încheierea discuției telefonice, A. mi-a spus că a doua zi. în data de 11 noiembrie 2011, orele 8.30, să vin împreună cu fratele meu la localul, din Oradea, de unde urma să ne deplasăm împreună la biroul doamnei C., situat în blocul la parterul căruia se afla Cafe-bar-ul precizat. Cu ocazia acestei întâlniri, doamna C. urma să ne comunice suma pe care trebuia să o dăm pentru ca aceasta să-și exercite influența față de soțul său aspecte confirmate și întărite prin declarațiile martorului denunțător G.

Astfel, la data de 11 noiembrie 2011, în jurul orei 08:30, martorii denunțători F. și G., s-au deplasat la cafe-bar, la ieșirea din municipiul Oradea spre Vama Borș, în același imobil în care avea biroul inculpatei C., locație în care inculpata A. îi aștepta pe cei doi, conform înțelegerii anterioare. După o discuție prealabilă, în cadrul căreia denunțătorii au primit asigurări de la inculpata A. că a discutat deja cu inculpata C., concubina prim-procurorului H., care este dispusă să-i ajute în schimbul unei sume de bani, inculpata A. le-a arătat celor doi martori denunțători un plic ce conținea bancnote având cupiura de 200 lei, spunându-le că în plic se află suma de 5.000 euro, echivalentul în lei, iar suma respectivă de bani o va remite ca avans inculpatei C.

Pentru a le confirma și întări convingerea celor doi că suma de bani va fi remisă în scopul și conform înțelegerii, inculpata A. s-a deplasat la etajul I al imobilului, spre biroul inculpatei C., declarativ pentru a discuta cu aceasta. Relevante în acest sens sunt convorbirile înregistrate ambiental în incinta localului, din Oradea, la data de 11 noiembrie 2011, în jurul orei 8:30, discuții purtate între denunțătorii G., F. și inculpata A.

Pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că în realitate inculpata A. nu a remis suma de bani în cuantum de 5.000 euro inculpatei C., așa după cum a lăsat să se înțeleagă. După această convorbire telefonică la scurt timp a sosit și inculpata C., care s-a deplasat direct la biroul său, iar inculpata A. a urcat la etajul I al clădirii, la același birou. După aproximativ 15-20 minute, inculpata A. a revenit și le-a dat asigurări martorilor denunțători G. și F., care între timp au rămas să o aștepte în cafenea, că problemele lor au fost discutate și că, o zis să nu vă faceți probleme", referindu-se la rezultatul discuției.

Din discuțiile înregistrate cu această ocazie, la data de 11 noiembrie 2011, în jurul orei 9:40, a rezultat care este cuantumul sumei de bani pe care denunțătorii urma să o remită judecătorilor de la Curtea de Apel Oradea pentru rezolvarea favorabilă a cauzei în care aceștia erau implicați. După ce le-a comunicat celor doi denunțători suma de bani pe care trebuie să o remită judecătorilor, inculpata A. împreună cu martorii denunțători G. și F., s-au deplasat la etajul I al imobilului pentru a o întâlni și a discuta direct cu inculpata C. Din această convorbire înregistrată ambiental rezultă că inculpata A. discutase cu inculpata C. despre problemele judiciare ale lui G. cu trei săptămâni înainte, aspect ce rezultă de altfel și din declarația inculpatei susmenționate, care a arătat că .,îmi amintesc că problema judiciară legată de cei doi frați am discutat-o cu C. și undeva pe la sfârșitul lunii octombrie 2011, însă întrucât F. nu m-a mai căutat, nu am mai dezvoltat subiectul."

Cu aceiași ocazie, în contextul discuțiilor legate de formalitățile de „vânzare" a garsonierei situată în mun. Oradea, jud. Bihor, inculpata A. a făcut referire la suma de 5.000 curo, cu privire la care a susținut că a înmânat-o anterior inculpatei C., cu ocazia întâlnirii din dimineața zilei respective, precizând „Iar chitanță pe șpagă, nu pot primi, că i-am dat lui asta!" (n.n. inculpatei C.). Din această formulare, dar și din întregul comportament al inculpatei A. rezultă că aceasta a avut reprezentarea faptei săvârșite, a caracterului ilicit al demersului său, acest aspect fiind relevant sub aspectul laturii subiective.

La data de 12 noiembrie 2012, martorii denunțători F. și G. s-au întâlnit din nou cu inculpata A. în localul situat în incinta hotelului din Oradea, de unde s-au deplasat împreună, în jurul amiezii, în Oradea, pentru a o întâlni pe inculpata C., astfel cum stabiliseră cu o zi înainte.

Fiind audiată în cauză, inculpata A. a declarat că în data de 12 noiembrie 2011 m-am întâlnit cu F. și G. la hotelul din Oradea, de vinde ne-am deplasat împreună, la una din firmele doamnei C. Am intrat în curte, iar în fața ușii de la intrarea. In imobil m-am întâlnit cu C., ocazie cu care i-am spus acesteia pentru prima dată că „dacă poate să îi ajute pe băieți cu domnul H., aceștia nu vor rămâne datori", la care C. a spus că va vorbi cu H. despre dosare, însă deocamdată nu a putut să vorbească fiindcă a fost plecat din localitate.

Din discuțiile purtate a rezultat că inculpata C. a susținut față de cei doi denunțători că a făcut deja demersuri pe lângă concubinul său, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. H. să-i „ajute" pe G. și F., urmând ca pentru început să studieze toate dosarele penale în care aceștia sunt implicați, iar după aceea „o să vadă ce e și cum e în toate" inculpata C. asigurându-i pe cei doi frați că o să mai insiste pe lângă H., „eu o să-l mai rog să se uite mai cu urgență".

În convorbirea din data de 12 noiembrie 2011. inculpata C. i-a reproșat lui F. că a căutat-o cam târziu în legătură cu problemele sale „Lucru bun se face din timp. Dar de ce n-ați venit mai repede? Dacă o fost așa de urgent". Discuția continuă între cele trei persoane mai sus menționate, iar F. aduce la un moment dat vorba despre bani, inculpata C. răspunzându-i că acest aspect trebuie să-l discute mai întâi cu H., după care inculpata susmenționată se interesează care este componența completului de recurs de la nivelul Curții de Apel Oradea căruia i s-a repartizat cauza privindu-l pe G.

În perioada următoare au avut loc mai multe întâlniri și convorbiri telefonice între martorii denunțători G., F. și inculpata A., aceasta dându-le de fiecare dată asigurări că „lucrurile sunt rezolvate". La una dintre aceste întâlniri, inculpata A. le-a spus celor doi frați că prim-procurorul H. i-a comunicat, prin intermediul concubinei sale C., că trebuie luată legătura cu avocatul I., care urma să-l reprezinte în instanță pe G., prin intermediul acestui avocat urmând să fie remisă suma de 15.000 euro, pretinsă anterior, judecătorilor din completul de recurs.

Astfel, numitul F. s-a deplasat împreună cu fratele său G. și cu inculpata A. la Cabinetul avocatului I., cu, care a purtat o discuție privind dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, însă avocatul nu a lăsat să se înțeleagă nimic din cele relatate anterior de inculpata A., dimpotrivă, la ieșirea din cabinet, potrivit declarației martorului denunțător F., avocatul I. le-a indicat „C. proc. pen. ca singur temei al apărării sale".

De menționat că, pentru a fi cât mai credibilă, inculpata A. a încheiat chiar un contract de asistență juridică cu avocatul I. pentru asistarea în instanță a recurentului G., din onorariul stabilit de 2.000 euro, inculpata achitând un avans de 1.000 lei. Ulterior, pentru a le întări convingerea lui G. și F. că depune toate diligentele necesare rezolvării afacerilor judiciare ale acestora, inculpata A. s-a deplasat, în data de 21 noiembrie 2011, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, însoțită cei doi frați, dar pe care i-a lăsat să aștepte în afara clădirii.

S-a apreciat ca fiind relevantă în acest sens declarația dată în calitate de martor în fața organelor de urmărire penală de către prim-procurorul H., care a arătat că „îmi amintesc că în dimineața zilei de 21 noiembrie 2011 am fost sunat de jandarm, care mi-a spus că o femeie dorește să vină în audiență, l-am spus, ca de obicei, să o treacă în registru și să o lase să urce la mine în birou. Din momentul în care am fost sunat și până ce aceasta a intrat la mine în birou, cred. că trecut mai mult de 10 minute întrucât aveam în birou doi ofițeri de la Serviciul de Investigații Criminale cu care discutam despre omorul bătrânei de la Roșia. Când am terminat cu aceștia a apărut managera J. și abia apoi a intrat o femeie pe care nici nu am întrebat-o cum o cheamă și căreia de la început i-am cerut să spună repede ce probleme are întrucât sunt ocupat. Invitând-o să ia loc pe scaun, aceasta mi-a spus că fratele său G. vrea să facă o contopire și în același timp mi-a întins o sentință, pe care am frunzărit-o uitându-mă doar la numele inculpaților și la pedepse. Văzând numele inculpaților i-am spus că îmi pare rău, dar eu nu am cu ce o ajuta, i-am spus să-și caute un avocat și chiar i-am spus că mă îndoiesc că i-ar fi admis recursul având în vedere atitudinea acestuia din cursul urmăririi penale și de probele din dosar. Toată discuția a durat cea 5 minute. Precizez ca în zilele anterioare am fost rugat de C. să primesc în audiență o femeie. A., din loșia, care în ultima perioadă tot o bate la cap în legătură cu o contopire. În acest context am primit-o pe A. într-o zi în care nu aveam audiență".

La ieșirea din sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpata A. a fost însoțită de numitul K., despre care le-a spus celor doi martori denunțători că este procuror, fiind .,mâna dreaptă a lui H., în realitate K. fiind un angajat al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în calitate de șofer.

În data de 9 decembrie 2011, denunțătorii F. și G., împreună cu inculpata A. s-au deplasat din nou la biroul inculpatei C., pentru a discuta cu aceasta despre faptul că, în urmă cu câteva zile, numitului G. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, urmând a fi trimis în judecată. Din aceste discuții directe ce au avut loc în data de 9 decembrie 2011 între F. și inculpata C., rezultă tară echivoc că „ajutorul" pe care C. ar fi urmat să-l acorde celor doi denunțători era în schimbul unei sume de bani, neprecizatâ de către inculpata C., sumă care urma să fie remisă după soluționarea favorabilă a dosarelor, „atuncea cândva fi, dacă va fi. cândva fi. deci nu, deocamdată,,.

Pe parcursul audierilor, fiind întrebată de procuror la ce anume s-a referit când a făcut afirmațiile de mai sus, inculpata C. a declarat că „m-am referit la faptul că avocatul este cheia succesului pentru orice client, după care la referirea lui F. la o anumită sumă de bani, eu am refuzat oferta acestuia, deoarece o astfel de problemă nici nu s-a pus."

Fiind audiată în cauză, inculpata A. a declarat, referitor la întâlnirea din 9 decembrie 2011, că „am urcat la etajul I, iar F. a rămas pe coridor, eu mergând să o chem pe C. Am intrat la aceasta în birou, iar înainte să ieșim pe coridor i-am spus, din nou, numitei C. că băieții mi-au cerut să îi transmit că dacă îi ajută „nu vor rămâne datori". Precizez că mă refeream la faptul că dacă G. va scapă de închisoare, cei doi frați vor fi dispuși să plătească o anumită sumă de bani. Ne-am deplasat pe coridor, unde aștepta F., la care eu i-am înmânat, din partea lui F., cadoul respectiv, pe care C. l-a primit și l-a pus pe o măsuță. S-au discutat mai multe aspecte ce țin de procedură, iar la un moment dat F. a adus vorba, de bani, la care C. i-a spus, din câte rețin, „când se învârte cheia atunci mai discutăm, vom vedea". Eu am înțeles că C. se referea la faptul că la data la care se va finaliza procesul vor discuta și despre suma de bani pe care F. și G. trebuie sa o dea pentru că au fost ajutați".

Aspectele relevate de inculpata A., foarte importante, de altfel, au fost recunoscute de inculpata C., care fiind audiată de procuror, a declarat următoarele: "In data de 9 decembrie 2011 a venit la mine la birou inculpata A. neanunțată, și m-a rugat să ies până pe coridor să mă întâlnesc cu cei doi frați F. și G. Pe drum, rețin că inculpata A. mi-a spus că cei doi frați se vor revanșa față de mine dacă îi voi ajuta."

Totodată, în data de 9 decembrie 2011, inculpata C. i-a asigurat pe cei doi frați F. și G. că H. va discuta cu judecătorii pentru ei: „Deci, ăștia-s pașii! El ce poate? De exemplu, nu-s șapte ani, îs doi ani, sau nu știu ce, propune el chestiile astea, înțelegi? Că vine rezoluția la el Trimite în instanță. pentru instanță. atunci el o să spună, când deja se vede și ce-i in dosare el o să discute și cu judecătorul, mă-nțelegi?".

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat, fără putință de tăgadă, că inculpata C., cu intenție, a înlesnit comiterea infracțiunii de trafic de influență de către inculpata A.

În toată această perioadă, prin comportamentul și atitudinea adoptată cât și prin discuțiile directe avute cu denunțătorii G. și F., în prezența inculpatei A., inculpata C. a întărit celor doi martori denunțători convingerea că, în schimbul sumei de bani pretinsă de inculpata A., le vor fi soluționate favorabil dosarele penale în care aceștia erau cercetați penal ori judecați.

Suma de bani pretinsă de inculpata A. nu a mai fost remisă de către martorii denunțători F. și G., deoarece inculpata C. și-a schimbat la un moment dat atitudinea și, declarativ, a refuzat să mai depună diligente pe lângă concubinul său, prim-procurorul H., astfel după cum se înțelesese anterior cu inculpata A., aspect care rezultă din declarația acesteia (...). M-am dus la magazin, iar în drum, observând mașina acesteia în parcare, am oprit și am urcat în birou. C. era singură în birou, m-a primit, însă am observat de data aceasta că are o atitudine mai distantă față de mine. I-am spus că am fost la avocat și am discutat, însă C., care părea foarte îngrijorată, mi-a spus că nu mai discutăm problema, deoarece „ aici și pereții au urechi",. după care mi-a spus că în seara zilei precedente a fost o emisiune la postul de televiziune O.T.V. în care fostul procuror L. l-a atacat destul de dur pe H. Aceasta mi-a spus să merg dacă vreau în audiență la H. să discut problema cu el, deoarece ea nu vrea să mai discute problema cu H."

În acest context. întrucât inculpata A. nu le-a mai intermediat nici o întâlnire cu inculpata C. în perioada următoare, în data de 21 decembrie 2011, martorul denunțător F. s-a deplasat singur la sediul uneia dintre firmele administrate de C. pentru a discuta direct cu aceasta despre afacerile sale judiciare, dar și ale fratelui său, G., demers la care însă a fost refuzat categoric de către inculpata C. „Te rog să-ți iei florile! Eu nu primesc de la nimeni absolut deloc nimic. Să fie clar de la capul locului. Eu vă doresc Crăciun fericit.„

Din probele administrate pe parcursul urmăririi penale au rezultat indicii temeinice cu privire la comiterea infracțiunii de înșelăciune de către inculpata A., motiv pentru care au fost extinse cercetările penale față de inculpata A. și pentru comiterea acestei infracțiuni.

Din probatoriul administrat în cauză s-a stabilit că, în cursul lunii octombrie 2011, inculpata A. a indus-o și a menținut-o în eroare pe partea vătămată B., determinând-o pe aceasta să-i dea suma de 9.000 euro prin folosirea unor mijloace frauduloase, în strânsă legătură cu starea de fapt existentă la data respectivă, împrejurare ce a fost de natură să confere acțiunilor inculpatei A. o mare aparență de credibilitate și veridicitate. Astfel, după decesul mamei sale survenit în toamna anului 2011, partea vătămată B. a rugat-o pe inculpata A., concubina fratelui său. să o ajute pentru a-și cumpăra un imobil în mun. Oradea, la un preț de maxim 9.000 euro. în acest sens, partea vătămată B., i-a remis inculpatei A., în cursul lunii octombrie 2011, suma de 9.000 euro, în numerar, bani rezultați din vânzarea unui imobil aparținând părții vătămate, situat în orașul Aleșd, jud. Bihor.

Astfel, fiind audiată în cauză, partea vătămată B. a arătat că „am rugat-o pe A. să-mi găsească în Oradea o garsonieră mică (întrucât făceam naveta de la Aleșd. pentru a se încadra în suma de 9.000 euro pe care o dețineam după vânzarea apartamentului. La momentul în care am încasat suma de 9.000 euro, i-am dat direct lui A. respectiva sumă de bani.

La scurt timp de la primirea sumei de bani, inculpata A. i-a comunicat părții vătămate că a găsit o garsonieră situată în municipiul Oradea, la prețul de 10.000 euro, ulterior comunicându-i acesteia. în mod nereal, că vânzătorul a crescut prețul de vânzare la suma de 11.000 euro. iar apoi la suma de 12.000 euro. Deoarece partea vătămată B. nu dispunea de întreaga sumă de bani necesară, aspect cunoscut și speculat de inculpata A., aceasta i-a spus părții vătămate că ar fi dispusă „să o ajute" ea cu diferența de preț, însă condiționând acest ajutor financiar ca după decesul părții vătămate B., imobilul în cauză să-i rămână inculpatei A. în acest sens, inculpata A.. i-a propus părții vătămate B. să încheie, la un notar public, un contract de vânzare-cumpărare, prin care inculpata A. urma să devină nudul proprietar al imobilului, iar în favoarea părții vătămate să se constituie un drept de uzufruct viager, propunere acceptată în condițiile date de partea vătămată B.

În declarația dată în fața organelor de urmărire penală, partea vătămată B. a arătat că „La scurt timp A. mi-a spus că a găsit o garsonieră în Oradea, jud. Bihor. Prețul tranzacției A. mi-a spus că este de 10.000 euro inițial, după care mi-a spus că i s-a cerut mai mult adică 11,000 euro, obligându-se să suporte diferența între cei 9.000 euro și suma ce urma a fi plătită, pentru garsoniera din Oradea. Pentru faptul că A. mă ajuta, cu această diferență de bani, aceasta mi-a propus ca după moartea mea să-i rămână ei garsoniera în cauză, propunere cu care eu am fost de acord. A. mi-a spus că vânzătorii sunt niște cunoștințe, doi băieți tineri, frați, pe care și eu i-am văzut o singură dată."

În completarea declarației sale, partea vătămată B., a arătat că „A. a fost cea care a avut inițiativa, să treacă garsoniera pe numele acesteia, urmând ca mie sa mi se constituie un drept de uzufruct viager. Arat că A. mi-a spus ca garsoniera, valorează 11.000 euro, iar ulterior mi-a spus că vânzătorul a crescut prețul la 12.000 euro, iar diferența o va acoperi ea, însă cu condiția, ca după moartea mea să-i las acesteia imobilul. In acest sens, A. mi-a propus că ea să devină nudul proprietar, iar eu sa am un drept de uzufruct viager. In aceste condiții am acceptat să semnez contractul."

În acest context inculpata A. și-a însușit suma de 9.000 euro, primiți de la partea vătămată în scopul achitării prețului garsonierei și l-a abordat pe martorul denunțător F. (cunoscând că fratele acestuia, G., este cercetat în mai multe dosare penale), pe care l-a asigurat că în schimbul unei garsoniere și a sumei de 20.000 euro, îl va pune în legătură cu prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și cu judecători de la Curtea de Apel Oradea, care sunt în măsură să îl ajute pentru a obține soluții favorabile în dosarele penale în care fratele său este cercetat sau judecat.

În modalitatea descrisă mai sus, inculpata A. urma să obțină de la martorul denunțător F. imobilul constituit din garsoniera situată în Oradea, jud. Bihor, fără însă să mai achite prețul acesteia, preț pe care l-a încasat de la partea vătămată B., asigurând-o însă pe aceasta din urmă, în mod nereal, că a achitat în întregime contravaloarea garsonierei.

Faptul că inculpata A. nu a achitat prețul garsonierei martorului F. a rezultat și din declarația notarului public M., care a arătat că „A. mi-a comunicat că prețul imobilului în cauză va fi cel minim din expertiza folosită de notarii publici, fiind achitat anterior întrebând-o pe A. despre modalitatea în care s-a făcut achitarea prețului imobilului, aceasta mi-a spus că banii au fost dați cu mult înainte. în contractul de vânzare-cumpărare am făcut mențiunea că prețul a fost achitat"

De asemenea, martorul N., consilier juridic al notarului M. a arătat că .la niciuna dintre întâlnirile acestora la biroul notarial nu s-a discutat despre prețul garsonierei și nici nu s-a achitat, în prezența mea, vreo sumă de bani cu titlu de preț al garsonierei."

În legătură cu încheierea antecontractului de vânzare cumpărare, având ca obiect garsoniera din Oradea, martorul G. a declarat următoarele: „din relatările fratelui meu. F., inițial, înainte de a ne prezenta la Direcția Națională Anticorupție în vederea formulării autodenunțului din data de 4 noiembrie 2011, acesta a negociat în mai multe rânduri cu numita A. în vederea vânzării imobilului respectiv și în aceste condiții a fost încheiat înscrisul ,,precontract’’ din care rezulta ca preț de vânzare suma de 8.000 (opt mii) euro. A., în calitate de cumpărător, i-a achitat fratelui meu, cu titlu de avans, suma de 1.000 euro. Aspectele relatate de către martorul G. sunt confirmate de discuțiile înregistrate în mediul ambiental la data de 12 noiembrie 2011, începând cu ora 12:30, între F. și G. și H. cu A., în incinta barului de la parterul Hotelului din Oradea. Faptul că inculpata A. urma să primească garsoniera în cauză fără să achite prețul acesteia, pe care însă l-a încasat de la partea vătămată B., a rezultat și din discuția înregistrată în data de 11 noiembrie 2011, în juml orei 09:53, între A. cu G. și F., care după ce au ieșit din clădirea SC O. SA Oradea, au continuat discuția în afara clădirii și în mașina lui G.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 07 februarie 2012 efectuat de către Inspectiratul de Poliție a Județului Bihor - Serviciul Criminalistic, au rezultat următoarele:

II. În același dosar penal, s-a stabilit că. la sfârșitul anului 2011 și începutul anului 2012, inculpatul D., prevalându-se de influența pe care ar avea-o pe lângă inspectorul general al Poliției Române, chestorul P., și pe lângă procurorul șef al secției de urmărire penală de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, R., respectiv judecătorii Curții de Apel Oradea, a pretins și primit suma de 200 Iei și 1.000 euro de la denunțătorii F. și G., pentru a le facilita acestora obținerea unei soluții favorabile în dosarul penal aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, în recurs, respectiv o pedeapsă cu suspendarea executării.

Astfel, în data de 22 octombrie 2011, martorul denunțător G. a fost abordat telefonic de către inculpatul D., o cunoștință a cumnatului său, S., care i-a solicitat o întâlnire. în seara aceleiași împreună cu fratele său, F. și soția sa, T., G. a dat curs invitației inculpatului D., întâlnirea având loc în incinta Cafe-bar-ului stației de carburant din Oradea.

Cu ocazia discuțiilor purtate, inculpatul D. a susținut faptul că va interveni la Șeful Poliției Române, P. și la judecători de la Curtea de Apel Oradea, pentru a-i facilita denunțătorului G. obținerea unei soluții favorabile în dosarul penal aflat în recurs pe rolul Curții de Apel Oradea, respectiv o pedeapsă cu suspendarea executării sau chiar obținerea unei amenzi administrative. Suma pretinsă de învinuit pentru „ajutorul" acordat de acesta a fost în cuantum de 1.000 euro, D. solicitându-Ie celor doi frați în acest sens copii de pe unele acte din dosarul cauzei, respectiv sentința de condamnare și declarația lui G. din dosarul de la Curtea de Apel Oradea.

Fiind audiat în cauză, martorul denunțător G. a arătat că „D. ne-a spus că are pe cineva .mare la București", care ar putea să mă ajute să obțin o pedeapsă cu suspendarea executării sau chiar să scap cu o amendă administrativă, având relații și putând .aranja" problemele la nivelul Curții de Apel Oradea. D. ne-a relatat că și în alte cazuri, mult mai grave, contra unor sume de bani, a rezolvat cu persoana ., sus pusă" de la București și alți condamnați".

Aceste susțineri s-au coroborat și cu declarația martorului T. care, fiind audiată, a arătat că „într-o seară din luna octombrie 2011, l-am însoțit pe G. și F. la o întâlnire cu D., care a avut loc în incinta Cafe-Bar-ului, situat în Oradea. La întâlnirea respectivă, D. ne-a relatat faptul că are pe cineva, mare la București", pe P., șeful Poliției Române, care ar putea să intervină la judecătorii de la Curtea de Apel Oradea în vederea obținerii de către soțul meu a unei pedepse cu suspendarea executării. D. s-a arătat foarte încrezător că poate să obțină „suspendarea", făcând vorbire despre relațiile sale importante, P. fiind prieten cu acesta. D. ne-a spus că partea sa este de 1.000 euro, dacă vrem să ne ajute, iar pentru P. și judecătorii de la Curtea de Apel Oradea, ne va comunica ulterior cuantumul sumei pe care trebuia, să o dăm acestora'".

În legătură cu suma de bani pretinsă, 1.000 euro, este relevantă afirmația făcută de martorul U. cu ocazia declarației din data de 17 ianuarie 2012: „D. mi-a mai spus, cu ocazia discuției din data de 13 ianuarie 2012, faptul că F. i-a promis anterior flagrantului că dacă îl va ajuta cu ocazia problemelor penale ale fratelui său îi va da suma de 1.000 euro pentru ajutorul oferit".

Aceste discuții sunt recunoscute și de învinuitul D. care a declarat că .în cursul anului 2011, prin intermediul unui frate de la Biserica Penticostală din Oradea, care este și cumnat cu G. și F., am aflat despre unele probleme judiciare pe care le-ar avea G. într-un dosar penal aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, probleme în urma cărora a fost arestat și pentru care urmează să facă închisoare. După ce am aflat de problemele avute de numitul G., eu împreună cu alți frați și surori de la Biserica Penticostală de pe Calea Clujului din Oradea am hotărât să-l ajutăm pe acesta să scape de problemele avute în dosarul penal aflat în recurs pe rolul Curții de Apel Oradea, intervenind pe lângă persoane „sus puse"', cunoștințe de-ale mele, făcând referire la șeful Poliției Române - P., șeful secției urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor - R. și judecători din cadrul Curții de Apel Oradea".

În ceea ce privește suma de bani pretinsă de inculpat pentru a-l ajuta pe G., inculpatul D. a arătat următoarele: „cu ocazia întâlnirilor avute cu cei trei i-am spus numitului G. că o să încerc să-l ajut în rezolvarea, problemelor avute în dosarul penal existent pe rolul Curții de Apel Oradea, în schimbul sumei de 1.000 euro, sumă de bani pretinsă pentru mine".

În data de 24 octombrie 2011, cu ocazia înmânării documentelor solicitate. întâlnire care a avut loc în stația de autobuz situată în Cartierul ..., (în apropierea locuinței inculpatului), inculpatul D. le-a relatat martorilor denunțători faptul că a luat legătura cu „persoanele sus puse" la care intervenise pentru G., printre care și judecători din Oradea, iar aceste persoane i-au comunicat faptul că este posibilă obținerea unei pedepse cu suspendare sau chiar a unei amenzi administrative. însă doar în condițiile în care G. se va împăca cu numitul V. (reprezentantul moștenitorilor părții vătămate din procesul penal aflat pe rolul Curții de Apel Oradea).

La o dată ulterioară, a avut loc întâlnirea între G. și V. intermediată de inculpatul D., la care au mai participat T. și U. (un prieten al inculpatului). însă din cauza pretențiilor lui V., considerate exagerate de către familia G. și H., nu s-a ajuns la nicio înțelegere. Este de remarcat atitudinea inculpatului D., care pe lângă suma de 1.000 euro pretinsă martorilor denunțători, acesta urma să beneficieze împreună cu U. și de o sumă în cuantum de 500 euro. promisă de V. dacă obținea de la F. și G. suma necesară stingerii pretențiilor civile avute în procesul penal mai sus precizat. Relevantă în acest sens este declarația martorului U., care a arătat că: "'la ultima întâlnire cu V. (la care nu s-a prezentat familia G. și H. ), acesta ne-a spus mie și lui D. faptul că în cazul în care se va materializa înțelegerea cu familia G. și H. și va recupera prejudiciul, ne va oferi suma de 500 euro, fără a preciza dacă suma respectivă fi împărțită de către noi sau ne va da fiecăruia câte 500 euro".

Înțelegerea pecuniară cu V. a fost recunoscută și de către inculpatul D., cu ocazia declarației din data de 10 ianuarie 2012, acesta arătând că „în toamna anului 2011 am avut o discuție cu V., la care a participat și U. la care V. ne-a promis mie și lui U. stima de 500 euro dacă îl ajutăm să își recupereze prejudiciul de la G. și H. Acesta a fost motivul pentru care l-am abordat pe acesta, asigurându-l că dacă se împacă cu V. îl voi ajuta, prin cunoștințele mele mai sus menționate, să obțină o condamnare cu suspendare".

În perioada octombrie - noiembrie 2011, inculpatul D. a mai pretins și primit de la martorii denunțători suma de 200 lei (50 lei de la F. și 150 lei de la G.) pentru a achita cheltuielile ocazionate cu servirea unor mese în diverse restaurante cu judecători și alte persoane influente din Oradea, la care apelase pentru a-l ajuta pe G. Din declarația martorului denunțător G., mai reiese faptul că la data de 31 octombrie 2011, în jurul orelor 18:00, am fost sunat de către „D., care m-a amenințat că dacă nu-i dau banii „ dacă renunț la serviciile lui voi încerca să discut cu altcineva, va interveni la judecătorii la care se află dosarul meu pentru a primi o pedeapsă orientată spre maxim".

Starea de fapt rezultată din coroborarea declarațiilor persoanelor audiate în cauză a fost confirmată de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice sau înregistrate în mediul ambiental. La data de 7 ianuarie 2012, cu ocazia întâlnirii într-un cafe-bar din zona din Oradea, învinuitul D. le-a comunicat martorilor denunțători că a discutat problema judiciară a lui G. cu procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, R., care i-a promis că îl va ajuta. Totodată, inculpatul D. a făcut referire la relațiile de rudenie existente între R. și P., șeful Poliției Române, conform relatării ambii fiind dispuși să-l ajute pe G., urmare a intervenției realizate de inculpat. Pentru ajutorul acordat, inculpatul D. le-a reamintit fraților G. și H. că trebuie să-i înmâneze suma de 1.000 euro, pretinsă anterior, „pentru a interveni pe lângă polițiști, procurori și judecători în vederea rezolvării favorabile a problemelor mele judiciare", astfel cum arată martorul denunțător G. În plus față de acea sumă de 1.000 euro, D. mi-a spus mie și fratelui meu că este posibil să trebuiască să mai dăm și alte sume de bani pentru a le da mai departe persoanelor cu care va „rezolva" problemele, precum și contravaloarea cheltuielilor cu combustibilul și cu mesele pe care le va achita acelor persoane", arată martorul denunțător G. în declarația sa.

La data de 9 ianuarie 2012, conform înțelegerii anterioare, martorii denunțători și inculpatul D. s-au întâlnit în parcarea din Oradea, în autoturismul lui G., în vederea înmânării sumei de 1.000 euro. Cu ocazia discuțiilor purtate, inculpatul D. a făcut din nou vorbire despre necesitatea încheierii unei înțelegeri cu V., despre relațiile avute cu procurorul șef R. și cu inspectorul general P. dar și cu judecători de la instanțele din Oradea, la care va apela doar „Deci eu. fac pasu' ăsta, în momentul în care pot să-i duc ceva!". în momentul în care inculpatul D. a coborât din autoturismul lui G. și s-a deplasat, mergând pe jos, pe trotuarul lateral din mun. Oradea, a fost oprit de organele de urmărire penală. Fiind întrebat de procurorul de caz dacă are sume de bani asupra sa. acesta a răspuns afirmativ, arătând că „dețin suma de 1.000 euro. pe care am primit-o cu câteva minute înainte de la F.", sumă de bani pe care inculpatul a scos-o din buzunarul interior al hainei cu care era îmbrăcat, declarând totodată că „suma de 1.000 euro reprezintă contravaloarea unui detector de emisie pe care tocmai l-am vândut lui F."

În prezența martorilor asistenți s-a procedat la citirea seriilor celor două bancnote de 500 euro găsite asupra învinuitul D., constatându-se că seriile corespund în totalitate seriilor consemnate în procesul-verbal de înscriere, întocmit la data de 09 ianuarie 2012, bancnotele fiind puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către martorul denunțător F.

În urma percheziției corporale efectuată de organele poliției judiciare asupra inculpatului D., au fost găsite asupra acestuia Decizia Curții Constituționale nr. 1483 din 8 noiembrie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 320

1

C. proc. pen., excepție ridicată anterior chiar de G., prin avocatul său, în Dosarul nr. x/271/2010 al Judecătoriei Oradea, respectiv un detector de emisie, având ca alimentare două baterii R3. S-a constatat că inculpatul D. și-a luat măsuri de precauție, având asupra sa un detector de emisie destinat identificării emisiilor de unde radio, pentru a îngreuna sau zădărnici eventuale activități operative de prindere în flagrant exercitate de organele de urmărire penală.

În ceea ce privește suma de 1.000 euro, primită de învinuit cu ocazia prinderii acestuia în flagrant, D. a declarat că „azi, 9 ianuarie 2012, în jurul orelor 10:00, am primit de la numitul F. și suma de 1.000 euro pretinsă în schimbul ajutorului acordat pentru obținerea unei sentințe cu suspendare. Suma de 1.000 euro am primit-o de la numitul F. în prezența fratelui acestuia, G. în autoturismul personal al celor doi, aflat în parcarea de pe malul Crișului Repede din apropierea Restaurantului din Oradea. Declar că întâlnirea avută azi cu G. și F. nu a fost pentru a-mi da suma de 1.000 euro, ci pentru a-i da lui F. un detector care l-ar avertiza în cazul pornirii unui telefon mobil și pentru a perfecta o întâlnire cu lianaș U. în calitate de jurist, pentru a merge împreună la un notar în vederea realizării unei înțelegeri notariale între G. și V."

În declarațiile date în fața procurorului, inculpatul D. a recunoscut în fapt comiterea faptelor, însă a avut o atitudine fluctuantă în ceea ce privește cuantumul sumei pretinse, astfel, dacă în declarația din data de 9 ianuarie 2012 a făcut referire la suma de 1.000 euro:„Cu ocazia întâlnirilor avute cu cei trei i-am spus numitului G. că o să încerc să-l ajut în rezolvarea problemelor avute în dosarul penal existent pe rolul Curții, de Apel Oradea, în schimbul sumei de 1.000 euro, sumă de bani pretinsă pentru mine", în declarația din data de 10 ianuarie 2012 și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală acesta a făcut referire la suma de 300 euro: „am avut unele discuții prealabile cu F. și cu G. în legătură cu cauzele penale pe care aceștia le au, în cadrul cărora le-am dat asigurări că aș avea posibilitatea să îi ajut să scape de închisoare, întrucât am posibilitatea să-intervin la inspectorul general al Poliției Române, P., la șeful secției de urmărire penală de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, R. și la judecători de la Curtea de Apel Oradea, în favoarea numitului F., pentru ca acesta să obțină o pedeapsă cu suspendare. Precizez că acest lucru ar fi fost posibil doar dacă G. s-ar fi împăcat cu partea vătămată V. în latura, civilă, respectiv dacă s-ar ti recuperat prejudiciul. în acest scop. recunosc că am pretins de la cei doi denunțători suma de 300 euro". respectiv „recunosc faptele reținute în sarcina mea, cu precizarea că nu am pretins 1.000 euro de la F. pentru a interveni la inspectorul general al Poliției Române, la procurorul șef al secției de urmărire penală de la parchetul-de pe lângă Tribunalul Bihor și judecători de la Curtea de Apel Oradea, ci doar 300 euro".

Din declarația martorului U. au mai rezultat următoarele aspecte care sunt relevante cauzei:,.în mai multe rânduri, D. mi-a relatat că are diverse cunoștințe din domeniul judiciar, cunoscând procurori, judecători, polițiști, chiar și pe șeful Poliției Române. P., cu ocazia prestării unor servicii de electrician. După ce am aflat din presă și din relatarea lui D. despre flagrantul Direcția Națională Anticirupție Oradea, în ceea ce-l privește pe acesta, l-am întrebat pe D. ce relație are cu șeful Poliției Române, iar acesta mi-a spus că-l cunoaște mai demult, iar ultima dată a asigurat sonorizarea unui eveniment și i-a pus personal microfonul la cravată, lui P.. întrebându-l dacă le-ar fi promis lui G. și F. că va interveni pentru G. la judecători, D. mi-a spus că a făcut acest lucru, însă nu a știut că ar face ceva ileC. ajutându-i pe aceștia și menționând că dacă ar fi avut acea declarație de împăcare ar fi arătat-o cunoștințelor sale procurori și judecători, fără a da vreun nume. D. mi-a mai spus, cu ocazia discuției din data de 13 ianuarie 2012, faptul că F. i-a promis anterior flagrantului că dacă îl va ajuta cu ocazia problemelor penale ale fratelui său îi va da suma de 1.000 euro pentru ajutorul oferit. Fiind întrebat arăt că D. nu mi-a spus niciodată, pe parcursul discuțiilor cu F. și G., că le-ar fi promis acestora că va interveni personal sau prin intermediul altcuiva la polițiști, procurori sau judecători în sensul rezolvării problemelor judiciare ale lui G., însă doar în prezența mea (fără a fi prezente alte persoane), de mai multe ori, D. a făcut afirmația că va interveni pentru G. la cineva „mare" în București, în sensul rezolvării problemelor penale ale lui G."

S-a constatat că această stare de fapt mai sus prezentată se susține că a fost probată cu următoarele probe și mijloace de probă: autodenunțul formulat de G. (filele 50-55, vol. I; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, (fila 56, vol. I), declarațiile inculpatei A. (filele 279-311, vol. II); declarațiile inculpatului D. (filele 315-325, vol. II; declarațiile inculpatei C. (filele 330-338, vol. II; proces-verbal privind înregistrarea seriilor bancnotelor (filele 156-158, vol. I); proces - verbal de constatare a infracțiuni flagrante (filele 159-176, vol. I); proces-verbal de constatare (filele 179-212, vol. I); proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare (filele 213-218, vol. I); declarațiile martorului denunțător G. (filele 219-235, vol. I); declarațiile martorului denunțător F. (filele 236-257, vol. I); declarațiile martorei B. (filele 258-263 vol. I); declarațiile martorului X. (filele 264-267, vol. I); declarațiile martorului M. (filele 268