ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 434/2015

Decizia nr. 434/2015

Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din data de 09 ianuarie 2015 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. astfel:

În urma schimbării de încadrare juridică au fost condamnați: inculpatul A.:

- la 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.;

- la 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.;

- la 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002 actualizată cu aplic. art. 5 C. pen..

Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

Potrivit art. 86

1

și 86

2

C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86

3

C. pen. anterior, a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor trimestrial, la datele stabilite de consilierul de probațiune;

- să anunțe în prealabil consilierului de probațiune despre orice schimbare a domiciliului, reședinței, locuinței sau orice deplasare care depășește 8 zile precum ți întoarcerea din deplasare;

- să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele de subzistență.

I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 84

4

C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. reținerea de 24 de ore din 01 martie 2012.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei B. din infracțiunile de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. anterior rap.la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 rap. Ia art. 290 C. pen. anterior cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

A fost condamnată inculpata B. la 10 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 rap.Ia art. 290 C. pen. anterior cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

Conform art. 81, 82 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 10 luni.

I s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap.Ia art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

S-a dispus confiscarea sumei de 7.000 euro de la inculpații A. și B.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța din 2 martie 2012 a Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea până la concurența sumei confiscate.

S-a dispus desființarea totală a contractului de asistență juridică din 10 ianuarie 2012 și a chitanței fiscale din 28 februarie 2012.

Au fost obligați inculpații să plătească fiecare câte 10.000 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 13 aprilie 2012 întocmit în Dosarul nr. x/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. anterior, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (1) C. pen. anterior și spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, toate infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior privind concursul real de infracțiuni.

S-a reținut prin actul de sesizare că inculpatul A., în calitate de avocat în cadrul Baroului Bihor, în cursul lunilor ianuarie-februarie 2012, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prevalându-se de influența pe care ar avea-o asupra unor judecători de la Curtea de Apel Oradea, a pretins și primit în două rânduri, suma totală de 7.000 euro de la denunțătorul C., sub pretextul că ar urma să fie remisă judecătorilor, în vederea pronunțării unei hotărâri favorabile acestuia, respectiv o condamnare cu suspendarea executării pedepsei, că în data de 28 februarie 2012, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influență, prin contrafacere, a falsificat contractul de asistență juridică din 10 ianuarie 2012 încheiat între Cabinetul de avocatură A. și denunțător în cuprinsul căruia s-a inserat mențiunea achitării la data de 10 ianuarie 2012 a sumei de 1.000 (fără a se preciza moneda) și achitării sumei de 7.000, menționându-se în fals că „suma de 7.000 euro reprezintă onorariu de succes, în ipoteza obținerii unei soluții cu suspendare, dată când se va elibera chitanță. In situația respectivului recurent se va restitui suma de 7.000 euro și a contrafăcut chitanța fiscală din data de 28 februarie 2012 în care a menționat că a încasat suma de 30.000 (fără a se preciza moneda) de la denunțătorul C. cu titlu de „onorariu avocat", după care documentele falsificate au fost înmânate inculpatei B., pentru a fi înmânate denunțătorului.

În același context, s-a reținut că inculpatul A. a utilizat suma de bani obținută în urma comiterii infracțiunii de trafic de influență, în scopul ascunderii sau a disimulării originii ilicite a acesteia, prin cumpărarea la data de 9 februarie 2012 a unor bunuri în valoare de 25.455,59 lei, respectiv un aparat masaj picioare, un pat masaj automat cu 13 pietre jad, o saltea cu pietre jad mare, o saltea cu trambulină mare, o mască facială din pietre jad, o centură de masaj cu pietre jad și un aparat de masaj ciocan - 4 pietre jad conform facturii fiscale din 9 februarie 2012 și bonului fiscal din 10 februarie 2012 emise de SC D. SRL București.

Prin același act de sesizare a instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B. pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpatei B. (avocat în cadrul Baroului Hunedoara) s-a reținut, că în data de 28 februarie 2012, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influență, l-a ajutat pe inculpatul A., soțul său, cu intenție, să falsifice prin contrafacere contractul de asistență juridică din 10 ianuarie 2012, pe care l-a prezentat spre semnare denunțătorului C., precum și chitanța fiscală din 28 februarie 2012, completând atât mențiunile din cuprinsul contractului de asistență juridică, cât și mențiunile din chitanța fiscală, după care la aceiași dată, cunoscând faptul că înscrisurile reprezentând contractul de asistență juridică și chitanță fiscală sunt falsificate prin contrafacere, l-a chemat pe denunțător la sediul cabinetului de avocatură și l-a pus să semneze mai multe acte printre care se afla și contractul, după care a introdus într-un plic înscrisurile falsificate și le-a înmânat denunțătorului, acesta depunându-le la sediul Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.

Prin Încheierea penală nr. x pronunțată la 27 martie 2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus desemnarea Curții de Apel Cluj, pentru a fi sesizată în cazul emiterii rechizitoriului.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv autodenunțul formulat de C., procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, declarațiile inculpatului A. din faza de urmărire penală, declarațiile inculpatei B. din cursul urmăririi penale, procesele-verbale privind înregistrarea seriilor bancnotelor și fotocopia acestora, procesele-verbale de redare a discuțiilor înregistrate în mediul ambiental, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, factura fiscală din 9 februarie 2012 emisă de SC D. SRL și bonul fiscal aferent, contractul de asistență juridică din 10 ianuarie 2012 încheiat către Cabinetul de avocatură A. și denunțătorul C., chitanțele fiscale din 10 ianuarie 2012 și din 28 februarie 2012, procesele-verbale de efectuare a percheziției domiciliare, împuternicirea avocațială din 10 ianuarie 2012 pentru clientul C., procesul-verbal de examinare a contractelor de asistență juridică împreună cu anexele acestuia, procesul-verbal de percheziție informatică, declarațiile denunțătorului C. făcute în cursul urmăririi penale, declarațiile martorilor E., F., G., H., I. și J., date în cursul urmăririi penale, declarația martorilor K., L., J. și E. și M. (vol. I-dosar instanță), declarația denunțătorului C. (vol. I dosar instanță), încheierea penală pronunțată la data de 23 februarie 2012 de Curtea de Apel București de autorizare a percheziției domiciliare, declarația martorului F. (vol. II - dosar instanță), lista completă a convorbirilor telefonice denunțător - procuror - polițist și denunțător - alte persoane depusă de inculpați (vol. II-dosar instanță), raportul de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj (vol. Il-dosar instanță), obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit de expertul-parte N. (vol. II-dosar instanță), răspunsul Laboratorului Interjudețean de Expertiză Cluj la obiecțiunile expertului - parte (vol. III-dosar instanță), copia Dosarului nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor (vol. III-dosar instanță) sentința penală nr. 1523 pronunțată la 2 noiembrie 2011 de Judecătoria Oradea (vol. III-dosar instanță), copia Dosarului penal nr. x/271/2011 al Judecătoriei Oradea (vol. III-dosar instanță), obiecțiunile expertului parte la adresa din 12 septembrie 2014 (vol. IV-dosar instanță), sesizarea penală formulată de O. și înregistrată de Direcția Națională Anticorupție sub nr. x din 9 noiembrie 2014 (vol. IV-dosar instanță), raportul de expertiză criminalistică tehnico - grafică extrajudiciară din 2014 întocmit de expertul P. (vol IV-dosar instanță) rechizitoriul Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea privind pe inculpații A. și B. (vol. IV-dosar instanță), ordonanță de clasare a cauzei în dată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, în Dosar nr. x/P/2013 (vol. IV-dosar instanță) declarația inculpatului A. în fața instanței (vol. IV-dosar instanță) declarația inculpatei B. (vol. IV-dosar instanță), instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin sentința penală nr. 1523 din 02 noiembrie 2011, denunțătorul C. a fost condamnat în primă instanță de către Judecătoria Oradea, pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului, fiindu-i aplicată o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare cu executare. Atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată în primă instanță, denunțătorul a fost asistat de apărător ales - avocat A. din cadrul Baroului Bihor.

Fiind nemulțumit de sentința penală pronunțată de Judecătoria Oradea, denunțătorul C. a declarat recurs împotriva acesteia, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Oradea, sub nr. x/271/2011, primul termen de judecată fiind stabilit în data de 10 ianuarie 2012.

În fața instanței de recurs, denunțătorul C. a fost, de asemenea, asistat de către avocatul - inculpat A., întrucât acesta i-a promis că-i va rezolva problema la Curtea de Apel Oradea, deoarece acolo sunt „oameni mai luminați".

În acest context, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunilor ianuarie 2012 și februarie 2012, în perioada în care cauza se afla pe rolul Curții de Apel Oradea, în recurs, prevalându-se de influența pe care ar avea-o asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Oradea, inculpatul A. - avocat în cadrul Baroului Bihor - a pretins și primit, în două rânduri, suma totală de 7.000 euro de la denunțătorul C., sub pretextul că banii ar urma să fie dați mai departe judecătorilor implicați în judecarea recursului, în vederea pronunțării unei hotărâri favorabile denunțătorului, respectiv o condamnare cu suspendarea executării pedepsei.

S-a arătat că starea de fapt expusă mai sus rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, cele mai relevante sub aspect probator fiind procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesele verbale de redare a discuțiilor înregistrate in mediul ambiental, declarațiile denunțătorului C. și înscrisurile existente la dosarul cauzei, dar și declarațiile inculpatului A., declarațiile învinuitei B. și declarațiile martorilor audiați în cauză.

Astfel, în data de 19 ianuarie 2012, denunțătorul C. s-a întâlnit cu inculpatul - avocat A., pe holul Judecătoriei Oradea, discutând cu acesta despre situația sa procesuală. Cu această ocazie, inculpatul A. i-a precizat denunțătorului că a discutat despre problema sa cu judecătorii de la Curtea de Apel Oradea, care fac parte din completul de judecată cărora le-a fost repartizată cauza, iar pentru obținerea unei soluții favorabile trebuie să-i dea suma de 6.000 de euro, câte 2000 euro pentru fiecare dintre judecătorii completului din recurs. În ceea ce privește momentul în care urma să fie remisă suma de 6.000 euro, inculpatul A. i-a precizat denunțătorului că-i va da „undă verde" când trebuie să aducă banii.

Totodată, inculpatul A. i-a relatat denunțătorului că, în urma discuției avute cu judecătorii de la Curtea de Apel Oradea, aceștia l-au asigurat că, în schimbul sumei de 6.000 euro, ar putea pronunța o condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, soluția achitării neputând fi pronunțată, întrucât denunțătorul a fost arestat preventiv în faza de urmărire penală.

În data de 30 ianuarie 2012, denunțătorul C. a avut o întâlnire cu inculpatul A., organele specializate procedând la înregistrarea discuțiilor în mediu ambiental purtate de aceștia, discuții care demonstrează realitatea aspectelor susținute de denunțător prin autodenunțul formulat.

Astfel, în ziua de luni, 30 ianuarie 2012, între orele 09.00 - 10.00, a fost înregistrată următoarea discuție în mediul ambiental purtată între denunțătorul C. și inculpatul A.:

C. : - Ă. știți pentru ce, pentru ce am vorbit cu dumneavoastră?

A. : - Da!

C. : - Ați reușit să vorbiți? îi ok?

A. : - Am vorbit, da încă, nu am nicio undă verde, să.

C. : - Aha! Că io am pregătit, v-am spus, cum am vorbit atuncea, am pregătit vreo 6.000 de euro pentru. adică, toți îs pregătiți, înțelegeți? 2.500 îi am azi și 3.500 îmi vin mâine, și pot să vi-i aduc când dori, ziceți dumneavoastră! Vă rog foarte mult! La dosar, referitor la dosar! Decât să plătesc acolo, pagube la, o grămadă de pagube, nu puteți rezolva cu ei, ceva, încă, în plus? Că, mai dau ceva! Nu, nu-i problemă! înțelegeți? Hm?

A. : - Da' păi, alea-s, tu tre' să recunoști rechizitoriu

C. : - Da. Și cum. o să mă întrebe pe mine? Că acuma, dumneavoastră știți! Că io.

A. : - O laie! O să vorbim să nu te. . că. atâta. înțelegi. ?

Parcurgerea pasajului, având în prim plan afirmația inculpatului A. „Am vorbit, da.", nu lasă niciun fel de dubiu asupra împrejurării că inculpatul i-a confirmat în mod expres și explicit denunțătorului C. că, astfel cum i-a spus și în data de 19 ianuarie 2012, a discutat cu judecătorii de la Curtea de Apel Oradea, în legătură cu afacerea judiciară a denunțătorului. Faptul că, în momentul imediat următor, inculpatul a afirmat că „încă, nu am nicio undă verde", arată că relaționarea respectivă, deși a avut loc, nu a dobândit până în acel moment caracter de certitudine, în privința soluției pe care ar fi urmat să o adopte judecătorii în cauză.

În continuare, denunțătorul C. îl asigură pe inculpatul A. că a pregătit „cum am vorbit atimcea" suma de bani pretinsă în data de 19 ianuarie 2012, respectiv 6.000 euro și că „pot să vi-i aduc când dori. ziceți dumneavoastră". În cadrul aceleiași discuții, denunțătorul C. își exprimă neliniștea, întrucât nu cunoștea modul de desfășurare a procedurii în fața instanței de recurs, fiind însă calmat de inculpatul A., care l-a asigurat că „O laie! O să vorbim să nu te, că, atâta. Înțelegi?'".

Faptul că, în cadrul aceleiași discuții, denunțătorul se îndreaptă spre inculpatul A. cu o nouă cerere de a rezolva, pe lângă chestiunea legată de aplicarea unei pedepse în regim suspensiv de executare, inclusiv problema cuantumului despăgubirilor, demonstrează că inculpatul l-a convins pe denunțător că influența sa asupra judecătorilor din completul de recurs este reală. Pe de altă parte, acest dialog denotă că, serviciul suplimentar prestat, respectiv „rezolvarea" problemei referitoare la despăgubiri, întocmai ca și primul serviciu (obținerea unei pedepse cu suspendare), presupune remiterea către judecători a unor sume de bani în plus.

S-a constatat că aceste aspecte sunt confirmate implicit de către inculpatul A., prin absența oricărei reacții de respingere a cererii denunțătorului și a susținerii acestuia că s-au pregătit deja banii pentru primul serviciu și că este dispus să plătească și pentru serviciul suplimentar.

Discuția dintre denunțătorul C. și inculpatul A. continuă, denunțătorul întrebându-l din nou pe inculpat, când trebuie să aducă totuși banii, dialogul demonstrând fără putință de tăgadă că suma de 6.000 euro a fost anterior pretinsă de către avocat pentru judecătorii care compun completul de recurs, astfel:

C. : - Când tre' să vi-i aduc? Că știu către' să-i, dați și dumneavoastră la judecători, acolo!

A. : - Da, da să ai grijă!

C. :"- Domnul A.! Când am vorbit. uitați-vă la mine! Când am vorbit un lucru, rămâne lucru! Nu se mai discută, înțelegeți -dumneavoastră?

A. : - întreb și eu.

C. :-.auziți? Nu știu. auziți? Nu mă, interesează de mine. că io, n-am io treabă cu judecătorii ăștia. Dumneavoastră discutați cu ei. unde trebe? Io cu dumneavoastră discut, vă dau și la revedere! Și asta e! N-o să știe nime' nimenea. Vă rog foarte frumos! Ajutați-mă!

C. : - Da' vă rog foarte frumos, domnu.

A. : - Ți-am spus, eu am vorbit!

Parcurgerea acestui pasaj relevă, indiscutabil că, în virtutea influenței pe care și-a arogat-o asupra judecătorilor din completul de recurs, inculpatul a stabilit el însuși condițiile legate de sumele de bani, respectiv momentul în care urmau să-i fie remise de denunțător. Nu se poate pune problema destinației licite a acestor sume de bani (onorariu de succes sau orice altă formă de recompensare licită în exercitarea profesiei inculpatului), din moment ce, în mod expres, se arată de denunțător și se confirmă de inculpat că acestea urmau să ajungă la completul de judecată din recurs iar, în virtutea unei precauții demne de o asemenea activitate ilicită, inculpatul A. îl atenționează pe denunțător să fie prudent și să T.ifeste grijă în privința modului în care acționează.

Cu aceeași ocazie, respectiv în data de 30 ianuarie 2012, denunțătorul C. poartă cu inculpatul A. următoarea discuție:

C. : - Tre' să recunoaștem? Aha! Na. Sau. auziți, zi. o zis. și soția! Dacă ar fi. mai dau în plus și trei-patru mii, mima să fie odat, să reușim o achitare! Dar, știți ce vreau să vă întreb? Referitor la dumneavoastră! Că.o zis și soția să vă întreb! Aia, 6.000 îs pentru ei! Da' pentru, pentru (...) pentru dumneavoastră? Cât trebe să vă mai dăm?

A. : - Na, lasă că, vedem.

C. : - Cum?

A. : - O să vedem, cum va fi.

Pasajul demonstrează fără dubiu preexistenta unei prevalări de influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Oradea din partea inculpatului, unica măsură să permită un astfel de dialog cu privire la sumele de bani destinate completului. Ulterior, în cadrul aceleiași discuții din data de 30 ianuarie 2012, inculpatul A. i-a comunicat denunțătorului C. că poate să-l ajute la sfârșitul săptămânii „joi vineri", pentru că „mai tre' să vedem. Dată fiind experiența îndelungată de avocat a inculpatului A., acesta a realizat faptul că, pentru pronunțarea unei soluții favorabile denunțătorului C. de către instanța de recurs, care să nu atragă atenția nimănui cu privire la temeinicia și legalitatea acesteia, erau necesare anumite demersuri menite să ofere o „justificare" pentru pronunțarea unei anumite hotărâri.

Acesta a fost motivul pentru care, în data de 02 februarie 2012, prin intermediul învinuitei B., inculpatul A. l-a chemat la sediul cabinetului pe denunțătorul C., adresându-i diferite întrebări în legătură cu starea sa de sănătate și sugerându-i să obțină documente medicale din care să rezulte că ar suferi de diverse „boli". În același scop, inculpatul A. i-a înmânat denunțătorului un bilețel și l-a trimis la notar, pentru a da o declarație pe proprie răspundere din care să rezulte că recunoaște toate faptele reținute în sarcina sa.

În data de 03 februarie 2012, denunțătorul C. s-a întâlnit cu inculpatul A., organele specializate procedând la înregistrarea discuțiilor în mediu ambiental purtate de aceștia. Astfel, în ziua de vineri 03 februarie 2012, între denunțător și inculpat s-a purtat următorul dialog:

C. : - Domnu' A. (n.n.: vorbește în șoaptă).

A. : - Hm?

C. : - Vedeți că io am pregătit tot! Deci, sunt pregătiți! Când îmi ziceți, atuncea! Vă rog frumos! Dacă vorbiți cu ei (n.n.: vorbește în șoaptă). și faza cu, nu tre' să mă achite, numa' ca să, dacă se mai poate, să vedem, datoriile alea care tre' să le plătesc, nu.

C. : - Ascultați, domnu' A., când trebe să, s-o facem, îmi dați nunta', bine? (...) na, altfel, că.

A. : - Băi, vă rog frumos! Marti dimineața să-mi vină cu hârtia!

C. : - Da, da' altfel, știți cum zic, să nu cumva să, mai avem surprize, știți? Deci o, ne mai dă amânare, bun?

A. : - Eventual, mai caută-mă tu. Luni.

C. : - Luni? După-masă?

A. : - Pe la. vreo două.?

C. : - După două, bine? Păi. știți de ce? Vă caut până la ora trei, că după trei, mă duc să mă internez! Bine?

A. : - Da! Și vii să.

C. : - Bine?

A. : - Regie, să văd (n.n.: vorbește în șoaptă).

C.: - Atunci, să-i aduc la mine, hm (n.n.: vorbește în șoaptă)?

A. : - Da (n.n.: vorbește în șoaptă)!

C. : - Ăia 6. atuncea (n.n.: vorbește în șoaptă)?

A. : - Da (n.n.: vorbește în șoaptă).

C. : - Bun! Mulțumesc! Multă sănătate! Săru' mâna, Direcția Națională Anticorupție, doamna B.!"

Parcurgerea acestui pasaj relevă faptul că, în sfârșit, s-a obținut „unda verde", astfel că denunțătorul C. urma să aducă suma de 6.000 euro, anterior pretinsă de către inculpatul A., pentru judecătorii din completul de recurs. Inculpatul A. i-a solicitat expres denunțătorului C. să aducă suma de 6000 euro în ziua de luni, 06 februarie 2012, cu o zi înaintea celui de-al doilea termen de judecată în fața instanței de recurs.

Conform celor stabilite în data de 03 februarie 2012, în ziua de luni, 06 februarie 2012, denunțătorul C. s-a întâlnit cu inculpatul A. la sediul cabinetului de avocatură al acestuia, ocazie cu care denunțătorul i-a înmânat inculpatului suma de 6.000 euro, activitate care a fost înregistrată audio și video de către organele de urmărire penală. Cu toate acestea, organele de anchetă au decis să nu intervină pentru constatarea infracțiunii flagrante, în scopul stabilirii destinației ulterioare a sumei de bani și pentru a vedea ce soluție se va pronunța în cauză.

Astfel, în ziua de luni, 06 februarie 2012, în jurul orelor 14.00, cu ocazia primirii sumei de 6.000 euro, denunțătorul C. a purtat următoarea discuție cu inculpatul A.:

C. : - (Nn. - vorbește în șoaptă) Domnu A.

A. : - Bun.

C. : - Pentru ăia de la Curte, 6 mii. Pentru dumneavoastră nu mai trebe sa vă.

A. : - (N.n. - cu voce scăzută) Lasă, nu.

C. : - Bun! Nu, că. (n.n.: în șoaptă, nu se aude)

A.: - Mă! Nu mai tot vorbi! Spune-i la socru-tău să vină să mă caute!

C. : - Atuncea, la dimineață? Bun! Bun! La cât să fie la dimineață?

A. : - Să vină, amu, că la 9 avem procesu'!

După cum lesne se poate observa, asistăm la un dialog între denunțătorul C. și inculpatul A. (și nu la un monolog, astfel cum a susținut inculpatul) în care, la modul cât se poate de explicit, se face vorbire despre un cuantum cert al sumei reprezentând folosul material al unei infracțiuni de corupție, într-o notă de oarecare atenționare precaută a denunțătorului de către inculpat cu privire la obiectul discuției care nu trebuie să fie auzit și de terțe persoane.

Totodată, s-a arătat că, din probele administrate în cauză, a rezultat faptul că, în data 21 februarie 2012, după ce cauza privindu-1 pe denunțător a rămas în pronunțare, prin intermediul învinuitei B., inculpatul A. l-a chemat de urgență pe denunțător la sediul instanței, ocazie cu care i-a mai pretins o sumă de bani pentru a fi remisă judecătorilor Curții de Apel Oradea, în vederea obținerii unei condamnări cu suspendare, respectiv suma de 1.000 euro. Pretinderea banilor i-a fost comunicată denunțătorului cu ajutorul unui bilețel, pe care inculpatul A. a notat cuantumul sumei de bani, inculpatul încercând în acest mod să evite o eventuală înregistrare în mediul ambiental.

O astfel de procedură, atipică până în momentul respectiv, care a presupus recurgerea la un mesaj non-verbal, scris, nu reprezintă altceva decât o conduită generată de eventuale suspiciuni, atitudine specifică unei persoane care comite ceva ilicit, care are ceva de ascuns și încearcă să fie cât mai „discret".

În aceeași zi, în jurul orelor 14.30, denunțătorul C. s-a deplasat la sediul Cabinetului de Avocatura „A.", potrivit indicațiilor primite, unde i-a remis inculpatului A. suma de 1.000 euro, anterior pretinsă de către acesta pentru judecătorii din completul de recurs, pentru a obține o condamnare cu suspendare în dosarul penal în care denunțătorul este judecat.

După remiterea - primirea sumei de 1.000 euro, inculpatul A. și denunțătorul C. s-au deplasat împreună către sediul Palatului de Justiție din Oradea, denunțătorul rămânând să aștepte în fata instituției. După câtva timp, inculpatul A. a ieșit din sediul instituției și i-a relatat denunțătorului ca nu știe hotărârea pronunțată de instanța de recurs, însă totul este în regulă.

Pronunțarea hotărârii instanței de recurs în cauza privindu-l pe denunțătorul C. a fost inițial amânată pentru data de 24 februarie 2012, după care a fost amânată pentru data de 28 februarie 2012.

Prin Decizia penală nr. 238/R/2012 din data de 28 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosarul nr. x/271/2011, s-a admis recursul declarat de inculpatul C. împotriva sentinței nr. 1523 din data de 02 noiembrie 2011 a Judecătoriei Oradea și s-a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Împrejurarea că inculpatul A. a fost încunoștințat despre faptul că denunțătorul C. a fost văzut la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea este recunoscută de inculpat atât cu ocazia audierii sale de procuror, cât și în momentul audierii acestuia de către instanța de judecată. Astfel, cu ocazia audierii sale în fața instanței de judecată, cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul A. a declarat textual că: „În data de 24 februarie 2012, la finele programului meu de muncă a venit la cabinet denunțătorul și după ce acesta a plecat am ieșit și eu și soția mea să mergem spre casă, însă în apropierea cabinetului ne-am întâlnit cu o persoană pe care o cunoșteam și care m-a întrebat dacă C. are dosar și la Direcția Națională Anticorupție, pentru că l-a văzut de nenumărate ori intrând și ieșind din acel sediu."

Această împrejurare a fost de natură să-l determine pe inculpatul A. ca, în data de 28 februarie 2012 (în ziua pronunțării de către completul de recurs al Curții de Apel Oradea a soluției preconizate de altfel de inculpat de aplicare a unei pedepse în regim suspensiv de executare), să falsifice prin contrafacere și antedatare un contract de asistență juridică din 10 ianuarie 2012, în cuprinsul căruia s-a inserat mențiunea achitării sumei de 1.000 euro (fără să se precizeze moneda) la data de 10 ianuarie 2012 și achitării sumei de 7.000 euro (fără să se precizeze moneda și fără să se facă referire la data achitării respectivei sume).

Totodată, în cuprinsul aceluiași contract de asistență juridică, s-a menționat în fals că „suma de 7.000 euro reprezintă „onorariu de succes", în ipoteza obținerii unei soluții cu suspendare, dată când se va elibera chitanță. În situația respingerii recursului se va restitui suma de 7.000 euro". Prin contrafacerea contractului de asistență juridică purtând din data de 10 ianuarie 2012, inculpatul A. a urmărit să ascundă comiterea infracțiunii de trafic de influență.

De asemenea, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și urmărind același scop, respectiv ascunderea infracțiunii de trafic de influență, în baza contractului de asistență juridică falsificat, inculpatul A. a contrafăcut chitanța fiscală din data de 28 februarie 2012, în care a menționat în fals faptul că a încasat suma de 30.000 (fără să se precizeze moneda) de la denunțătorul C., cu titlu de „onorariu avocat".

Din probele administrate în cauză, a rezultat faptul că, inculpatul A. a falsificat prin contrafacere contractul de asistență juridică purtând din 10 ianuarie 2012 și chitanța fiscală din data de 28 februarie 2012, cu ajutorul învinuitei B., soția sa, care a completat atât mențiunile din cuprinsul contractului de asistență juridică, cât și mențiunile din chitanța fiscală din data de 28 februarie 2012, acționând în realizarea, aceleiași rezoluții infracționale și în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de - influență, în formă continuată săvârșită de inculpatul susnumit.

După falsificarea prin contrafacere a înscrisurilor susmenționate, inculpatul A. i-a încredințat aceste înscrisuri false învinuitei B., pentru a proceda la înmânarea acestora către denunțătorul C. În acest sens, cunoscând că înscrisurile sunt falsificate prin contrafacere, în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată săvârșită de inculpatul A., în data de 28 februarie 2012, învinuita av. B. l-a chemat la sediul cabinetului de avocatură „A." pe denunțătorul C. și l-a pus să semneze mai multe hârtii, printre care se afla și contractul de asistență juridică contrafăcut, din data de 10 ianuarie 2012, după care a introdus într-un plic înscrisurile falsificate și le-a înmânat denunțătorului, acesta depunându-le la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, în aceeași zi.

Neconcordanțele existente între aceste înscrisuri, precum și nerespectarea unor minime cerințe de formă în întocmirea respectivelor dovezi preconstituite sunt explicabile prin graba în care au fost completate, pe fondul temerii că denunțătorul C. ar fi denunțat fapta la Direcția Națională Anticorupție.

Mai mult decât atât, caracterul fictiv al acestor documente este atestat de înscrisul descoperit cu ocazia efectuării percheziției la sediul cabinetului de avocatură al inculpatului A. Acest înscris reprezintă un contract de asistență juridică purtând același număr și aceeași dată a emiterii cu cel menționat anterior, însă încheiat între cabinetul de avocatură al inculpatului A. și un alt client de-al acestuia, respectiv numitul R., persoană asistată de inculpat într-un alt dosar penal, contract care, spre deosebire de contractul de asistență juridică preconstituit, este și înseriat, ca de altfel toate celelalte contracte de asistență juridică descoperite și ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, a rezultat faptul că, utilizând suma de bani obținută în urma comiterii infracțiunii de trafic de influență, în scopul ascunderii sau a disimulării originii ilicite a acesteia, în data de 09 februarie 2012, inculpatul A. a cumpărat mai multe bunuri, în valoare totală de 25.455,59 lei, respectiv un aparat masaj picioare, un pat masaj automat cu 13 pietre jad, o saltea cu pietre jad mare, o saltea cu turmalină mare, o masca faciala din pietre jad, o centură de masaj cu pietre jad și un aparat masaj ciocan - 4 pietre jad. (factura fiscală din data de 09 februarie 2012 și bon fiscal din data de 10 februarie 2012, emise de societatea comercială SC D. SRL București).

Astfel, s-a apreciat că, din coroborarea declarațiilor inculpaților, denunțătorului, a martorilor, din înscrisurile aflate la dosar, procesele-verbale de redare a discuțiilor, înregistrate în mediu ambiental și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate rezultă tară urmă de îndoială că inculpatul A. a acreditat ideea că există o deschidere relațională către judecătorii de la instanța de recurs, creând în mintea denunțătorului convingerea că inculpatul are o influență reală asupra magistraților din completul de recurs, că acesta a pretins și primit sumele de 6.000 euro și 1.000 euro de la denunțătorul C., sub pretextul remiterii lor la judecători în vederea pronunțării unei soluții favorabile acestuia, de suspendare a executării pedepsei, iar ulterior a încercat să mascheze folosul material al traficului de influență în onorariu de succes prin contrafacerea unui contract de asistență juridică și a unei chitanțe fiscale.

Inculpatul A. a arătat și în fața instanței că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și că trimiterea sa în judecată reprezintă un război al Direcția Națională Anticorupție împotriva sa, având în vedere calitatea de sa avocat, că nu este real că ar fi acreditat ideea în fața denunțătorului că ar avea deschidere față de judecătorii Curții de Apel Oradea care urmau să judece recursul, că nimic din atitudinea sa nu a fost în măsură să lase denunțătorului falsa impresie că ar avea trecere la judecători.

Inculpatul, a mai arătat că a primit suma de 7.000 euro în două tranșe, respectiv 6.000 euro și 1.000 euro, sume reprezentând onorariu avocațial, și că nu există probe din care să rezulte că sumele de bani au fost predate și primite la datele din actul de sesizare.

În ce privește încercarea de mascare a folosului material al traficului de influență inculpatul a arătat că nu există avocat care să desfășoare activități de reprezentare a unui inculpat în lipsa unui contract de asistență juridică și a unei delegații, că la data de 10 ianuarie 2012 a fost încheiat contractul de asistență dintre cabinetul de avocatură și denunțător cu datele de început, inclusiv onorariul ce fusese achitat până la acea dată și delegația în care făcea vorbire la data și numărul contractului și că în cursul același săptămâni, au stabilit onorariul final, în sensul că denunțătorul urmează să-i mai achite 7.000 euro. Cu același prilej, au stabilit că în cazul în care soluția va fi nefavorabilă, suma de 7.000 euro va fi restituiră, motiv pentru care în contractul de asistență juridică, la rubrica onorariu, s-a trecut 8.000 euro, iar la alte clauze s-a făcut mențiunea ca suma de 7.000 euro urma să fie restituită dacă nu se obține suspendarea executări pedepsei. Având în vedere această înțelegere nu s-a emis chitanța pentru suma respectivă, urmând a se aștepta pronunțarea hotărârii în recurs.

Inculpatul a mai arătat că la data de 28 februarie 2012 după aflarea soluției, inculpata B. a completat și a înmânat denunțătorului chitanța pentru suma de 7.000 euro, contractul de asistență juridică și celelalte contracte care fuseseră încheiate la data de 28 februarie 2013 fiind nereale.

În ce privește infracțiunea de spălare de bani, inculpatul a arătat că suma de bani amintită a fost dobândită în mod licit, așa cum rezultă din documentele invocate mai sus, motiv pentru care această faptă nu există.

Inculpata B. a arătat că nu se face vinovată de fapta reținută în rechizitoriul parchetului, întrucât a încheiat contractul de asistență juridică cu denunțătorul la data de 10 ianuarie 2012 (nr. contractului, numele denunțătorului, suma achitată 1.000 euro) și l-a finalizat în 13 ianuarie 2012 moment în care s-a consemnat suma de 8.000 euro onorariu total, iar la cererea inculpatului A., a făcut mențiunea, la rubrica alte clauze contractuale, că pentru suma de 7.000 euro se va emite chitanță după caz la momentul aflării soluției din recurs, în sensul că dacă soluția va fi favorabilă, se va întocmi chitanța, iar în caz contrar, suma va fi restituită denunțătorului.

Susținerile inculpaților nu au putut fi reținute de instanță decât în parte, în ce privește primirea sumelor de 6.000 euro și 1.000 euro, întrucât s-a apreciat că ele au fost contradictorii pe parcursul procesului penal, și că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, din declarațiile denunțătorului C. rezultă că inculpata B. i-a prezentat spre semnare la data de 28 februarie 2012 contractul de asistență juridică din 10 ianuarie 2012, după care i-a înmânat contractul împreună cu chitanțele fiscale privind suma de 8.000 euro.

Apoi, din declarația aceluiași denunțător, declarațiile inițiale ale inculpatului, și procesele verbal de redare a discuțiilor înregistrate în mediu ambiental și a convorbirilor telefonice interceptate a rezultat că după remiterea sumei de 6.000 euro la data de 06 februarie 2012, denunțătorul C. la întrebat pe inculpat dacă mai trebuie să aducă ceva, iar acesta i-a comunicat, în scris să mai aducă suma de 1.000 euro, aspect care denotă inexistența unei negocieri anterioare cu privire la cuantumul onorariului și imposibilitatea ca inculpata B. să cunoască cuantumul exact al onorariului la momentul la care inculpații susțin că au încheiat contractul de asistență juridică (10 ianuarie, 13 ianuarie 2012).

S-a subliniat că în primele declarații, inculpata B. a arătat faptul că contractul de asistență juridică cu denunțătorul, încheiat la 10 ianuarie 2012, reprezintă o anexă la contractul de asistență juridică din 24 februarie 2011 încheiat anterior cu prilejul judecății la instanța de fond și că nu poate explica motivul pentru care a completat împuternicirea avocațială din 10 ianuarie 2012, în baza contractului de asistență juridică din  10 ianuarie 2012.

Această împrejurare, coroborată cu existența unui alt contract de asistență juridică purtând același număr și aceeași dată încheiat între Cabinetul de avocatură A. și numitul R., dovedesc faptul că înscrisul (contact de asistență juridică cu denunțătorul) a fost încheiat la data de 28 februarie 2012, în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influență.

în egală măsură, emiterea chitanței fiscale cu data de 10 ianuarie 2012 pentru suma de 1.000 euro, act care face parte dintr-un bloc chitanțier aparținând Cabinetului de avocatură B., singurul document de acest tip emis pe anul 2012, chitanța care a fost înmânată denunțătorului C. la 28 februarie 2012, în condițiile în care inculpata deținea calitatea de apărător ales, constituie o încercare a acesteia de a ascunde adevărul, având în vedere că inculpatul A. nu mai putea emite chitanțe fiscale retroactiv pentru luna ianuarie, fiind deja emise chitanțe pentru luna februarie.

Se mai reține ca fiind important faptul că inculpatul A. a declarat în fața instanței că nu a mai avut alte dosare în care să reprezinte inculpați cărora să le pretindă onorariu în condițiile în care i-a pretins denunțătorului, iar inculpata B. a arătat că nu a mai trecut asemenea clauze în alte contracte de asistență juridică, aspect care pune la îndoială, o dată în plus, apărările inculpaților, confirmând că acest contract a fost încheiat la data de 28 februarie 2012, în condițiile în care inculpații știau de vizita denunțătorului la Direcția Națională Anticorupție, pentru ascunderea activității infracționale.

În concluzie, în raport de cele arătate mai sus, s-a reținut că mențiunile referitoare la onorariul de avocat din contractul de asistență juridică încheiat între cabinetul de avocatură A. și denunțătorul C., nu puteau fi făcute în perioada 10 ianuarie 2012 - 13 ianuarie 2012, întrucât la acea dată nici inculpatul A. și nici denunțătorul nu cunoșteau cuantumul final al pretinsului onorariu, suma totală solicitată fiind stabilită ulterior.

În fine, procesele-verbale de redare a discuțiilor înregistrate în mediu ambiental din 30 ianuarie 2012, 3 februarie 2012 și 6 februarie 2012, s-a apreciat că demonstrează comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată de către inculpatul A.

Nu în ultimul rând, s-a reținut atitudinea inculpatului A., așa cum rezultă din procesul-verbal de redare a discuției în mediu ambiental din 24 februarie 2012, care a încercat să afle informații de la denunțător cu privire la un eventual autodenunț la Direcția Națională Anticorupție, atitudine care demonstrează existența unor suspiciuni privind existența demersului denunțătorului, încercare de a afla date cu privire la un asemenea demers, lipsa de „moralitate" a unui asemenea demers, atitudine caracteristică unei persoane care a comis o fată de natură penală și care dorește să ascundă săvârșirea acesteia.

În cauză, s-a efectuat, la cererea inculpaților, un raport de expertiză criminalistică privind înregistrările audio și audio-video în mediu ambiental, de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, care, în urma examinării înregistrărilor, a concluzionat că nu s-au depistat urme de intervenție tehnică prin editare, adăugare sau ștergerea de date, persoane sau obiecte, în sensul modificării sau alterării conținutului și integrității.

Expertul - parte prin obiecțiunile depuse a arătat că raportul de expertiză criminalistică nu răspunde obiectivelor dispuse de instanță și nici nu are fundament științific deoarece analizele probelor în litigiu au fost efectuate cu nerespectarea instrucțiunilor manualului de utilizare a programului, în baza traducerii frauduloase a instrucțiunilor producătorului aceluiași program, utilizând o bibliografie irelevantă, necorespunzătoare și neactualizată și cu aplicarea unui standard pentru benzi magnetice, deși înregistrările sunt digitale.

În ceea ce privește obiectivele propriu-zise ale expertizei, expertul-parte a arătat că înregistrările audio și audio-video din litigiu nu reprezintă fișiere originale/autentice, conțin urme de editare/modificare computerizată și că au fost generate cu sisteme și programe de calculator diferite, procesările de obținere a acestora fiind de asemenea diferite.

Dincolo de aspectul științific și tehnic al concluziilor, Curtea a reținut că atât în raportul de expertiză tehnică cât și în obiecțiunile expertului-parte se arată că, înregistrările audio și audio/video, redate pe suporți optici și expertizate nu reprezintă fișierele originale/autentice și nu îndeplinesc cele trei condiții pentru autenticitatea unei înregistrări audio sau audio/video.

Acest aspect este evident și a fost pus în vedere de instanță inculpaților prin încheierea din 18 decembrie 2012, în care li s-a cerut să indice cu precizie obiectivele la expertiză, întrucât suporții originari (hard disk-ul) nu pot fi expertizați, materialele supuse expertizei fiind prima descărcare, o copie de pe suportul original. Lipsa suporților originali nu a putut fi reținută de instanță ca un motiv de contestare a concluziilor privind inexistența unor urme de intervenție tehnică, în sensul modificării sau alterării conținutului și integrității înregistrărilor.

De altfel, concluzia expertului parte în sensul că fișierele cu înregistrări conțin urme de editare/modificare computerizare au caracter general, fără a indica în concret, ce anume modificări s-au făcut, pe care fișier și la care interval de timp, fiind justificate, conform aceluiași expert parte, de generarea lor cu sisteme și programe de calculator diferite.

În fine, expertul parte nu concluzionează că aceste urme de editare/ modificare computerizată, au avut ca urmare adăugarea sau ștergerea de date, persoane sau obiecte, în sensul alterării conținutului și integrității înregistrărilor audio și audio-video.

Potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.

Interpretând aceste dispoziții în acord cu Decizia Curții Constituționale a României nr. 265 din 25 mai 2014 privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile și având în vedere analiza conținutului infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, limitele minime și maxime de pedeapsă, individualizarea pedepselor, posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante, modalitățile de executare a pedepsei, lipsa obligativității aplicării unui spor de pedeapsă în cazul concursului de infracțiuni din vechea legislație penală de drept material, Curtea a reținut că legea penală mai favorabilă inculpaților A. și B. este C. pen. anterior.

Fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Bihor, care în lunile ianuarie - februarie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și primit sumele de 6.000 euro și 1.000 euro de la denunțătorul C., sub pretextul remiterii acestora judecătorilor desemnați să soluționeze recursul ce a făcut obiectul Dosarului penal nr. x/271/2011, în vederea pronunțării unei hotărâri de suspendare a executării pedepsei aplicate denunțătorului, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

Curtea a reținut forma continuată a infracțiunii întrucât inculpatul A. a comis la un interval scurt de timp (ianuarie - februarie 2012), dar în realizarea aceleiași rezoluții două acte de pretindere și primire a unor sume de bani (6.000 euro și 1.000 euro) pentru a fi remise celor nominalizați, în realizarea finalității arătate, acte care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni de trafic de influență.

Fapta inculpatului A. care în data de 28 februarie 2012 în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influență, prin contrafacere a falsificat contractul de asistență juridică din 2012 încheiat între Cabinetul de avocatură A. și denunțătorul C. în cuprinsul căruia s-a inserat mențiunea achitării sumei de 1.000 euro la data de 10 ianuarie 2012 și a sumei de 7.000 euro și s-a menționat în fals că „suma de 7.000 euro reprezintă onorariu de succes, în ipoteza obținerii unei soluții cu suspendare, data când se va elibera chitanța. În situația respingerii recursului se va restitui suma de 7.000 euro" și a contrafăcut chitanța fiscală din 28 februarie 2012 în care a menționat că a încasat suma de 30.000 de la denunțătorul C., cu titlu „de onorariu avocat'', încredințând apoi înscrisurile falsificate denunțătorului, întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. anterior, în formă continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Fapta inculpatului A., care a utilizat suma totală de 7.000 euro, obținută în urma comiterii infracțiunii de trafic de influență, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acesteia, în data de 09 februarie 2012 cumpărând bunuri în valoare de 25.455,59 lei conform facturii fiscale din 09 februarie 2012 și a bonului fiscal din 10 februarie 2012 emise de SC D. SRL București, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2000, actualizată.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., în actul de sesizare a instanței, prin eliminarea dispozițiilor Legii nr. 78/2000 din încadrarea juridică a celor trei infracțiuni, având în vedere că dispozițiile reținute au fost abrogate prin legea de aplicare a N.C.P. și luând în considerare renumerotarea articolelor din legea pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor urmare a modificărilor aduse prin art. 111 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012.

Având în vedere că inculpatul A. a comis t