Decizia nr. 472/A/2016 — ÎCCJ, Secția penală

În luna iunie a anului 2011, inculpatul A. a pretins și a primit de la martorul C., suma de 6.500 euro, lăsându-l să creadă că are influență asupra judecătorilor D. și E. din cadrul secției penale a Curții de Apel Constanța și că poate să intervină pe lângă aceștia, pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă pentru fiul său, F., judecat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la omor calificat în Dosarul nr. x/118/2010, aflat pe rolul instanței respective, în faza apelului.

În luna mai a anului 2013, inculpatul A. a pretins sume de bani și a primit suma de 3.000 lei, de la martorul C., lăsându-l să creadă că are influență asupra judecătorului G. din cadrul secției penale a Curții de Apel Constanța și că îl poate determina pe acesta să pronunțe o soluție favorabilă inculpaților judecați în Dosarul nr. x/36/2012, aflat pe rolul instanței respective, în faza apelului.

La data de 06 noiembrie 2013, inculpatul A. a pretins suma de 15.000 euro, de la martorul J., pentru ca, folosindu-și influența pe care a afirmat că o avea asupra judecătorilor G. și E. din cadrul secției penale a Curții de Apel Constanța, să îi determine pe aceștia să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva hotărârii de achitare pronunțate de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. x/212/2011, în care martorul era judecat pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În luna septembrie a anului 2012, inculpata B. a pretins și a primit, de la martorul C., suma de 20.000 euro, lăsându-l să creadă că are influență asupra judecătorilor H. și G., iar ulterior și asupra judecătorului B.B., toți din cadrul secției penale a Curții de Apel Constanța și că poate să intervină pe lângă aceștia, pentru a-i determina să pronunțe o soluție de trimitere spre rejudecare, la Tribunalul Constanța, a Dosarului nr. x/36/2012, aflat în faza apelului.

În luna aprilie a anului 2014, inculpata B. a exercitat amenințări la adresa martorului C., cu săvârșirea de acte violență, dar și cu privarea lui de libertate, urmărind, pe această cale, să îl determine să renunțe la demersul constând în sesizarea Direcției Naționale Anticorupție cu privire la posibile infracțiuni de corupție săvârșite de ea. Prin încheierea din data de 08 iulie 2014, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca nefondată, excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel București, invocată de inculpatul A., a înlocuit măsura preventivă a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar (menținută ulterior, în mod succesiv, inclusiv în cursul judecății, ultima oară prin încheierea din data de 04 noiembrie 2015, până în prezent), în cazul ambilor inculpați, cărora le-a impus să respecte obligațiile prevăzute de art. 215 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) lit. a), d), e) C. pen. și a respins, ca nefondată, contestația inculpatei B. împotriva măsurii sechestrului asigurător, instituită în faza de urmărire penală, prin ordonanța procurorului din data de 01 iulie 2014. Prin încheierea din data de 12 septembrie 2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor și a administrării probelor în faza de urmărire penală, respingând, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpații A. și B. sub aceste aspecte și a dispus începerea judecății. Motivele care au stat la baza pronunțării încheierii respective, inclusiv în sensul constatării legalității obținerii probelor administrate în faza de urmărire penală, sunt expuse în detaliu în considerentele acesteia. Contestațiile formulate de cei doi inculpați împotriva încheierii anterior menționate au fost respinse, ca nefondate, prin încheierea din data de 12 decembrie 2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2014/a2. Instanța de apel a făcut aceste precizări prealabile privind funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată și probelor pe care se bazează acesta, întrucât o critică distinctă adusă hotărârii instanței de fond, respectiv sentinței penale nr. 229/F din data de 23 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, se referă la nepronunțarea asupra aspectelor de nelegalitate aduse de inculpata B. actului de sesizare a instanței încă din faza procedurii de cameră preliminară. S-a învederat că prin încheierea din 12 septembrie 2014 s-au respins o parte din cererile și excepțiile formulate de inculpată și s-a dispus că celelalte motive invocate vor fi analizate în cursul judecății prin administrarea nemijlocită, în condiții de contradictorialitate, a probelor respective. S-a apreciat astfel că și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală. Or, potrivit prevederilor art. 54 din N.C.P.P., judecătorul de cameră preliminară, nou organ judiciar creat în aplicarea principiului separării funcțiilor judiciare în procesul penal, prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. c) din N.C.P.P. are, potrivit art. 54 din același cod, competența funcțională: - de a verifica legalitatea trimiterii în judecată dispusă de procuror; - de a verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală; - de a soluționa alte situații expres prevăzute de lege. Pentru exercitarea acestei noi funcții judiciare, N.C.P.P. a reglementat în titlul II al aceluiași cod, obiectul și procedura camerei preliminare, măsurile și soluțiile pe care le poate dispune judecătorul de cameră preliminară precum și calea de atac care se poate exercita împotriva soluțiilor judecătorului de cameră preliminară, a contestației la judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară sau, după caz, la completul competent potrivit legii de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Întreaga reglementare a fost concepută în rațiunea aplicării noului principiu al separării funcțiilor judiciare prevăzut de art. 3 din N.C.P.P., potrivit căruia, instanța nu mai are, în exercitarea funcției de judecată, competența funcțională de a verifica și de a se pronunța asupra competenței și legalității sesizării instanței, asupra legalității administrării probelor și asupra legalității efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală. Evident că scopul benefic urmărit a fost acela de a se crea noi garanții cu privire la legalitatea, rigoarea și calitatea probelor și actelor efectuate în cursul urmăririi penale, ca fază nepublică a procesului penal precum și cu privire la actul de sesizare al instanței și, totodată, de a se crea condiții de maximă imparțialitate și calitate în activitatea de judecată pentru judecătorul care exercită doar funcția de judecată. În acest sens, potrivit prevederilor art. 345 din N.C.P.P., în exercitarea acestei noi funcții judiciare, judecătorul de cameră preliminară, verifică și se pronunță, în cameră de consiliu, prin încheiere motivată asupra cererilor și excepțiilor formulate de procuror și de către părți, ori ridicate de el din oficiu, având următoarele competențe: - să constate neregularități ale actului de sesizare; - să sancționeze potrivit art. 280 - 282 din N.C.P.P. actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii - să excludă una sau mai multe probe administrate cu încălcarea legii. Așadar, probele care nu au fost excluse sau actele de urmărire penală menținute cu ocazia verificării din camera preliminară nu mai pot fi excluse în etapa judecății . Acest aspect reiese din rațiunea legiuitorului care, în expunerea de motive a proiectului Codului, arăta că judecătorul de cameră preliminară evaluează într-un termen scurt și cu caracter definitiv actele de urmărire penală. În acord cu argumentele Curții Constituționale la pronunțarea Deciziei nr. 641/2014, în etapa judecății nu se mai poate relua problema nelegalității administrării altor probe (cu excepția celor obținute prin tortură sau derivate), însă este de acceptat că, în măsura în care se consideră că etapa camerei preliminare nu permite administrarea probatoriului necesar pentru dovedirea anumitor nelegalități, instanței de judecată, ulterior, trebuie să-i fie asigurată deplinătate de jurisdicție în așa fel încât acuzația în materie penală să fie supusă controlului deplin al unui magistrat independent și imparțial, într-o abordare ce nu implică încălcarea art. 6 din Convenție. Referitor strict la legalitatea sesizării instanței invocată , trebuie reținut faptul că art. 342 din C. proc. pen. arată că obiectul camerei preliminare îl constituie și verificarea, după trimiterea în judecată, a legalității sesizării instanței, iar la art. 345 alin. (2) din C. proc. pen. se prevede că în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități de ale actului de sesizare, încheierea se comunică de îndată parchetului. Oricum, după finalizarea procedurii de cameră preliminară nu se mai poate invoca nelegala sesizare a instanței de judecată de către niciun subiect procesual. În cursul cercetării judecătorești întreprinsă la nivel de primă instanță s-a procedat, în mod nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, la ascultarea inculpaților A. și B., care, după ce le-a fost adus la cunoștință dreptul prevăzut de art. 83 lit. a) C. proc. pen., au consimțit să dea declarații (filele 10-13 și 14-15, vol. III), la audierea martorilor menționați în dispozitivul, dar și în considerentele rechizitoriului, I. - investigator sub acoperire cu identitate atribuită (filele 63-65, vol. III), J. (filele 66-68, vol. III), K. (fila 137, vol. III), L. (filele 138-139, vol. III), M. (fila 140, vol. III), N. (filele 141-142, vol. III), O. (fila 143, vol. III), P. (fila 144, vol. III), C. (filele 321-326, vol. III), R. (filele 327-329, vol. III), F. (filele 330-331, vol. III), S.(filele 18-19, vol. IV), T. (filele 20-21, vol. IV), U. (filele 22-24, vol. IV), V. (filele 70-71, vol. IV), X. (fila 72, vol. IV), Z. (filele 150-151, vol. IV) și Y. (filele 152-153, vol. IV), excepție făcând martorii judecători din cadrul Curții de Apel Constanța, G. (decedată), A.A., E., D., H. și B.B. (ale căror declarații din faza de urmărire penală nu au fost contestate de inculpați, fiind valorificate astfel prin prisma dispozițiilor art. 374 alin. (7) C. proc. pen.) și martorul C.C. (neaudiat în faza de urmărire penală, care, cu ocazia punerii în executare a mandatelor de aducere emise pe numele său, nu a fost găsit la domiciliu, neputând fi identificată o altă locație unde să poată fi găsit), la audierea martorilor propuși în apărare de cei doi inculpați, D.D. - pentru inculpata B. (fila 147, vol. IV), E.E., care a prezentat două înscrisuri în susținerea afirmațiilor sale și F.F. - pentru inculpatul A. (filele 148-149, 154 și 176-177, vol. IV) și, respectiv, G.G. - pentru ambii inculpați (filele 203-205, vol. IV), precum și la audierea martorilor despre care, din probatoriul anterior administrat, au rezultat date că ar deține sau ar fi putut deține informații cu privire la faptele ce fac obiectul judecății, H.H. - soția martorului J. (fila 333, vol. III) și I.I. - soția martorului C. și, respectiv, mama martorilor R., F. și G.G. (filele 203-204, vol. V). Fiecare dintre cei doi inculpați a administrat, în apărare, proba cu înscrisuri, cele care au legătură cu faptele ce fac obiectul judecății urmând a fi menționate și analizate pe parcursul expunerii. La cererea Parchetului, formulată în legătură cu măsura confiscării extinse și încuviințată de instanță, a fost întocmit, de către expertul desemnat J.J., un raport de expertiză tehnică judiciară în materia construcții, cu privire la clădirea edificată pe terenul din municipiul Constanța, aflată în coproprietatea inculpatului A. și a fostei sale soții (filele 243-282, vol. IV), același expert răspunzând, în cuprinsul unui supliment la raportul de expertiză, obiecțiunilor formulate de Parchet (la susținerea cărora reprezentantul Ministerului Public a renunțat ulterior, conform precizărilor consemnate în încheierea din data de 04 noiembrie 2015) și, respectiv, de inculpatul anterior nominalizat (filele 159-162, vol. V). La cererile instanței, Curtea de Apel Constanța a comunicat copii certificate de pe toate încheierile și împuternicirile/delegațiile avocațiale din Dosarele nr. x/118/2010, nr. x/212/2011 și nr. x/36/2012, precum și de pe cererea de apel formulată pentru inculpatul F. în primul dosar, iar Tribunalul Constanța a înaintat, în original, Dosarul nr. x/118/2010, care i-a fost ulterior restituit, fiind păstrate copii certificate de pe toate încheierile și împuternicirile/delegațiile avocațiale din dosarul respectiv (înscrisuri depuse în dosarele atașate prezentului dosar). De asemenea, Curtea de Apel Constanța a comunicat informații cu privire la stabilirea compunerii completului de judecată învestit, în apel, cu soluționarea cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/36/2012 (filele 185-188, vol. IV). Tot la cererile instanței, Penitenciarul Spital Poarta-Albă a comunicat informații cu privire la perioada încarcerării deținutului J. și tratamentul medical administrat acestuia în perioada respectivă (filele 131 și 133-134, vol. III), Penitenciarul Poarta-Albă a comunicat informații cu privire la prezența procurorului K.K., din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, în incinta acelui loc de deținere, pentru efectuarea unor activități procesuale (fila 276, vol. III) și, de asemenea, ambele penitenciare anterior menționate, precum și Penitenciarele Tulcea, Slobozia și Rahova au comunicat informații cu privire la vizitele primite de deținutul anterior nominalizat, din partea inculpatului A. și, respectiv, a martorilor L., M. și N. (filele 225-228, 267-269, 271, 273-274, 276, 285-305, vol. III). La termenele din datele de 14 iulie 2015, 09 septembrie 2015 și 07 octombrie 2015, Curtea de Apel a procedat la audierea/vizionarea, în ședințe publice, a înregistrărilor invocate de Parchet în susținerea acuzațiilor aduse inculpaților, despre aceste activități fiind întocmite procese-verbale (filele 206-207, vol. IV, 17, 139, vol. V). La cererea instanței, martorul C. a comunicat, în scris, că nu mai deține alte înregistrări decât cele puse la dispoziția Parchetului și că nu cunoaște unde se află aparatura cu care au fost realizate înregistrările respective (fila 293, vol. IV). Prin încheierea din data de 12 octombrie 2015, Curtea de Apel a respins, în temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., pentru motivele arătate în cuprinsul acelei încheieri, cererile inculpaților A. și B., privind administrarea probei cu expertiza tehnică a înregistrărilor prezentate de Parchet. Inculpata B. a prezentat, în apărare, referitor la înregistrările care o privesc, două rapoarte de expertiză tehnică extrajudiciară, întocmite de experții L.L. și M.M. (filele 165-198, vol. V). Pe parcursul judecății, inculpatul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza a II-a și alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., cu care instanța, constatând-o admisibilă, a sesizat Curtea Constituțională, prin încheierea din data de 04 martie 2015. Prin Decizia nr. 778 din data de 17 noiembrie 2015, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, această excepție. Inculpata B. a formulat o cerere de recuzare a judecătorului din compunerea Curții, respinsă de un alt complet de fond, ca neîntemeiată, prin încheierea din data de 28 aprilie 2015 și, respectiv, două cereri de strămutare a judecării cauzei, ambele respinse de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cea dintâi, la data de 08 iunie 2015, în Dosarul nr. x/1/2015, ca neîntemeiată, iar cea din urmă, la data de 02 decembrie 2015, în Dosarul nr. x/1/2015, ca inadmisibilă. La termenul din data de 04 noiembrie 2015, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în cazul inculpatei B., numai cu privire la infracțiunea de șantaj, schimbarea încadrării juridice, în sensul aplicării, pe lângă art. 207 alin. (1) C. pen., a dispozițiilor art. 13 1 din Legea nr. 78/2000, iar Curtea, conformându-se dispozițiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a dispus amânarea judecății, pentru a da posibilitatea inculpatei respective să-și pregătească apărarea în raport cu această cerere. Analizând și coroborând întregul probatoriu administrat în cauză, prin prisma obiectului judecății, astfel cum este definit în art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a stabilit următoarea situație de fapt, ce va fi prezentată în continuare în rezumat: I. Fapta săvârșită de inculpatul A. în legătură cu Dosarul nr. x/118/2010 al Curții de Apel Constanța (pct. 1 din rechizitoriu). După pronunțarea, la data de 24 iunie 2011, a sentinței penale prin care Tribunalul Constanța l-a condamnat pe martorul F. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, inculpatul A., care a avut calitatea de avocat ales al acestuia la judecata în primă instanță, a pretins și, în parcarea Hotelului x din municipiul Constanța, a primit, în lipsa încheierii unui contract de asistență juridică pentru calea de atac și fără eliberarea de chitanță, suma de 6.500 euro, de la tatăl celui condamnat, martorul C., pe care l-a lăsat să creadă că avea influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Constanța ce urmau să judece apelurile declarate împotriva sentinței respective și căruia i-a promis că va interveni pe lângă acei judecători, folosindu-se inclusiv de invocarea unei relații personale cu președintele Secției Penale a acelei instanțe (judecătorul G.), în sensul obținerii unei hotărâri favorabile fiului său (de achitare sau de aplicare a unei pedepse mai mici, cu suspendarea executării), suma anterior menționată fiind restituită, de către inculpat, martorului C., după pronunțarea, la data de 01 martie 2012, a deciziei nefavorabile a instanței de apel, care a majorat pedeapsa la 7 ani și 6 luni închisoare, cu motivarea că, din diverse motive, nu a reușit să-i determine pe judecătorii din complet (E. și D.) să pronunțe soluția promisă. Pentru a reține această situație de fapt, Curtea de Apel a avut în vedere următoarele mijloace de probă: - înscrisurile din Dosarele nr. x/118/2010 ale Tribunalului Constanța și Curții de Apel Constanța (atașate, în copii certificate, în dosarele anexate prezentului dosar), înscrisurile administrate la cererea inculpatului A. (filele 38 și 40-49, vol. III, d.f.) și informațiile obținute din sistemul Ecris. - declarațiile martorului C. din faza de urmărire penală și din cursul cercetării judecătorești (filele 68-73, 78-81, vol. II, d.u.p. și filele 321-326, vol. III, d.f.) În declarațiile din faza de urmărire penală, datând din 16 mai 2014 și 22 mai 2014, martorul a relatat următoarele aspecte faptice reținute de Curte drept relevante: când dosarul se afla la Curtea de Apel Constanța, unde judecători au fost E. și D., inculpatul A., care fusese avocatul fiului său, F., în primă instanță, i-a cerut suma de 6.500 euro, pentru a-i da membrilor completului de apel, cu scopul de a pronunța o soluție favorabilă acestuia; în vara anului 2011, în prezența aceluiași fiu, în fața Hotelului x, el i-a dat inculpatului, ce se afla într-un autoturism de culoare neagră împreună cu soția sa, suma anterior menționată, pe care acesta i-a restituit-o după ce instanța de apel l-a condamnat pe F. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, spunându-i că „nu a putut face nimic deoarece pretențiile judecătorilor se triplaseră, în urma unei intervenții a procurorului N.N.” În declarația din cursul cercetării judecătorești, martorul, audiat la termenul din data de 27 martie 2015, după ce a precizat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală, a detaliat împrejurările săvârșirii acestei fapte, făcând următoarele precizări relevante în raport cu fapta ce constituie obiectul judecății: când a văzut soluția pronunțată de Tribunalul Constanța cu privire la fiul său, i-a solicitat explicații inculpatului A., iar acesta i-a spus să stea liniștit întrucât „va rezolva la Curtea de Apel Constanța, întrucât mătușa lui, doamna judecător G., era președinte acolo”; inculpatul i-a spus că era nepotul acelui judecător, acest fapt fiind cunoscut însă de „toată lumea” din municipiul Constanța; ulterior, inculpatul i-a spus că judecătorii din completul de apel erau E. și D., afirmând că „acolo este un cui” și că, dacă vroia să obțină o soluție favorabilă pentru fiul său, trebuia să-i dea suma de 6.500 euro, pentru a o da acelor judecători; inculpatul i-a promis că, dacă va plăti această sumă, va obține pentru fiul său fie o soluție de achitare, fie, în cel mai grav caz, o soluție de condamnare cu suspendarea executării pedepsei închisorii; întrucât era de notorietate în municipiul Constanța că inculpatul este un avocat care „se ocupă de blaturi”, aranjând procese în instanțele locale, a acceptat cererea acestuia; în consecință, la o dată pe care nu și-a amintit-o, reținând doar că era cald afară, s-a întâlnit cu inculpatul, în parcarea Hotelului x din municipiul Constanța, unde i-am înmânat acestuia suma de 6.500 euro; această întâlnire a fost stabilită în prealabil, inculpatul cerându-i să-i aducă rapid acei bani, întrucât atunci trebuiau dați la judecători, conform afirmației sale; la momentul remiterii banilor, era însoțit de fiul său, F., care a rămas în autoturismul cu care se deplasaseră, iar inculpatul a sosit la locul de întâlnire, la volanul autoturismului său, de culoare neagră, cu număr de înmatriculare de Constanța, având în combinație litera S, în care se afla și soția acestuia, o doamnă blondă; el a coborât din autoturismul personal și s-a apropiat de autoturismul inculpatului, care nu a coborât, astfel că i-a dat banii prin geamul deschis de la portiera din dreptul șoferului; cu acea ocazie, l-a întrebat pe inculpat „ce va obține” în schimbul acelor bani, iar acesta i-a spus „nea F., stai liniștit, că, în cel mai grav caz, o să obțin o soluție de condamnare cu suspendarea executării pedepsei”; inculpatul nu a obținut soluția pe care i-a promis-o, ci, dimpotrivă, instanța de apel l-a condamnat pe fiul său la o pedeapsă mai mare decât cea aplicată în primă instanță; inculpatul a motivat că nu a putut să obțină soluția promisă, întrucât „nu a vrut E.”, unul dintre judecătorii din complet, dar a invocat și faptul că nu a mai putut face „aranjamentul cu judecătorii”, întrucât aceștia și-au triplat pretențiile, primind de la partea adversă, respectiv persoana vătămată, o sumă de trei ori mai mare decât cea pe care a dat-o el; atunci, i-a spus inculpatului că putea să ofere și el triplul acelei sume dacă era nevoie, dar acesta a ridicat din umeri; în aceste condiții, i-a cerut inculpatului să îi dea banii înapoi, dar acesta a afirmat că trebuia mai întâi să îi ia înapoi de la judecătorul D., cel de-al doilea membru din complet; după trei zile de la această discuție, inculpatul i-a restituit suma de 6.500 euro, în alte bancnote, de o valoare mai mică decât cele pe care i le înmânase; practica inculpatului era aceea de „a băga în față un alt avocat”, care vorbea în proces, iar el se ocupa cu „aranjamentele din spate”, aceeași fiind situația și în cauza respectivă, în care asistența juridică a fiului său a fost asigurată de avocatul E.E., ce avea cabinetul profesional în aceeași clădire unde se afla și cabinetul profesional al inculpatului; inculpatul i-a cerut să-l angajeze formal pe acel avocat, conform practicii anterior menționate, dar și pentru că persoana vătămată striga după el că „este un corupt”; întrucât a fost nemulțumit din cauza faptului că inculpatul „una i-a promis și alta a făcut”, nu a mai vrut ca acesta să fie avocatul fiului său în recursul, în final respins, care s-a judecat la Înalta Curte de Casație și Justiție. - declarațiile martorului F. din faza de urmărire penală și din cursul cercetării judecătorești (filele 138-141, vol. II, d.u.p. și filele 330-331, vol. III, d.f.). În declarația din faza de urmărire penală, datând din 21 mai 2014, martorul a relatat următoarele aspecte faptice reținute de Curte drept relevante: inculpatul A., pe care l-a avut drept avocat, i-a spus lui și tatălui său că îi cunoștea pe judecătorii E. și D., care judecau apelul împotriva sentinței de condamnare pronunțate în primă instanță și că putea interveni pe lângă aceștia, pentru a obține o soluție favorabilă în ceea ce îl privește, cerându-le în schimb suma de 6.500 euro; întrucât, după ce s-au consultat, au hotărât să dea suma cerută, având încredere că inculpatul putea interveni pe lângă membrii completului de apel, el și tatăl lui s-au deplasat în parcarea Hotelului x din Mamaia, unde a venit și inculpatul, care, aflat într-un autoturism, împreună cu soția sa, o doamnă blondă, a primit de la cel din urmă suma respectivă; cu toate acestea, completul de apel nu i-a fost favorabil, condamnându-l la o pedeapsă mai mare decât cea aplicată de prima instanță; din acest motiv, tatăl său i-a cerut explicații inculpatului, care a restituit suma de bani primită, spunând că prețul cerut de judecători se dublase, după ce aceștia discutaseră cu procurorul N.N. În declarația din cursul cercetării judecătorești, martorul, audiat la același termen cu tatăl său, dar ulterior ascultării acestuia, fără a putea lua între timp legătura cu el, după ce a precizat că își menține declarația din faza de urmărire penală, a detaliat, la rândul lui, împrejurările săvârșirii acestei fapte, făcând următoarele precizări relevante în raport cu fapta ce constituie obiectul judecății, care concordă cu cele afirmate de martorul C.: după condamnarea sa în primă instanță la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, inculpatul A. i-a spus „să stea liniștit” și, în cabinetul său de avocatură, situat pe strada x, a cerut suma de 6.500 euro, despre care a afirmat că urma să o dea „șpagă” celor doi judecători din completul de apel, E. și D., în timp ce, pentru a-l apăra, „l-a trimis în față”, drept „paravan” în spatele căruia urma ca el să intervină la acei judecători, pe avocatul E.E., cu care a încheiat un contract de asistență juridică pentru care i-a plătit un onorariu de 2.000 de lei, întrucât toată lumea din Constanța știa de „blaturile” inculpatului, care afirma el însuși că avea mai multe mătuși la Curtea de Apel din localitate, între care a nominalizat-o pe G.; după câteva zile, cel mult o săptămână de la această discuție, tatăl său i-a dat inculpatului suma cerută în parcarea Hotelului x din municipiul Constanța, unde acesta a venit într-un autoturism, de culoare negru, în care se afla și o femeie blondă, despre care a presupus că era soția lui; în concret, tatăl său i-a dat inculpatului suma de 6.500 euro, întinzându-i banii prin geamul deschis de la portiera șoferului; inculpatul nu a eliberat chitanță pentru suma primită, întrucât aceasta era „șpaga” lui, în condițiile în care onorariul celui mai bun avocat din Constanța nu depășește, pentru o cauză, 500 euro; ulterior, inculpatul a restituit suma de 6.500 euro. - raportul de constatare criminalistică, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Constanța din data de 26 mai 2014 (filele 246-251, vol. II, d.u.p.), prin care s-a concluzionat că răspunsurile afirmative ale martorului F. la întrebările relevante ale cauzei („Ți-a promis avocatul A. că intervine pentru o soluție favorabilă a dosarului tău personal, în schimbul sumei de 6.500 euro?”; „Ai văzut când tatăl tău i-a dat lui A. suma de 6.500 euro pentru a interveni la o judecătoare?”; „Știi dacă A. i-a returnat tatălui tău suma de 6.500 euro după soluția din apel?”; „Cunoști faptul că A. este nepotul judecătoarei G.?”) nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat. - fișa de identificare a autovehiculului, din baza de date a D.E.P.A.B.D. (fila 169, vol. I, d.u.p.), din care rezultă că autovehiculul respectiv, de culoare negru (menționat în declarațiile martorilor C. și F.), se află în proprietatea inculpatului A., fiind înmatriculat pe numele acestuia la data de 25 noiembrie 2009. - declarațiile martorului R. din faza de urmărire penală și din cursul cercetării judecătorești (filele 128-130, vol. II, d.u.p. și filele 327-329, vol. III, d.f.). În declarația din faza de urmărire penală, datând din 22 mai 2014, martorul a arătat că, în luna mai sau iunie a anului 2013, a mers, împreună cu tatăl său, C. și cu unul dintre frați, O.O., la cabinetul profesional al inculpatului A., iar, în discuția purtată cu acea ocazie, pe care au înregistrat-o cu o cameră ascunsă, acesta a confirmat că a primit suma de 6.500 euro, de la tatăl și celălalt frate, F. (între timp condamnat în mod definitiv), pentru a-i da judecătorilor din completul de apel, E. și D. și, de asemenea, că a restituit acea sumă de bani, atunci când pedeapsa fratelui respectiv a fost majorată în calea de atac. În declarația din cursul cercetării judecătorești, martorul, audiat la același termen cu tatăl și fratele său, fără a putea lua legătura cu aceștia, după ce a precizat că își menține declarația din faza de urmărire penală, a relatat următoarele aspecte faptice reținute de Curte drept relevante: alături de întreaga familie, a aflat de la tatăl său, C., că acesta a dat suma de 6.500 euro inculpatului A., care a pretins că a remis acea sumă de bani judecătorilor din completul de apel; ulterior, inculpatul a afirmat, în prezența sa, că nu a putut obține, pentru fratele lui, F., o hotărâre favorabilă, întrucât „a vrut D., dar nu a vrut E.” sau invers, motiv pentru care i-a restituit tatălui său, tot în prezența lui, suma de bani anterior menționată. - declarațiile martorului K. din faza de urmărire penală și din cursul cercetării judecătorești, datând din 01 iulie 2014 și, respectiv, 04 martie 2015 (filele 139-142, vol. III, d.u.p. și fila 137, vol. III, d.f.), din care Curtea reține, cu relevanță pentru fapta analizată, următoarele afirmații: acesta, de profesie avocat în Baroul Constanța, este fiul judecătorului G., care, la momentul faptei, era președintele secției penale a Curții de Apel Constanța (funcție la care inculpatul A. a făcut referire față de martorul C., pentru a-și dovedi pretinsa influență pe lângă judecătorii instanței respective); inculpatul A. îi este „coleg și amic”, iar, în acele calități, l-a avut invitat la nunta sa, iar el a participat, la rândul lui, tot ca invitat, la nunta acestuia (aspecte care oferă credibilitate susținerilor martorilor C. și F., în sensul că inculpatul, pentru a-i face să se încreadă în influența afirmată, i-a lăsat să înțeleagă, cu toate că probatoriul cauzei nu confirmă că era adevărat, că avea o relație specială, chiar de familie, cu judecătorul care conducea instanța de apel și că, prin acesta, putea interveni, pentru obținerea soluției promise, pe lângă judecătorii din complet). - declarația (necontestată) a martorei judecător G. din faza de urmărire penală, datând din 03 iulie 2014 (filele 249-252, vol. III, d.u.p.), în care aceasta a confirmat calitatea de președinte al secției penale a Curții de Apel Constanța, aceeași împrejurare rezultând și dintr-un înscris comunicat de instanța respectivă în cursul cercetării judecătorești (fila 188, vol. IV, d.f.). - declarația martorului E.E., audiat numai în cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 17 iunie 2015 (filele 148-149, vol. IV, d.f.), din care Curtea reține, drept relevante, în raport cu fapta ce constituie obiectul judecății, următoarele afirmații: el și inculpatul A. au cabinetele individuale de avocatură în aceeași clădire din municipiul Constanța (fiind confirmată astfel susținerea martorului F.); a fost contactat, în vederea acordării asistenței juridice, de către martorul F., pe care îl mai apărase anterior într-o altă cauză, unde a avut însă calitatea de persoană vătămată, acesta venind la cabinetul său împreună cu tatăl lui, martorul C.; cei doi i-au spus că, la judecata în primă instanță, F. fusese asistat juridic de inculpatul A., iar, la întrebarea sa de ce au renunțat la serviciile acelui avocat, i-au răspuns că acesta era ocupat cu organizarea nunții sale (susținere pe care a făcut-o și inculpatul respectiv, însă în mod neverosimil, astfel cum se va arăta ulterior); întrucât a fost contactat cu numai o zi înainte de primul termen de judecată în apel, l-a sfătuit pe F. să solicite amânarea cauzei, în vederea angajării unui apărător ales, iar, la cel de-al doilea termen, el însuși a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, în vederea pregătirii apărării; a încheiat cu martorul F., astfel cum a declarat și acesta, un contract de asistență juridică, în care a fost menționat onorariul convenit, de 2.000 lei, din care i-a fost plătită numai suma (derizorie) de 200 lei, pentru care a eliberat chitanță, afirmații pe care le-a dovedit cu înscrisurile la care a făcut referire (filele 176-177, vol. IV, d.f.); încercând să stabilească strategia apărării, a avut mai multe discuții contradictorii cu martorii F. și C., având puncte de vedere diferite cu privire la probele pe care intenționa să le solicite în apel, iar, în acel context, l-a întrebat pe inculpatul A. cum s-a descurcat cu ei, acesta confirmându-i impresia că erau niște clienți dificili; și-a creat părerea că martorii F. și C. nu aveau nevoie în realitate de un avocat, ci de cineva prin intermediul căruia să prezinte instanței ceea ce doreau ei, fără a-i spune sau a-i lăsa impresia că nu îi interesa ce se întâmpla, întrucât ar fi crezut că soluția era deja „aranjată” cu completul de judecată. - declarația martorei F.F. (soția inculpatului A. la momentul audierii de la termenul din data de 17 iunie 2015), ascultată numai în cursul cercetării judecătorești (fila 154, vol. IV, d.u.p.), care, după ce i s-a adus la cunoștință dreptul prevăzut de art. 117 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., de a refuza să dea declarație, a consimțit la audiere, făcând următoarele afirmații, care se coroborează cu susținerile martorilor C. și F., referitoare la împrejurările întâlnirii când cel dintâi i-a remis inculpatului o sumă de bani: la o dată neprecizată, însă anterioară vacanței judecătorești, se afla împreună cu soțul său, cu care era deja căsătorită civil - eveniment petrecut la data de 13 mai 2011 (fila 78, vol. I, d.f.), în autoturismul acestuia, iar, în drum spre Mamaia, acesta i-a spus că trebuia să se întâlnească cu un client, scop în care a oprit în dreptul Hotelului x; acolo, inculpatul a vorbit cu un bărbat - brunet, mic de statură, plinuț, cu părul dat cu gel (semnalmente ce corespund cu cele ale martorului C.), despre care ulterior i-a spus că era acel client și lucra la Partida RomiloR. - prin geamul deschis de la portiera din dreptul șoferului, fără a coborî din autoturism; după ce inculpatul a luat din autoturism o hârtie format A4, despre care nu știe ce reprezenta și nici dacă avea atașat un alt document și a dat-o bărbatului respectiv, spunându-i că urmau să discute după vacanța judecătorească ce se apropria, acesta i-a înmânat un fișic de bani, în bancnote de 50 lei, legate cu elastic; ea nu a numărat acei bani, dar i s-a părut verosimilă susținerea inculpatului că aceștia, despre care i-a spus că reprezentau onorariu de avocat, erau în valoare de 5.000 lei, având în vedere consistența fișicului; după ce inculpatul a luat acei bani, pentru care nu știe dacă a eliberat chitanță bărbatului anterior menționat, i-a înmânat ei, spunându-i să-i pună în torpedoul autoturismului și, întrucât, în scurt timp, urma să fie oficiată ceremonia religioasă de căsătorie - eveniment petrecut la data de 22 octombrie 2011 (fila 33, vol. III, d.f.), să-i folosească pentru a se ocupa de pregătirile de nuntă. - înscrisurile referitoare la perioada și costul voiajului de nuntă al inculpatului A. și martorei F.F. (filele 35-37, vol. III, d.f.), din care rezultă că aceștia au solicitat, la data de 26 septembrie 2011, o ofertă, pe care au acceptat-o în aceeași zi, când furnizorul de servicii turistice a emis factură, pentru o călătorie în Singapore și Insula Bali, în valoare de 3.950 euro, în perioada 24 octombrie - 04 noiembrie 2011, plata realizându-se, în numerar, de către martoră, căreia i-au fost eliberate chitanțe, la datele de 26 septembrie 2011 (2.000 euro) și, respectiv, 11 noiembrie 2011 (1.950 euro). - procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, în data de 10 iunie 2014, la sediul profesional al inculpatului A., situat la adresa din municipiul Constanța, (filele 313-315, vol. II, d.u.p.), ocazie cu care, cerându-i-se să prezinte contractele de asistență juridică încheiate cu membrii familiei F. și chitanțele de plată a serviciilor prestate pentru aceștia, inculpatul a precizat că acele înscrisuri nu se află în locația respectivă, dar nici nu cunoaște cu exactitate locul unde ar putea fi găsite, oferind drept argument, neverosimil, faptul că, în urmă cu două săptămâni, întrucât a trebuit să întocmească o situație financiară, le-a transportat în mai multe locuri, neprecizate însă, fiind astfel rezonabil a crede că înscrisurile respective nu există, astfel cum, cu referire la fapta analizată, inculpatul a și recunoscut în declarația din cursul cercetării judecătorești (asupra căreia se va reveni ulterior). - înregistrarea ambientală, audio-video, a discuției purtate între inculpatul A. și martorul C., prezentată de către cel din urmă organului de urmărire penală (fila 280, vol. III, d.u.p.), al cărei conținut a fost transcris într-un proces-verbal (filele 265-287, vol. II, d.u.p.) Această înregistrare a fost vizionată/audiată de Curte în ședința publică de la termenul din data de 14 iulie 2015, întocmindu-se despre această activitate un proces-verbal (filele 206-207, vol. IV, d.f.), ocazie cu care inculpatul A. a confirmat că a participat la discuția înregistrată și că vocea de pe înregistrarea respectivă îi aparține, contestând, în mod explicit, o singură replică ce îi este atribuită în procesul-verbal de transcriere, care îi aparține, în realitate, martorului C., fapt constatat real de către Curte. Pe baza replicilor interlocutorilor, care se referă, în mare parte, la fapte în legătură cu Dosarul nr. x/36/2012 al Curții de Apel Constanța (care vor fi analizate la pct. II), Curtea constată că înregistrarea respectivă a fost realizată, în mod cert, la data de 27 mai 2013, în preziua termenului din data de 28 mai 2013, stabilit în dosarul anterior menționat, sens în care sunt avute în vedere afirmațiile cu privire la cererea de amânare formulată de avocații B. și P.P. (filele 272, 277 și 284, vol. II, d.u.p.), coroborate cu mențiunile din încheierea de la acel termen (atașată, în copie certificată, în dosarul înaintat de Curtea de Apel Constanța). - declarațiile (necontestate) ale judecătorilor E. și D., audiați ca martori doar în faza de urmărire penală, la datele de 02 iulie 2014 și, respectiv, 03 iulie 2014 (filele 243-246 și 253-256, vol. III, d.u.p.), care au arătat că nu au avut nicio legătură cu inculpatul, relaționând cu el numai în cadrul procesual și că nu au fost abordați nici de acesta, nici de altă persoană, pentru a li se solicita, contra cost, pronunțarea unei anume soluții în cauza pe care au judecat-o. - declarațiile inculpatului A.; În declarația din faza de urmărire penală, datând din 10 iunie 2014 (filele 326-330, vol. II, d.u.p.), inculpatul, negând că ar fi pretins și primit vreo sumă de bani pentru a-și trafica influența asupra judecătorilor Curții de Apel Constanța, a făcut următoarele afirmații reținute de Curte drept relevante: membrii familiei F. au fost clienții săi timp de aproximativ 10 ani, el acordându-le asistență juridică în mai multe dosare, fără a i se aduce reproșuri în legătură cu prestația lui profesională și fără ca el să le reproșeze întârzierile în plata onorariilor; în ultimele 4 cauze în care i-a apărat (între care se subînțelege că a inclus-o și pe cea care a făcut obiectul Dosarului nr. x/118/2010), aceștia nu i-au achitat nicio sumă de bani în contul onorariilor convenite. În declarația din cursul cercetării judecătorești, formulată la termenul din data de 14 ianuarie 2015 (filele 10-13, vol. III, d.f.), inculpatul, cunoscând la acel moment întregul probatoriu prezentat de Parchet în susținerea acuzației formulate împotriva sa, a făcut următoarele afirmații, care, departe de a combate acuzația respectivă, astfel cum el a intenționat, o confirmă, după cum urmează: pentru judecata în primă instanță, a încheiat cu clientul F., la o dată când tatăl acestuia, C., era arestat în altă cauză, un contract de asistență juridică, în contul căruia a perceput un onorariu de 2.000 lei, care urma să acopere prestația sa numai în acea fază procesuală; după pronunțarea hotărârii de condamnare a lui F. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, a fost contactat telefonic de către tatăl său, C., care între timp fusese eliberat, acesta din urmă cerându-i să se întâlnească pentru a discuta despre promovarea căii de atac a apelului; întâlnirea respectivă a avut loc, în biroul său, la data de 28 iunie 2011, iar, cu acea ocazie, C. i-a cerut să redacteze cererea de apel în numele fiului său, ceea ce el a și făcut; tot atunci, au discutat și despre onorariul de avocat care trebuia să acopere prestația lui profesională pentru faza apelului, convenind ca acesta să fie de 1.500 euro; în contul acelui onorariu, C. i-a înmânat, chiar în acea zi, suma de 1.500 lei, convenind cu acesta ca diferența să i-o dea după depunerea cererii de apel; el a depus cererea respectivă la Tribunalul Constanța în data de 30 iunie 2011 și, în aceeași zi, a fost sunat de C., care i-a spus că îi putea plăti diferența de onorariu; drept urmare, au convenit să se întâlnească în fața Hotelului x din municipiul Constanța, unde el s-a deplasat, având-o alături pe soția sa, cu autoturismul; acolo, C. i-a înmânat, în contul onorariului, suma de 5.000 lei, pe care i-a dat-o prin geamul deschis de la portiera șoferului autoturismului respectiv; au mai fost situații în care și alți clienți i-au remis sume de bani, ca onorarii, în împrejurări asemănătoare; cu aceeași ocazie, el i-a înmânat lui C., care, potrivit susținerii sale era singur, o copie de pe cererea de apel; pentru faza apelului, nu a fost încheiat un contract de asistență juridică, C. spunându-i că avea încredere în el, motiv pentru care i-a dat banii chiar în lipsa unui astfel de contract, pe care urmau să-l semneze la momentul când începea judecata în acea cale de atac; nu a eliberat chitanțe pentru niciuna din sumele de 1.500 lei și, respectiv, de 5.000 lei; la începutul lunii octombrie 2011, s-a reîntâlnit cu C., care i-a spus că primul termen în dosarul de apel a fost stabilit la data de 20 octombrie 2011; auzind aceasta, el i-a spus că nu putea să mai asigure asistența juridică pentru fiul său, întrucât era implicat în pregătirea evenimentelor legate de căsătoria lui religioasă, oficiată la data de 22 octombrie 2011, iar apoi urma să plece, împreună cu soția, timp de două săptămâni, în voiajul de nuntă; deși C. a insistat să rămână avocatul fiului său, el a refuzat și, în aceeași zi, în biroul profesional, i-a restituit acestuia suma de 6.500 lei, primită anterior, fără a întocmi vreun înscris doveditor; la momentul când a primit suma anterior menționată de la C., nu avea cum să cunoască identitatea judecătorilor din completul de apel, întrucât dosarul cauzei nici nu ajunsese la Curtea de Apel Constanța, astfel că nu putea afirma că îi avea influența pe lângă acei judecători. - declarația martorului G.G. din cursul cercetării judecătorești (filele 203-205, vol. IV, d.f.) nu a fost reținută de Curte, întrucât acesta a susținut o variantă în mod evident inventată, lipsită de suport probator și în contradicție vădită chiar cu teza inculpatului, afirmând că el, iar nu tatăl său, C., i-ar fi dat acestuia, drept onorariu, pentru fratele lui, F., suma totală de 1.000-1.500 euro (mai întâi o tranșă de 500 euro, iar apoi mai multe tranșe), pentru care i-au fost eliberate chitanțe (înscrisuri ce nu au fost prezentate). II. Faptele săvârșite de inculpații A. și B. în legătură cu Dosarul nr. x/36/2012 al Curții de Apel Constanța (pct. 2, pct. 4 și pct. 5 din rechizitoriu). În timpul judecării, în faza apelului, la Curtea de Apel Constanța, a cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/36/2012, privind pe inculpații C., F., R., R.R., O.O., G.G., T., S., S.S., T.T. și U.U., înregistrată pe rolul instanței respective la data de 16 iulie 2012 și finalizată prin pronunțarea unei hotărâri definitive la data de 17 iunie 2014, inculpatul A., angajat, la data de 22 octombrie 2012, ca avocat ales al inculpaților F., O.O. și G.G., în perioada ce a urmat acelei date, dar anterior termenului din data de 28 mai 2013, a solicitat o sumă de bani, mai mare de 5.000 lei, din care a primit, de la tatăl acestora, și el inculpat în aceeași cauză, C., prin intermediul altui fiu, R., suma de 3.000 lei, lăsând să se creadă că avea influență asupra judecătorului G., unul dintre membrii completului de judecată și că va interveni pe lângă acesta, pentru a-l determina să pronunțe o hotărâre favorabilă membrilor familiei F. (cel puțin de reducere a pedepselor mari aplicate de prima instanță). De asemenea, inculpata B., angajată, la data de 22 octombrie 2012, ca avocat ales al tuturor celor 11 inculpați anterior nominalizați (inclusiv cei apărați și de inculpatul A.), în perioada ce a urmat acelei date, dar tot anterior termenului din data de 28 mai 2013, a pretins și a primit, de la C., suma de 20.000 euro, promițându-i că, prin interpuși, între care l-a nominalizat și pe inculpatul A., cu pretinsă influență asupra aceluiași judecător din completul de apel, G., îl va determina pe acesta să pronunțe o soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța sau de restituire a acesteia la Parchetul de pe lângă acea instanță, care emisese rechizitoriul întocmit de procurorul N.N., reînnoind această promisiune și după înlocuirea în completul de apel, la data de 12 septembrie 2013, a judecătorului anterior nominalizat cu judecătorul B.B., asupra căruia a lăsat să se creadă că avea influență, de această dată în mod direct, pentru a-l determina să pronunțe una dintre soluțiile anterior menționate sau, ca alternativă, soluții de achitare sau, măcar, de reducere a pedepselor mari. Totodată, inculpata B., ulterior datei de 06 martie 2014, când C. a formulat împotriva sa, la Direcția Națională Anticorupție, un denunț cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de corupție, despre care a aflat pe căi ce nu au fost lămurite de către organul de urmărire penală, dar anterior termenului de judecată din data de 03 aprilie 2014, i-a transmis autorului denunțului respectiv, prin intermediul fiului său, R. și al concubinei acestuia din urmă, U., amenințări cu acte de violență fizică și cu moartea, dar și cu influențarea judecătorului B.B. (care, începând cu termenul din data de 12 septembrie 2013, îl înlocuise în completul de apel pe judecătorul G.), în sensul de a-i aplica o pedeapsă foarte severă, cu executare în regim de detenție, pentru a-l determina astfel, prin constrângere, să renunțe la susținerea acelui denunț. Pentru a reține această situație de fapt, Curtea de Apel a avut în vedere următoarele mijloace de probă: - înscrisurile din Dosarul nr. x/36/2012 al Curții de Apel Constanța (atașate, în copii certificate, în dosarul anexat prezentului dosar) și înscrisurile comunicate de instanța respectivă (filele 185-188, vol. IV, d.f.). - denunțul și declarațiile martorului C. din faza de urmărire penală și din cursul cercetării judecătorești (filele 9-10, 68-73, 78-81, vol. II, d.u.p. și filele 321-326, vol. III, d.f.), coroborate cu informațiile obținute din sistemul Ecris, referitoare la Dosarele nr. x/118/2010 și nr. x/1/2012 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție În denunțul înregistrat la sediul central din București al Direcției Naționale Anticorupție în data de 06 martie 2014, transmis la data de 21 martie 2014 Serviciului Teritorial Constanța, martorul a arătat că avocatul B. i-a pretins suma de 31.500 euro, afirmând că avea „cunoștințe” și spunându-i că „va rezolva” cauzele ce făceau obiectul Dosarelor nr. x/36/2010 al Curții de Apel Constanța și nr. x/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. În declarațiile din faza de urmărire penală, datând din 16 mai 2014 și 22 mai 2014 (ambele anterioare pronunțării deciziei definitive în cauza având legătură cu faptele deduse judecății, astfel încât nu se poate reține, în mod obiectiv, că la baza acestora s-ar afla o intenție vindicativă, determinată de nemulțumirea față de acea decizie), martorul a relatat, mai întâi,