ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2836/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamantul U.A.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.A.F.”) și Autoritatea Națională a Vămilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.V.”), suspendarea executării următoarelor acte administrative: Ordinele președintelui A.N.A.F. nr. 2406 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, preavizul din 05 iulie 2011 și Ordinul A.N.V.

nr. 7432 din 02 august 2011. Reclamantul arată că a îndeplinit funcția publică teritorială de execuție de inspector grad profesional principal la Compartimentul de Inspecție Mărfuri Accizate din cadrul Direcției Regionale Vamale Constanța. Prin preavizul din 05 iulie 2011 emis de A.N.V. i s-a comunicat acordarea unui preaviz de 30 de zile, având în vedere faptul că funcția publică pe care o deținea a fost supusă reorganizării în baza Ordinului A.N.A.F. nr. 2406/2011, precum și faptul că funcția publică pe care o ocupase este vacantă și că poate opta pentru ocuparea aceleiași funcții, urmând a susține un examen în baza opțiunii formulate care trebuia transmisă în scris până la data de 12 iulie 2011. Susține reclamantul că Ordinul A.N.A.F.

nr. 2406/2011 încalcă dispozițiile art. 102 alin. (2) din Constituție, precum și întreaga legislație privind funcționarii publici și nu a fost publicat în M. Of., astfel că nu produce efecte juridice. Nelegalitatea ordinului derivă și din faptul că, în scopul reorganizării prin redimensionarea numărului de posturi, nu au fost utilizate criterii de selecție pe considerente obiective, cu încălcarea principiului nediscriminării și cu încălcarea principiului egalității de șanse și tratament. În ce privește Ordinul A.N.A.F. nr. 2407/2011, reclamantul susține că a fost emis cu încălcarea art. 38 și art. 39 din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, iar prin reducerea de la 4 la 3 a numărului de posturi de inspector principal, restructurarea nu are o cauză serioasă, fiind încălcate prevederile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

Cu privire la preavizul din 05 iulie 2011, reclamantul susține că este nelegal, întrucât a fost emis fără parcurgerea etapelor procedurale de selecție în vederea concedierii. Reclamantul mai arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât Ordinele A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 nu au fost publicate în M. Of. al României, Partea I, cu încălcarea art. 11 alin. (1) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. În același sens, învederează faptul că preavizul a fost comunicat anterior existenței iminenței încetării raporturilor de serviciu, cu încălcarea art. 99 din Legea nr. 188/1999. De asemenea, se susține că există o îndoială serioasă și legitimă în ceea ce privește legalitatea Ordinului nr. 7432 din 02 august 2011, deoarece prin acest act nu i-a fost acordat dreptul de preaviz de 30 zile calendaristice, cu încălcarea art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Referitor la prevenirea unei pagube iminente, reclamantul arată că a activat timp de 17 ani în structurile A.N.V., fiind astfel în imposibilitate de a avea un loc de muncă și de a realiza veniturile necesare întreținerii familiei și pentru achitarea împrumuturilor bancare contractate. 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin sentința civilă nr. 360/CA din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării de reclamantul U.A.C., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru următoarele considerente: Măsura provizorie solicitată de reclamant, pentru situațiile prezentate și criticate nu relevă existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actelor administrative a căror executare se solicită a fi suspendată.

În cadrul procedurii de soluționare a cererii de suspendare a executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. Natura măsurii dispuse prin actele contestate nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamant presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Aprecierile reclamantului asupra nelegalității actelor reclamă administrarea de probe, nefiind evidentă vreo îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat doar în urma examinării sumare a acestor înscrisuri în cauza de față.

Cu referire la Ordinele A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, păstrând și limita controlului sumar, instanța a apreciat că îndeplinesc formalitățile impuse de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În ceea ce privește preavizul din 05 iulie 2011, instanța a reținut că nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. În condițiile în care reclamantul a fost încunoștințat prin acest preaviz la data de 05 iulie 2011 despre faptul că, începând cu data de 08 august 2011 postul pe care l-a ocupat a fost supus reorganizării, acesta nu mai poate invoca lipsa unui astfel de încunoștințări odată cu emiterea Ordinului nr. 7432 din 02 august 2011 privind încetarea raporturilor de serviciu.

În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că nu este îndeplinită, întrucât nu s-a dovedit iminența producerii unei pagube, iar simpla susținere a reclamantului că a contractat diferite credite pe care nu le va mai putea onora nu satisface cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege. 3. Recursul declarat de reclamantul U.A.C. Î mpotriva sentinței civile nr. 360/CA din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul U.A.C., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Prin criticile din recurs, recurentul-reclamant susține că argumentele expuse în cererea de chemare în judecată demonstrează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În acest sens, arată că Ordinele A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 au fost emise cu încălcarea art. 96 și art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, ale art. 38 și art. 39 din H.G. nr. 611/2008. Susține recurentul-reclamant că soluția instanței de fond a fost pronunțată fără o minimă analiză a motivelor invocate în cererea de chemare în judecată cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reieterând criticile de nelegalitate ale celor două ordine ale A.N.A.F. pentru motivul că nu au fost publicate în M. Of. Cu privire la preavizul din 05 iulie 2011, recurentul-reclamant arată că instanța de fond în mod greșit nu a reținut că a fost emis cu încălcarea art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

În ceea ce privește Ordinul nr. 7432 din 02 august 2011, recurentul-reclamant susține că a fost emis cu încălcarea art. 99 alin. (3) și (6) și art. 104 din Legea nr. 188/1999. Recurentul-reclamant afirmă că este îndeplinită și condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente, întrucât, ca urmare a executării ordinului de eliberare din funcție, este lipsit de mijloacele de subzistență, fiind privat de singura sursă de venit. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Conform celor expuse anterior, reclamantul U.A.C.

a învestit instanța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cerere de suspendare a executării următoarelor acte: - Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, prin care au fost aprobate structurile organizatorice ale aparatului central, direcțiilor regionale, direcțiilor județene și a municipiului București din cadrul A.N.V., precum și repartizarea numărului de posturi pentru A.N.V. și pentru unitățile subordonate; - Ordinul președintelui A.N.A.F.

nr. 2407 din 04 iulie 2011 prin care au fost aprobate statele de funcții ale aparatului central, direcțiilor regionale, direcțiilor județene și a municipiului București din cadrul A.N.V.; - Preavizul emis de A.N.V., prin care i s-a comunicat reclamantului faptul că, începând cu data de 08 august 2011, postul pe care îl ocupă va fi supus reorganizării, lista posturilor vacante pentru care poate opta, condițiile și termenele în care poate formula opțiunea și poate participa la examenul ce urma a fi organizat; - Ordinul A.N.V.

nr. 7432 din 02 august 2011, prin care s-a dispus că, începând cu data de 08 august 2011, îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcția publică teritorială de execuție de inspector grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48, la Compartimentul Inspecție Mărfuri Accizabile din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege: - cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; - paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, însă, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor susmenționate, constată că, prin sentința nr. 272 din 5 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Contanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1304/36/2011, a fost respinsă acțiunea reclamantului în anularea acelorași acte administrative, respectiv Ordinele președintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și 2407 din 04 iulie 2011, preavizul din 05 iulie 2011 și Ordinul A.N.V.

nr. 7432 din 02 august 2011. Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acțiunii în anulare.

Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de U.A.C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.A.C. împotriva sentinței civile nr. 360/CA din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.