ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2836/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2836/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Cererea de chemare în judecată

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 septembrie 2011 pe

rolul Curții de Apel Constanța, reclamantul U.A.C. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală (denumită

în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.A.F.”) și Autoritatea

Națională a Vămilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.V.”),

suspendarea executării următoarelor acte administrative: Ordinele președintelui

A.N.A.F. nr. 2406 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, preavizul din 05 iulie 2011 și

Ordinul A.N.V. nr. 7432 din 02 august 2011.

Reclamantul

arată că a îndeplinit funcția publică teritorială de execuție de inspector grad

profesional principal la Compartimentul de Inspecție Mărfuri Accizate din

cadrul Direcției Regionale Vamale Constanța.

Prin

preavizul din 05 iulie 2011 emis de A.N.V. i s-a comunicat acordarea unui

preaviz de 30 de zile, având în vedere faptul că funcția publică pe care o

deținea a fost supusă reorganizării în baza Ordinului A.N.A.F. nr. 2406/2011,

precum și faptul că funcția publică pe care o ocupase este vacantă și că poate

opta pentru ocuparea aceleiași funcții, urmând a susține un examen în baza

opțiunii formulate care trebuia transmisă în scris până la data de 12 iulie 2011.

Susține

reclamantul că Ordinul A.N.A.F. nr. 2406/2011 încalcă dispozițiile art. 102 alin.

(2) din Constituție, precum și întreaga legislație privind funcționarii publici

și nu a fost publicat în M. Of., astfel că nu produce efecte juridice.

Nelegalitatea ordinului derivă și din faptul că, în scopul reorganizării prin

redimensionarea numărului de posturi, nu au fost utilizate criterii de selecție

pe considerente obiective, cu încălcarea principiului nediscriminării și cu

încălcarea principiului egalității de șanse și tratament.

În ce

privește Ordinul A.N.A.F. nr. 2407/2011, reclamantul susține că a fost emis cu

încălcarea art. 38 și art. 39 din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor

privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, iar prin

reducerea de la 4 la 3 a numărului de posturi de inspector principal,

restructurarea nu are o cauză serioasă, fiind încălcate prevederile art. 100 alin.

(1) din Legea nr. 188/1999.

Cu privire

la preavizul din 05 iulie 2011, reclamantul susține că este nelegal, întrucât a

fost emis fără parcurgerea etapelor procedurale de selecție în vederea

concedierii.

Reclamantul

mai arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, întrucât Ordinele A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 nu au

fost publicate în M. Of. al României, Partea I, cu încălcarea art. 11 alin. (1)

și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. În același sens, învederează faptul

că preavizul a fost comunicat anterior existenței iminenței încetării

raporturilor de serviciu, cu încălcarea art. 99 din Legea nr. 188/1999. De

asemenea, se susține că există o îndoială serioasă și legitimă în ceea ce

privește legalitatea Ordinului nr. 7432 din 02 august 2011, deoarece prin acest

act nu i-a fost acordat dreptul de preaviz de 30 zile calendaristice, cu

încălcarea art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Referitor

la prevenirea unei pagube iminente, reclamantul arată că a activat timp de 17

ani în structurile A.N.V., fiind astfel în imposibilitate de a avea un loc de

muncă și de a realiza veniturile necesare întreținerii familiei și pentru

achitarea împrumuturilor bancare contractate.

2.

Soluția pronunțată de Curtea de apel

Prin

sentința civilă nr. 360/CA din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța – secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de

suspendare a executării de reclamantul U.A.C., ca neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru

următoarele considerente:

Măsura

provizorie solicitată de reclamant, pentru situațiile prezentate și criticate

nu relevă existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum se prevede

în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se consideră a fi îndeplinite

prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a

actelor administrative a căror executare se solicită a fi suspendată.

În

cadrul procedurii de soluționare a cererii de suspendare a executării actului

administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului, instanța având

posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Natura

măsurii dispuse prin actele contestate nu constituie prin ea însăși un caz bine

justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamant presupun

cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Aprecierile

reclamantului asupra nelegalității actelor reclamă administrarea de probe,

nefiind evidentă vreo îndoială serioasă asupra legalității actului

administrativ contestat doar în urma examinării sumare a acestor înscrisuri în

cauza de față.

Cu

referire la Ordinele A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04

iulie 2011, păstrând și limita controlului sumar, instanța a apreciat că

îndeplinesc formalitățile impuse de Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În ceea

ce privește preavizul din 05 iulie 2011, instanța a reținut că nu este un act

administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În

condițiile în care reclamantul a fost încunoștințat prin acest preaviz la data

de 05 iulie 2011 despre faptul că, începând cu data de 08 august 2011 postul pe

care l-a ocupat a fost supus reorganizării, acesta nu mai poate invoca lipsa

unui astfel de încunoștințări odată cu emiterea Ordinului nr. 7432 din 02

august 2011 privind încetarea raporturilor de serviciu.

În ceea

ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1)

lit. ș) din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că nu este îndeplinită,

întrucât nu s-a dovedit iminența producerii unei pagube, iar simpla susținere a

reclamantului că a contractat diferite credite pe care nu le va mai putea onora

nu satisface cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege.

3.

Recursul declarat de reclamantul U.A.C.

Î

mpotriva sentinței

civile nr. 360/CA din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs

reclamantul U.A.C., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

Prin

criticile din recurs, recurentul-reclamant susține că argumentele expuse în

cererea de chemare în judecată demonstrează îndeplinirea condițiilor prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine

justificat și prevenirea unei pagube iminente. În acest sens, arată că Ordinele

A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 au fost emise

cu încălcarea art. 96 și art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, ale art. 38

și art. 39 din H.G. nr. 611/2008.

Susține recurentul-reclamant

că soluția instanței de fond a fost pronunțată fără o minimă analiză a

motivelor invocate în cererea de chemare în judecată cu privire la îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reieterând

criticile de nelegalitate ale celor două ordine ale A.N.A.F. pentru motivul că

nu au fost publicate în M. Of.

Cu

privire la preavizul din 05 iulie 2011, recurentul-reclamant arată că instanța

de fond în mod greșit nu a reținut că a fost emis cu încălcarea art. 99 alin. (3)

din Legea nr. 188/1999.

În ceea

ce privește Ordinul nr. 7432 din 02 august 2011, recurentul-reclamant susține

că a fost emis cu încălcarea art. 99 alin. (3) și (6) și art. 104 din Legea nr.

188/1999.

Recurentul-reclamant

afirmă că este îndeplinită și condiția referitoare la prevenirea unei pagube

iminente, întrucât, ca urmare a executării ordinului de eliberare din funcție,

este lipsit de mijloacele de subzistență, fiind privat de singura sursă de

venit.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Conform

celor expuse anterior, reclamantul U.A.C. a învestit instanța, în temeiul art. 14

din Legea nr. 554/2004, cu cerere de suspendare a executării următoarelor acte:

- Ordinul

președintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, prin care au fost aprobate

structurile organizatorice ale aparatului central, direcțiilor regionale, direcțiilor

județene și a municipiului București din cadrul A.N.V., precum și repartizarea

numărului de posturi pentru A.N.V. și pentru unitățile subordonate;

- Ordinul

președintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011 prin care au fost aprobate

statele de funcții ale aparatului central, direcțiilor regionale, direcțiilor

județene și a municipiului București din cadrul A.N.V.;

- Preavizul

emis de A.N.V., prin care i s-a comunicat reclamantului faptul că, începând cu

data de 08 august 2011, postul pe care îl ocupă va fi supus reorganizării,

lista posturilor vacante pentru care poate opta, condițiile și termenele în

care poate formula opțiunea și poate participa la examenul ce urma a fi

organizat;

- Ordinul

A.N.V. nr. 7432 din 02 august 2011, prin care s-a dispus că, începând cu data

de 08 august 2011, îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcția

publică teritorială de execuție de inspector grad profesional principal,

gradația 5, clasa de salarizare 48, la Compartimentul Inspecție Mărfuri Accizabile din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și

Operațiuni Vamale Constanța, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin.

(1) lit. b), alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

Suspendarea

executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în

art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile

administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de

contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit

să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința

cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea

acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în

anulare.

Această

măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului

administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții

prevăzute cumulativ de lege:

- cazul

bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca

fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

- paguba

iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public.

Cazul

bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de

circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea

judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței

dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea

interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe

care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile

subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În

cauză, însă, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în

cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor

susmenționate, constată că, prin sentința nr. 272 din 5 iunie 2012, pronunțată

de Curtea de Apel Contanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal în dosarul nr. 1304/36/2011, a fost respinsă acțiunea reclamantului

în anularea acelorași acte administrative, respectiv Ordinele președintelui A.N.A.F.

nr. 2406 din 04 iulie 2011 și 2407 din 04 iulie 2011, preavizul din 05 iulie 2011

și Ordinul A.N.V. nr. 7432 din 02 august 2011.

Soluția

pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor

administrative, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este

îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t)

din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul

procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva

îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de textul de lege,

măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost

constată pe calea acțiunii în anulare.

Or,

constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine

justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face

de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin.

(1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a

fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ,

este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în

vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat

de U.A.C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de U.A.C. împotriva sentinței civile nr. 360/CA din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2012.