ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1993/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin Sentința nr. 2207 din 16 aprilie 2010 Tribunalul Sălaj

a admis în parte acțiunea precizată de reclamantul T.M. în contradictoriu cu

pârâta SC BCR A. SA București Sucursala Zalău și pe cale de consecință a fost

obligată pârâta la plata contravalorii în lei a sumei de 28.907 Euro la cursul

de schimb BNR din ziua plății efective cu dobânda legală aferentă de la data de

10 mai 2010 și până la achitarea efectiva a sumei.

A fost respinsă cererea de acordare

a daunelor interese compensatorii de 600 Euro pentru fiecare luna începând cu

martie 2009.

A fost obligată pârâta SC BCR A. SA

București - Sucursala Zalău la 6.357,3 RON cheltuieli de judecată către

reclamant și respinsă acțiunea față de pârâtul P.G.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC BCR A.V.I.G. SA București, criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 170 din 10

noiembrie 2010 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC BCR A.V.I.G. SA

București, reținând că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs pârâta SC BCR A.V.I.G. SA București, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

La termenul de dezbateri în fond,

Înalta Curte a luat în discuție excepția netimbrării recursului, rămânând în

pronunțare asupra acesteia.

Recurenta-pârâtă a fost legal citată

pentru termenul din 24 mai 2011 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de

timbru în valoare de 2.036,94 RON și 5 RON timbru judiciar, obligație căreia nu

s-a conformat.

Ori, prin art. 1 din Legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit

căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse

taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât

de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat,

sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul

termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din

Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se

anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat,

că recurenta-pârâtă nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii

din citația pentru termenul de judecată 24 mai 2011, respectiv de a depune taxa

judiciară de timbru în valoare de 2.036,94 RON și 5 RON timbru judiciar, când

procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală -

personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea

eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv

celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să

dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâta SC BCR A.V.I.G.

SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de pârâta SC BCR A.V.I.G. SA București împotriva Deciziei civile nr.

170 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2011.