ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1921/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

În cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1549/108/2004

aflat pe rolul Tribunalului Arad, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, pârâta SC L.D.C. SRL Arad a uzat de prevederile art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și a invocat excepția de nelegalitate

a H.G. nr. 976/2002 (privind atestarea domeniului public al județului Arad, precum

și al municipiului Arad, orașelor și comunelor din județul Arad), a contractului

de concesiune din 2 mai 1996 (încheiat între Consiliul Local Arad și SC T. SA) și

a hotărârii Consiliului Local ce a stat la baza acestui contract, dar și a altor

acte administrative emise de același Consiliu Local.

În raport de calitatea

emitentului H.G. nr. 976/2002 (autoritate de nivel central), prin încheierea din

3 octombrie 2007 a suspendat judecarea cauzei și a sesizat Curtea de Apel Timișoara,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea

excepției privitoare la actul administrativ în discuție.

Prin sentința civilă

nr. 326 din 5 decembrie 2007 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a constatat ca admisibilă invocarea excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 976/2002, pe care însă a respins-o ca nefondată; totodată s-a admis cererea

de intervenție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în

interesul Guvernului României – pârât în proces.

Pentru a se pronunța în

acest fel, judecătorii fondului au apreciat că în discuție este doar un singur act

administrativ, respectiv cel contestat, ceea ce nu este în conformitate cu prevederile

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la o procedură ce presupune

ca necesitate existența a două acte administrative și în care se analizează dacă

există corespondență între dispozițiile nelegale conținute de actul de bază și cel

atacat.

În termen legal, împotriva

acestei sentințe a declarat recurs SC L.D.C. SRL, invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de

recurs s-a arătat că în opinia recurentei hotărârea de guvern este în contradicție

cu prevederile art. 12 din Legea nr. 213/1998, art. 2 din Legea nr. 219/1998 modificată

(abrogată în prezent) precum și cele ale Legii nr. 215/2001.

Prin întâmpinările formulate,

intimații SC „T.O.P.” SA Arad și Ministerul Internelor și Reformei Administrative

(M.I.R.A.) au solicitat menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate,

reiterând apărările detailate și în fața instanței de fond.

Examinând cauza în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că

recursul este fondat și că își au aplicabilitate dispozițiile art. 312 alin. (3)

(„instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în

cercetarea fondului”) și cele ale art. 20 alin. (3) fraza a doua, astfel că urmare

a admiterii recursului se va dispune casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Potrivit art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 republicată: „legalitatea unui act administrativ unilateral

cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde

soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de

contencios administrativ și suspendă cauza. (…)”.

Rezultă de aici că excepția

de nelegalitate reprezintă o modalitate de apărare a unei părți dintr-un proces

judiciar față de efectele unui act administrativ ilegal.

Condițiile în care se

exercită acest mijloc de apărare sunt cuprinse în mod explicit în textul legal citat

mai înainte, excepția putând fi ridicată în procese – indiferent de natura acestora

– și sub cerința ca litigiul de fond să depindă de actul administrativ; or, acest

din urmă aspect a fost verificat de Tribunalul Arad în fața căruia s-a invocat excepția.

Modul de interpretare

a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pe care judecătorii fondului

și l-au asumat excede însă normei în discuție, așa încât s-a ajuns la concluzia

greșită că această procedură presupune necesitatea existenței a două acte administrative.

De altfel, așa cum se

poate observa din considerentele sentinței, deși excepția de nelegalitate este apreciată

ca nefondată motivarea privește inadmisibilitatea pentru neîndeplinirea cerințelor

prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

În acest context, cu ocazia

rejudecării, instanța fondului este datoare a examina excepția cu care a fost sesizată

prin raportare la actele normative indicate de recurenta-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

SC L.D.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 326 din 5 decembrie 2007 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.