ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6173/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la data

de 16 noiembrie 2004, reclamanta T.I.

a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții B.C.R. SA, B.C.R. SA — sucursala județeană

C. și Primarul municipiului S.G., obligarea pârâtelor să emită o dispoziție motivată

prin care să se dispună asupra notificării depuse de

către

aceasta în temeiul Legii nr. 10/2001, privind revendicarea imobilului înscris în

C.F., S.G.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este moștenitoarea testamentară a antecesoarei

sale, N.I.E., deci este îndreptățită la restituirea în natură sau prin echivalent

a imobilului sus menționat, alcătuit din casă, curte și grădină, în suprafață de

673 m.p. Acest imobil a trecut în proprietatea Statului Român, în temeiul decretului

nr. 186/1989, respectiv a fost expropriat, după care s-au demolat construcțiile

și s-a construit sediul B.C.R. — sucursala C., aceasta având calitatea de unitate

deținătoare.

La termenul de judecată din 10 aprilie

2009, reclamanta T.L. și-a precizat și completat cererea de chemare în judecată

în fața Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în sensul că a solicitat introducerea

în cauză, în calitate de pârâtă, a A.V.A.S., în temeiul art. 2 lit. f) din O.G.

nr. 33/2006, cu trimitere la prevederile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr.

10/2001, art. 29 alin. (3), raportat la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

și art. 29 alin. (1) raportat la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca instituție

publică implicată în calitate de vânzător în privatizarea B.C.R. SA.

A mai solicitat obligarea pârâtei B.C.R.

SA, în calitate de unitate deținătoare, la înaintarea notificării, împreună cu toate

actele aferente, la instituția publică implicată în privatizarea B.C.R. SA, respectiv

către A.V.A.S.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului

Primarul Municipiului S.G. să soluționeze prin dispoziție motivată, notificarea

conform prevederilor art. 10 și .11, art. 21 și 28 din Legea nr. 10/2001, art. 1073,1075

și 1094 C. civ. și, în subsidiar, să procedeze la înaintarea notificării, împreună

cu toate actele aferente către A.V.A.S. și obligarea acesteia să emită o dispoziție

sau decizie motivată privind măsurile reparatorii în echivalent pentru cota din

imobilul înscris în C.F. a localității S.G. care a aparținut autoarei reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 104 din 29 ianuarie

2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a-IV-a civilă,

a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S.

S-a admis acțiunea, așa cum a fost precizată

și completată, formulată de reclamantă și, în consecință, a fost obligată pârâta

B.C.R. SA, ca unitate deținătoare, să înainteze notificarea A.V.A.S.; a fost obligat

Municipiul S.G., prin primar, să soluționeze prin dispoziție motivată notificarea

din 9 mai 2001, iar în subsidiar să înainteze notificarea din 9 mai 2001, transmisă

de către reclamantă și toate actele aferente, instituției publice implicată în privatizarea

B.C.R. SA, respectiv A.V.A.S.; a fost obligată A.V.A.S. să emită o dispoziție sau

o decizie motivată privind măsurile reparatorii în echivalent pentru cota de 1/4

din imobilul înscris în CF. a localității S.G., casă, curte și grădină în suprafață

de 673 m.p.

Pentru a pronunța această sentință prima

instanță a reținut că, întrucât reclamanta a formulat notificare către unitatea

deținătoare, respectiv B.C.R. C., iar ulterior, după ce terenul a fost atribuit

în folosință și pe acest teren s-a construit sediul B.C.R., în urma privatizării

B.C.R. SA, potrivit O.G. nr. 33/2006, această pârâtă și-a înscris dreptul de proprietate

asupra acestui teren, conform art. 2 lit. f) coroborat cu art. 5 din O.G. nr. 33/2006,

vânzătorul A.V.A.S. implicat în procesul de privatizare este autorizat să despăgubească

banca pentru respectivul prejudiciu sau pierdere. S-a instituit astfel răspunderea

pentru evicțiune reglementată și de C. civ. în favoarea vânzătorului, motiv pentru

care Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S.

Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile

art. 21 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, precum

și cele ale art. 29 din același act normativ.

În raport de dispozițiile art. 1073-1075

C. civ., coroborate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 și avându-se în

vedere decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă

acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată și completată, dispunându-se obligarea

pârâtei B.C.R. SA, în calitate de unitate deținătoare, potrivit art. 20 din Legea

nr. 10/2001, să înainteze notificarea, transmisă prin B.E.J. K.J.G., A.V.A.S.

S-a dispus obligarea Municipiului S.G.,

prin primar, în calitate de unitate notificată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție

motivată soluționând notificarea din 9 mai 2001.

S-a dispus obligarea Municipiul Sfantu

Gheorghe, prin primar, în subsidiar, în condițiile în care va constata înstrăinarea

imobilului, să înainteze notificarea, însoțită de toate înscrisurile aferente instituției

publice implicată în privatizarea B.C.R. SA, respectiv A.V.A.S.

S-a dispus obligarea A.V.A.S. să emită

o dispoziție sau o decizie motivată privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent,

în temeiul dispozițiilor art. 21 pct. 2 și art. 29 din Legea nr. 10/2001, așa cum

a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, pentru cota din imobilul înscris în C.F.

a localității S.G., casă, curte și grădină în suprafață de 673 m.p., către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

pârâta A.V.A.S., respins ca nefondat prin decizia nr. 23/A din 01 octombrie 2010

a Curții de Apel București, secția a-VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte

de muncă și asigurări sociale.

În considerentele deciziei, instanța de

apel a reținut următoarele:

Notificările din 09 mai 2001 și din 10

august 2001, formulate în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamantă au vizat,

astfel cum reiese din conținutul lor, restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri

(corespunzător cotei de %) în ceea ce privește imobilul înscris în C.F. Sfântu Gheorghe,

, casă, curte de 603 m.p., transcris în C.F., care a fost trecut în proprietatea

statului în baza decretului nr. 186/1989.

Instanța a reținut că, din actele dosarului,

rezultă că pe terenul în litigiu a fost edificat sediul B.C.R. SA - sucursala C.,

că B.C.R. SA a fost privatizată, în cauză fiind depusă O.G. nr. 33/2006 care a stabilit

cadrul juridic pentru finalizarea privatizării acesteia și în care A.V.A.S., instituție

de specialitate a administrației publice centrale, este menționată ca vânzător.

Prin urmare, instanța a reținut incidența

în cauză a prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora pentru

imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele

decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul

la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii

de piață a imobilelor solicitate, măsurile reparatorii în echivalent propunându-se,

conform alin. (3) al textului, de către instituția publică care efectuează sau,

după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile

în mod corespunzător.

Sub aspectul dispozițiilor art. 32

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată, care prevăd că, în situația imobilelor-construcții

demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit

art. 10 sau 11 prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale

în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului

București, instanța de apel a apreciat că soluția primei instanțe este legală.

Astfel, instanța a reținut că obligarea

pârâtului Municipiul S.G., prin Primar, să soluționeze, prin dispoziție motivată,

notificarea din 09 mai 2001, se justifică tocmai prin prisma prevederilor art. 32

alin. 1, mai sus citate, în vreme ce obligația stabilită în subsidiar prin sentința

primei instanțe, aceea ca Municipiul S.G., prin primar să înainteze notificarea

din 09 mai 2001 către A.V.A.S., ca și instituție implicată în privatizarea B.C.R.

SA, are în vedere aplicarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată,

în situația în care, deși edificat sediul B.C.R. - sucursala C., construcția ce

a aparținut autoarei reclamantei nu ar fi fost în fapt demolată, doar într-un asemenea

caz revenind A.V.A.S. obligația de a emite dispoziție sau decizie motivată privind

măsurile reparatorii în echivalent pentru cota și din imobilul construcție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâta A.V.A.S.,

invocând

motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de

A.V.A.S. și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată

de reclamantă.

În motivarea recursului se arată că, menținând

soluția instanței de fond, decizia Curții de Apel București este nelegală, întrucât

încalcă dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, competența A.V.A.S. constând

exclusiv în emiterea unei decizii cu propunerea de măsuri reparatorii care se înaintează

către C.C.S.D.

Referitor la obligarea A.V.A.S. la emiterea

unei decizii cu propunerea de măsuri reparatorii pentru imobilul-casă, recurenta

susține că aceasta contravine prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

conform cărora competența revine primăriei și nicidecum instituției implicate în

privatizare.

Recurenta critică hotărârea instanței de

apel, care a menținut soluția primei instanțe, și pentru faptul că dispozitivul

sentinței conține prevederi contradictorii, în sensul că, pe de o parte, instanța

obligă Municipiul S.G., prin primar, să soluționeze notificarea și, în subsidiar,

să transmită aceeași notificare către A.V.A.S.

Susține recurenta că soluția legală și

corectă este aceea a obligării pârâților Municipiul S.G., prin primar și B.C.R.

SA să procedeze la soluționarea notificărilor cu care acestea au fost investite,

în fapt, fiind vorba de un refuz nejustificat de soluționare a unor notificări întemeiate

pe prevederile Legii nr. 10/2001.

Analizând recursul prin prisma criticilor

formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima critică formulată de recurentă privind

încălcarea dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 este nefondată, având în vedere

următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor

societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin.

(1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate de stat, despăgubiri care se propun de către instituția publică care efectuează

sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile

în mod corespunzător.

Prin urmare, în sensul Legii nr. 10/2001

prin unitate investită cu soluționarea notificării se înțelege fie unitatea deținătoare,

respectiv entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul

de proprietate cu privire la bunul care face obiectul legii sau care are bunul în

patrimoniul său, fie persoana juridică abilitată de lege să soluționeze notificarea

cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său.

În speță, astfel cum a fost stabilită situația

de fapt, rezultă că pe terenul în litigiu a fost construit sediul B.C.R. SA — sucursala

C., aceasta fiind ulterior privatizată, potrivit O.G. nr. 33/2006, A.V.A.S. fiind

menționată ca vânzător.

În raport de această împrejurare de fapt

reținută de instanțele de fond și de apel, precum și de dispozițiile legale anterior

menționate, s-a apreciat în mod corect asupra incidenței acestora și s-a statuat

că A.V.A.S. se legitimează procesual în cauză, în calitatea sa de instituție publică

care a efectuat privatizarea și nu ca urmare a investirii sale cu soluționarea notificării.

În ceea ce privește critica referitoare

la obligarea A.V.A.S. la emiterea unei decizii cu propunerea de măsuri reparatorii

pentru imobilul-casă, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, și aceasta este nefondată.

Astfel, în privința construcțiilor demolate,

dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate în

cauză, deoarece textul prevede în mod expres că „în situația imobilelor - construcții

demolate", notificarea se soluționează prin dispoziția motivată a primarului

unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv

a primarului general al municipiului București.

Instanța de apel, confirmând soluția instanței

de fond, a dispus obligarea pârâtului Municipiul S.G., prin primar, să soluționeze,

prin dispoziție motivată, notificarea din 09 mai 2001 și numai în subsidiar, să

înainteze notificarea menționată către A.V.A.S., ca și instituție implicată în privatizarea

B.C.R. SA, în situația în care, deși edificat sediul B.C.R. - sucursala C., construcția

ce a aparținut autoarei reclamantei nu ar fi fost în fapt demolată, caz în care

A.V.A.S. avea obligația de a emite dispoziție sau decizie motivată privind măsurile

reparatorii în echivalent pentru cota și din imobilul-construcție.

Prin urmare, acestea sunt argumentele pentru

care instanțele anterioare au pronunțat o astfel de soluție, tocmai în aplicarea

dispozițiilor art. 29 și art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care

nu poate fi reținută nici critica privind faptul că dispozitivul sentinței conține

prevederi contradictorii.

Pentru aceleași motive, apare ca neîntemeiată

și critica privind opinia recurentei că singurele entități care au calitate procesuală

pasivă în cauză sunt B.C.R. SA — sucursala C. și Primarul municipiului S.G.

Având în vedere considerentele expuse,

în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 23/A din 01 octombrie

2010 a Curții de Apel București, secția a-VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte

de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 23/A din 01 octombrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a-VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20

septembrie 2011.