ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6173/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 16 noiembrie 2004, reclamanta T.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B.C.R. SA, B.C.R. SA — sucursala județeană C. și Primarul municipiului S.G., obligarea pârâtelor să emită o dispoziție motivată prin care să se dispună asupra notificării depuse de către aceasta în temeiul Legii nr. 10/2001, privind revendicarea imobilului înscris în C.F., S.G. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este moștenitoarea testamentară a antecesoarei sale, N.I.E., deci este îndreptățită la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului sus menționat, alcătuit din casă, curte și grădină, în suprafață de 673 m.p.

Acest imobil a trecut în proprietatea Statului Român, în temeiul decretului nr. 186/1989, respectiv a fost expropriat, după care s-au demolat construcțiile și s-a construit sediul B.C.R. — sucursala C., aceasta având calitatea de unitate deținătoare. La termenul de judecată din 10 aprilie 2009, reclamanta T.L. și-a precizat și completat cererea de chemare în judecată în fața Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în sensul că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a A.V.A.S., în temeiul art. 2 lit. f) din O.G. nr. 33/2006, cu trimitere la prevederile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, art. 29 alin. (3), raportat la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 29 alin. (1) raportat la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca instituție publică implicată în calitate de vânzător în privatizarea B.C.R.

SA. A mai solicitat obligarea pârâtei B.C.R. SA, în calitate de unitate deținătoare, la înaintarea notificării, împreună cu toate actele aferente, la instituția publică implicată în privatizarea B.C.R. SA, respectiv către A.V.A.S. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului S.G. să soluționeze prin dispoziție motivată, notificarea conform prevederilor art. 10 și .11, art. 21 și 28 din Legea nr. 10/2001, art. 1073,1075 și 1094 C. civ. și, în subsidiar, să procedeze la înaintarea notificării, împreună cu toate actele aferente către A.V.A.S. și obligarea acesteia să emită o dispoziție sau decizie motivată privind măsurile reparatorii în echivalent pentru cota din imobilul înscris în C.F.

a localității S.G. care a aparținut autoarei reclamantei. Prin sentința civilă nr. 104 din 29 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a-IV-a civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. S-a admis acțiunea, așa cum a fost precizată și completată, formulată de reclamantă și, în consecință, a fost obligată pârâta B.C.R. SA, ca unitate deținătoare, să înainteze notificarea A.V.A.S.; a fost obligat Municipiul S.G., prin primar, să soluționeze prin dispoziție motivată notificarea din 9 mai 2001, iar în subsidiar să înainteze notificarea din 9 mai 2001, transmisă de către reclamantă și toate actele aferente, instituției publice implicată în privatizarea B.C.R.

SA, respectiv A.V.A.S.; a fost obligată A.V.A.S. să emită o dispoziție sau o decizie motivată privind măsurile reparatorii în echivalent pentru cota de 1/4 din imobilul înscris în CF. a localității S.G., casă, curte și grădină în suprafață de 673 m.p. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, întrucât reclamanta a formulat notificare către unitatea deținătoare, respectiv B.C.R. C., iar ulterior, după ce terenul a fost atribuit în folosință și pe acest teren s-a construit sediul B.C.R., în urma privatizării B.C.R. SA, potrivit O.G. nr. 33/2006, această pârâtă și-a înscris dreptul de proprietate asupra acestui teren, conform art. 2 lit. f) coroborat cu art. 5 din O.G. nr. 33/2006, vânzătorul A.V.A.S.

implicat în procesul de privatizare este autorizat să despăgubească banca pentru respectivul prejudiciu sau pierdere. S-a instituit astfel răspunderea pentru evicțiune reglementată și de C. civ. în favoarea vânzătorului, motiv pentru care Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 21 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, precum și cele ale art. 29 din același act normativ. În raport de dispozițiile art. 1073-1075 C. civ., coroborate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 și avându-se în vedere decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată și completată, dispunându-se obligarea pârâtei B.C.R.

SA, în calitate de unitate deținătoare, potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001, să înainteze notificarea, transmisă prin B.E.J. K.J.G., A.V.A.S. S-a dispus obligarea Municipiului S.G., prin primar, în calitate de unitate notificată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată soluționând notificarea din 9 mai 2001. S-a dispus obligarea Municipiul Sfantu Gheorghe, prin primar, în subsidiar, în condițiile în care va constata înstrăinarea imobilului, să înainteze notificarea, însoțită de toate înscrisurile aferente instituției publice implicată în privatizarea B.C.R. SA, respectiv A.V.A.S. S-a dispus obligarea A.V.A.S. să emită o dispoziție sau o decizie motivată privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în temeiul dispozițiilor art. 21 pct. 2 și art. 29 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, pentru cota din imobilul înscris în C.F.

a localității S.G., casă, curte și grădină în suprafață de 673 m.p., către reclamantă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A.V.A.S., respins ca nefondat prin decizia nr. 23/A din 01 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a-VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut următoarele: Notificările din 09 mai 2001 și din 10 august 2001, formulate în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamantă au vizat, astfel cum reiese din conținutul lor, restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri (corespunzător cotei de %) în ceea ce privește imobilul înscris în C.F. Sfântu Gheorghe, , casă, curte de 603 m.p., transcris în C.F., care a fost trecut în proprietatea statului în baza decretului nr. 186/1989.

Instanța a reținut că, din actele dosarului, rezultă că pe terenul în litigiu a fost edificat sediul B.C.R. SA - sucursala C., că B.C.R. SA a fost privatizată, în cauză fiind depusă O.G. nr. 33/2006 care a stabilit cadrul juridic pentru finalizarea privatizării acesteia și în care A.V.A.S., instituție de specialitate a administrației publice centrale, este menționată ca vânzător.

Prin urmare, instanța a reținut incidența în cauză a prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, măsurile reparatorii în echivalent propunându-se, conform alin. (3) al textului, de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.

Sub aspectul dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată, care prevăd că, în situația imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art. 10 sau 11 prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului București, instanța de apel a apreciat că soluția primei instanțe este legală. Astfel, instanța a reținut că obligarea pârâtului Municipiul S.G., prin Primar, să soluționeze, prin dispoziție motivată, notificarea din 09 mai 2001, se justifică tocmai prin prisma prevederilor art. 32 alin. 1, mai sus citate, în vreme ce obligația stabilită în subsidiar prin sentința primei instanțe, aceea ca Municipiul S.G., prin primar să înainteze notificarea din 09 mai 2001 către A.V.A.S., ca și instituție implicată în privatizarea B.C.R.

SA, are în vedere aplicarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată, în situația în care, deși edificat sediul B.C.R. - sucursala C., construcția ce a aparținut autoarei reclamantei nu ar fi fost în fapt demolată, doar într-un asemenea caz revenind A.V.A.S. obligația de a emite dispoziție sau decizie motivată privind măsurile reparatorii în echivalent pentru cota și din imobilul construcție. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de A.V.A.S. și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

În motivarea recursului se arată că, menținând soluția instanței de fond, decizia Curții de Apel București este nelegală, întrucât încalcă dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, competența A.V.A.S. constând exclusiv în emiterea unei decizii cu propunerea de măsuri reparatorii care se înaintează către C.C.S.D. Referitor la obligarea A.V.A.S. la emiterea unei decizii cu propunerea de măsuri reparatorii pentru imobilul-casă, recurenta susține că aceasta contravine prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conform cărora competența revine primăriei și nicidecum instituției implicate în privatizare. Recurenta critică hotărârea instanței de apel, care a menținut soluția primei instanțe, și pentru faptul că dispozitivul sentinței conține prevederi contradictorii, în sensul că, pe de o parte, instanța obligă Municipiul S.G., prin primar, să soluționeze notificarea și, în subsidiar, să transmită aceeași notificare către A.V.A.S.

Susține recurenta că soluția legală și corectă este aceea a obligării pârâților Municipiul S.G., prin primar și B.C.R. SA să procedeze la soluționarea notificărilor cu care acestea au fost investite, în fapt, fiind vorba de un refuz nejustificat de soluționare a unor notificări întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Prima critică formulată de recurentă privind încălcarea dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 este nefondată, având în vedere următoarele argumente: Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate de stat, despăgubiri care se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.

Prin urmare, în sensul Legii nr. 10/2001 prin unitate investită cu soluționarea notificării se înțelege fie unitatea deținătoare, respectiv entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul de proprietate cu privire la bunul care face obiectul legii sau care are bunul în patrimoniul său, fie persoana juridică abilitată de lege să soluționeze notificarea cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său. În speță, astfel cum a fost stabilită situația de fapt, rezultă că pe terenul în litigiu a fost construit sediul B.C.R. SA — sucursala C., aceasta fiind ulterior privatizată, potrivit O.G. nr. 33/2006, A.V.A.S. fiind menționată ca vânzător. În raport de această împrejurare de fapt reținută de instanțele de fond și de apel, precum și de dispozițiile legale anterior menționate, s-a apreciat în mod corect asupra incidenței acestora și s-a statuat că A.V.A.S.

se legitimează procesual în cauză, în calitatea sa de instituție publică care a efectuat privatizarea și nu ca urmare a investirii sale cu soluționarea notificării. În ceea ce privește critica referitoare la obligarea A.V.A.S. la emiterea unei decizii cu propunerea de măsuri reparatorii pentru imobilul-casă, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, și aceasta este nefondată. Astfel, în privința construcțiilor demolate, dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate în cauză, deoarece textul prevede în mod expres că „în situația imobilelor - construcții demolate", notificarea se soluționează prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului București.

Instanța de apel, confirmând soluția instanței de fond, a dispus obligarea pârâtului Municipiul S.G., prin primar, să soluționeze, prin dispoziție motivată, notificarea din 09 mai 2001 și numai în subsidiar, să înainteze notificarea menționată către A.V.A.S., ca și instituție implicată în privatizarea B.C.R. SA, în situația în care, deși edificat sediul B.C.R. - sucursala C., construcția ce a aparținut autoarei reclamantei nu ar fi fost în fapt demolată, caz în care A.V.A.S. avea obligația de a emite dispoziție sau decizie motivată privind măsurile reparatorii în echivalent pentru cota și din imobilul-construcție. Prin urmare, acestea sunt argumentele pentru care instanțele anterioare au pronunțat o astfel de soluție, tocmai în aplicarea dispozițiilor art. 29 și art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care nu poate fi reținută nici critica privind faptul că dispozitivul sentinței conține prevederi contradictorii.

Pentru aceleași motive, apare ca neîntemeiată și critica privind opinia recurentei că singurele entități care au calitate procesuală pasivă în cauză sunt B.C.R. SA — sucursala C. și Primarul municipiului S.G. Având în vedere considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 23/A din 01 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a-VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 23/A din 01 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a-VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2011.