ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2378/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a I-a penală, investită cu judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București și recurentul - inculpat Z.K., împotriva sentinței penale nr. 381 din 18 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în temeiul disp. art. 300 2 C. proc. pen. rap. la art. 160 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a recurentului-inculpat Z.K.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Pentru a hotărî astfel Curtea a apreciat că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care au fost condamnat, printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în primă instanță, iar între deținerea preventivă a inculpatului în cauză și condamnare există o legătură suficientă pentru a opina că ne aflăm în prezența unei detenții legale, urmare a condamnării acestuia de o instanță competentă, astfel cum, constant, a statuat instanța europeană în interpretarea art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenție care dispune că „ deținerea unei persoane este legală dacă are la bază o condamnare pronunțată de un tribunal competent". S-a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului Z.K.

nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană. Încheierea penală susmenționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul Z.K. Examinând cauza prin raportate la felul încheierii atacate și dispozițiile legale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 141 C. proc. pen., pot fi atacate separat cu recurs încheierile, date în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unui măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum încheierile prin care se dispune menținerea arestării preventive.

Din analiza textului de lege mai sus-menționat, rezultă că încheierea prin care instanța de recurs dispune menținerea stării de arest a inculpatului nu este supusă nici unei căi de atac. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pc t. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul Z.K. In conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul Z.K. împotriva încheierii din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, pronunțată în dosarul nr. 4175/2/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2012.