ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2378/2012

Asupra

recursurilor de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 mai 2012

Curtea de Apel București, secția a I-a penală, investită cu judecarea

recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2

București și recurentul - inculpat Z.K., împotriva sentinței penale nr. 381 din

18 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în temeiul

disp. art. 300

2

C. proc. pen. rap. la art. 160 C. proc. pen., a

menținut măsura arestării preventive a recurentului-inculpat Z.K.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Pentru a

hotărî astfel Curtea a apreciat că există indicii temeinice din care rezultă

presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care au fost

condamnat, printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în primă instanță, iar

între deținerea preventivă a inculpatului în cauză și condamnare există o

legătură suficientă pentru a opina că ne aflăm în prezența unei detenții

legale, urmare a condamnării acestuia de o instanță competentă, astfel cum,

constant, a statuat instanța europeană în interpretarea art. 5 paragraful 1

lit. a) din Convenție care dispune că „ deținerea unei persoane este legală

dacă are la bază o condamnare pronunțată de un tribunal competent".

S-a reținut că

temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării

preventive a inculpatului Z.K. nu s-au modificat ori estompat prin trecerea

timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii

privative de libertate, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană.

Încheierea penală

susmenționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul Z.K.

Examinând

cauza prin raportate la felul încheierii atacate și dispozițiile legale, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art.

141 C. proc. pen., pot fi atacate separat cu recurs încheierile, date în primă

instanță și în apel, prin care se dispune luarea unui măsuri preventive,

revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum

încheierile prin care se dispune menținerea arestării preventive.

Din analiza

textului de lege mai sus-menționat, rezultă că încheierea prin care instanța de

recurs dispune menținerea stării de arest a inculpatului nu este supusă nici

unei căi de atac.

Față de aceste considerente, în baza art. 385

15

pc

t.

1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul Z.K.

In

conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul Z.K. împotriva încheierii din 29

mai 2012 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, pronunțată în dosarul

nr. 4175/2/2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului

de limba engleză se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 4 iulie 2012.