ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1819/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1819/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată
la data de 2 iulie 2008, reclamanta SC C.I.A. SA - prin lichidator SC
B.F.J.C.G. S.P.R.L. București a chemat în judecată pârâta SC C.S. SRL Brașov,
solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de
vânzare-cumpărare privind imobilul situat în Brașov, 8 birouri, 3 grupuri
sanitare, holurile și spațiile auxiliare aferente, având suprafața utilă de
359,33 mp, et. VI- 6 birouri, 2 grupuri sanitare, holuri și spațiile auxiliare
aferente, având suprafața utilă de 274 mp, precum și cota parte ce revine din
părțile comune construite, aflate în coproprietate forțată și perpetuă, cota
parte din terenul aferent construcției; să constate că reclamanta a consemnat
la C.E.C. suma de 300.000 lei, reprezentând diferența de bani ce urma să fie
achitată la încheierea contractului cu titlu de preț, și să oblige pârâta la
plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta SC C.S. SRL
Brașov a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției
dreptului material la acțiune.
Prin sentința civilă
nr. 1087/C, pronunțată la data de 23 iunie 2010, în dosarul nr. 3426/62/2010,
Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis
excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta SC C.S.
SRL; a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.I.A. SA București, în
contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL, și a respins cererea pârâtei privind
obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei
hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, că, față de refuzul pârâtei de
a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, de la data scadenței stabilită de
părți pentru data de 31 decembrie 2001 a început să curgă termenul general de
prescripție de 3 ani, stabilit de art. 1 din Decretul nr. 167/1958, în care
reclamanta putea promova acțiunea și care s-a împlinit la data de 31 decembrie
2004.
A apreciat instanța
de fond că nu se poate reține că prin prezenta acțiune se urmărește
valorificarea unui drept real imobiliar și că suntem în fața unei acțiuni reale
care este imprescriptibilă, deoarece antecontractul dă naștere doar dreptului
de creanță și obligației de a face corelative.
Susținerile
reclamantei în sensul că prețul imobilului a fost achitat integral nu pot fi
primite întrucât O.P. nr. 251 din 12 iulie 2001 a fost anulat prin Decizia
Curții de Apel București din data de 16 iunie 2010, dosar nr. 1585./2/2008.
De asemenea, nu s-a
putut reține nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de
prescripție. Totodată, s-a constatat că partea reclamantă nu a intrat niciodată
în posesia imobilului, aceasta arătând, de altfel, prin cererea de apel că
intrarea în posesie era practic imposibilă fără, însă, a motiva cele susținute.
Nu s-a putut reține, așadar, că folosința permisă de partea adversă
echivalează, practic, cu o recunoaștere a dreptului reclamantei și cu
întreruperea termenului de prescripție.
Împotriva acestei
sentințe a formulat apel, în termen, reclamanta SC C.I.A. SA- prin lichidator SC
B.F.J.C.G. S.P.R.L. București, la data de 5 iulie 2010, motivele de apel fiind
depuse, de asemenea, în termen, la data de 4 august 2010.
Prin decizia nr. 88/Ap.,
pronunțată la data de 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția comercială,
a respins apelul declarat de reclamanta SC C.I.A. SA împotriva sentinței civile
nr. 1087/C din 23 iunie 2010 a Tribunalului Brașov, secția comercială, pe care
a păstrat-o.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în mod legal
instanța de fond a constatat că, față de temeiurile de fapt și de drept
invocate prin acțiunea reclamantei, s-a impus admiterea excepției prescripției
dreptului material la acțiune, deoarece apelanta nu urmărește valorificarea
unui drept real imobiliar, ci pretinde executarea unui antecontract; or, o
asemenea acțiune este prescriptibilă, în termenul general de 3 ani, stabilit de
art. 1 din Decretul nr. 167/1958, acțiunea reclamantei fiind introdusă după
îndeplinirea termenului de prescripție, fără a se face dovada existenței unei
cauze de suspendare ori de întrerupere a curgerii acestuia.
Împotriva menționatei
decizii a formulat recurs reclamanta SC C.I.A. SA- prin lichidator SC
B.F.J.C.G. S.P.R.L. București, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9
C. proc. civ.
A arătat că
încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu și
achitarea prețului, fac ca dispozițiile art. 1295 C. civ. să fie pe deplin
aplicabile și dreptul de proprietate să fie de drept transferat, astfel că
instanța de apel a fost în eroare cu privire la natura dreptului care este real
și nu de creanță, or acțiunile reale sunt de regulă imprescriptibile extinctiv.
A mai arătat că
imobilul fiind în construcție a fost imposibilă intrarea în posesie.
Analizând recursul se
găsește nefondat.
În cauză, obiectul
acțiunii îl constituie pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare
având în vedere promisiunea de vânzare-cumpărare nerespectată de una din părți.
Or, aceasta constituie modalitatea de executare în natură a unei obligații de a
face, întemeiată pe dispozițiile art. 1073 și art. 1077 C. civ., acțiunea fiind
una personală, prescriptibilă, nepurtând asupra bunului, ci asupra
promitentului.
Promisiunea de vânzare-cumpărare
nu are drept efect de a-i transmite beneficiarului un drept real asupra
bunului, obligația promitentului chiar dacă relativă la un bun imobil,
constituind o obligație de a face care nu poate da naștere pentru cel în
profitul căruia există decât la o creanță.
Așa fiind, în mod
corect instanța de apel a dat eficiență art. 1 alin. (1) al Decretului nr. 167/1958
privind prescriptibilitatea extinctivă a dreptului la acțiune în această
materie, iar faptul că nu ar fi intrat în posesia bunului, din anumite motive
pentru a se putea reține o altă situație de fapt cu efectul recunoașterii
dreptului și a întreruperii cursului prescripției, este o chestiune ce excede
recursului, această cale de atac având caracter nondevolutiv.
Așa fiind, în baza
art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de
reclamanta SC C.I.A. SA - prin lichidator SC B.F.J.C.G. S.P.R.L. București
împotriva deciziei nr. 88/Ap. din 19 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de
Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
11 mai 2011.