ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5428/2010

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Gorj la 27 mai 2009, reclamantul Statul Român, în

calitate de expropriator prin Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA

Târgu-Jiu - Subunitatea EMC Motru a solicitat exproprierea imobilelor deținute

de pârâtul Ț.G., moștenitor al defunctei G.M., imobile compuse din teren

neagricol în suprafață de 1690 mp, respectiv teren categorie pășune și stufăriș

în suprafață de 3528 mp - situate în comuna Mătăsari, jud. Dolj.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 1678 din 29 noiembrie 2006,

publicată în M.Of. al României nr. 990 din 12 decembrie 2006, lucrarea de

interes național - Deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Roșiuța,

județul Gorj la o capacitate de 3.000.000 to/lignit/an a fost declarată de

utilitate publică și că potrivit art. 2 din menționata hotărâre, calitatea de

expropriator în vederea realizării acestei lucrări o are Statul Român, prin

Societatea Națională a Lignitului Oltenia Târgu Jiu - Subunitatea EMC Motru,

aflată în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor.

În acțiune

reclamantul a mai arătat că, prin Adresa nr. 11634 din 22 decembrie 2006, au

fost comunicate Consiliului Local al Comunei Mătăsari planurile ce cuprind

terenurile și construcțiile propuse spre expropriere, numele și prenumele

proprietarilor, precum și ofertele de despăgubire în conformitate cu art. 12

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică;

că nu s-a formulat notificare în temeiul art. 13 însă s-a reușit a se ajunge la

un acord de voință asupra măsurii exproprierii și asupra cuantumului justei și

prealabilei despăgubiri prin două convenții înregistrate sub nr. 130 din 16

ianuarie 2008 și nr. 2487 din 13 aprilie 2007 încheiate între Societatea

Națională a Lignitului Oltenia  și moștenitorul proprietar Ț.G. aprobate prin

Hotărârile nr. 9/2008, 11/2007 și nr. 12/2006 ale Consiliului de Administrație

al SNLO SA Târgu Jiu, convenții în baza cărora s-a stabilit ca despăgubire

totală pentru teren și pomi fructiferi - suma de 31444,6 RON.

Solicită a se lua act

de învoiala menționată și, în temeiul art. 21 și 24 alin. (1) din Legea nr.

33/1994 și art. 271-273 din C. proc. civ., să se pronunțe o hotărâre de

expedient definitivă prin care să se dispună exproprierea imobilelor menționate

în schimbul sumei stabilite ca despăgubire și pronunțarea încheierii privind

eliberarea titlului executoriu și punerea în posesie a Societății Naționale a

Lignitului Oltenia.

În drept au fost

invocate prevederile art. 21, 24 alin. (1), art. 30 și 31 din Legea nr.

33/1994, art. 271-273 C. proc. civ.

Tribunalului Gorj, secția

civilă, prin Sentința nr. 249 din 16 octombrie 2009 a respins acțiunea

reclamantului.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a reținut că pârâtul nu și-a dovedit calitatea de

proprietar asupra terenului ce se solicită a se expropria întrucât actele

eliberate de Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar depuse la

dosar nu fac dovada dreptului de proprietate. În motivarea sentinței,

Tribunalul a invocat și dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. 1/1997,

pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți, potrivit cărora dovada

dreptului de proprietate pentru terenurile ce intră sub incidența Legii

Fondului Funciar se face numai cu titlul de proprietate emis după parcurgerea

procedurii prevăzute de lege.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel Statul Român, prin Societatea Națională a Lignitului

Oltenia SA Târgu-Jiu - Subunitatea EMC Motru.

Curtea de Apel

Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

Decizia nr. nr. 17 din 28 ianuarie 2010, a confirmat sentința tribunalului prin

respingerea apelului reclamantului.

În esență, instanța

de apel a reținut - ca și Tribunalul - că reclamantul, cu actele premergătoare

titlului de proprietate respectiv procesul verbal de punere în posesie și

adeverința de proprietate, care

conferă posesorului numai o vocație la

eliberarea titlului și dreptul de se adresa comisiilor de fond funciar, nu a

dovedit dreptul de proprietate al posesorului asupra terenului vizat a fi

expropriat.

În motivare instanța

de apel a făcut referire și la Decizia nr. 1/1997, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în soluționarea unui recurs în

interesul legii, menționată, așa cum s-a arătat, și de Tribunal, precum și la

dispozițiile Legii nr. 33/1994 care, pentru expropriere, prevede o procedură

specială ce se desfășoară între expropriator (care, potrivit art. 12, este

Statul, prin organismele desemnate de Guvern) și proprietarul terenului.

Sunt menționate

dispozițiile art. 2 din Lege, care prevăd că pot fi expropriate bunurile

imobile proprietatea persoanelor fizice sau juridice, dispozițiile art. 13 care

se referă la notificarea propunerilor de expropriere către persoanele fizice

sau juridice titulare de drepturi reale care pot formula întâmpinare în

condițiile art. 14, prevederile art. 17 care reglementează procedura de

prezentare a pretențiilor de către proprietar, dispozițiile art. 20 privind

modalitatea de contestare de către proprietari) a propunerilor de despăgubiri

și dispozițiile art. 22 și următoarele care reglementează procedura în fața

instanței civile, care se desfășoară în contradictoriu cu proprietarii.

Răspunzând criticii

din apel potrivit căreia Tribunalul, impunând părților să facă dovada dreptului

de proprietate al posesorului asupra terenului vizat a fi expropriat, ar fi

încălcat principiul disponibilității, instanța de apel a reținut că susținerea

nu este întemeiată de vreme ce dovezile cerute a fi făcute urmăresc respectarea

condițiilor impuse de lege pentru procedura exproprierii.

Referindu-se la

antecontractul de vânzare cumpărare prezentat în dosar, instanța de apel a

reținut că, pentru valorificarea dreptului rezultat din respectiva convenție,

reclamantul, în condițiile art. 5 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, putea să

promoveze alt tip de acțiune dacă pârâtul, după ce obținea titlul de

proprietate, refuza să se prezinte la notar pentru autentificarea vânzării.

Împotriva acestei

decizii, reclamantul a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului, reclamantul susține că instanța de apel a făcut o greșită

interpretare și aplicare a legii în condițiile în care potrivit art. 2 din

Legea nr. 33/1994 pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor

fizice sau persoanelor juridice cu sau fără scop lucrativ. Mai susține că

potrivit art. 22 din Legea nr. 33/1994 legiuitorul a avut în vedere nu numai

proprietarii de drept ci și pe cei de fapt, pe posesorii sau oricare alte

persoane ce justifică un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate.

Arată că dovada proprietății rezultă din procesele verbale de punere în posesie

din 1 noiembrie 2008 și nr. 212 din 2 martie 2007, adeverințele de proprietate

nr. 6850/11 noiembrie 2008, nr. 1841 din 2 martie 2007, convențiile nr. 2487

din 13 aprilie 2007 și nr. 130 din 16 ianuarie 2008 și hărțile cadastrale.

Recurentul reproșează instanței că a ignorat dispozițiile art. 1295 C. civ., în

condițiile în care există o convenție de vânzare pentru terenul din litigiu,

fiind achitat și prețul către vânzător. Susține că neeliberarea de către

Primăria Mătăsari a titlului de proprietate nu îi este imputabilă, instanța de

apel nemanifestând rol activ potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerentele.

Potrivit art. 2 din

Titlul X al Legii 247/2005, terenurile cu sau fără construcții, situate în

intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot

fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă

autentică, sub sancțiunea nulității absolute. Prin urmare, dispozițiile legii

speciale privind circulația juridica a terenurilor prevalează asupra

dispozițiilor de drept comun din C. civ., convenția încheiată între reclamantă

și pârât, chiar finalizată prin plata prețului, având valoarea juridică a unui

antecontract de vânzare cumpărare, care nu a dus la transmiterea proprietății.

O condiție sine qua

non pentru a putea opera exproprierea pentru cauză de utilitate publică este

cea legată de calitatea de proprietar a persoanei expropriate asupra imobilului

ce urmează a fi expropriat.

Astfel, dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 33/1994 prevăd în mod expres și imperativ obligația

instanței de a verifica „dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege

pentru expropriere".

Din perspectiva

acestei obligații legale, instanțele au făcut o verificare a condițiilor cerute

de lege pentru expropriere, constatând fără posibilitate de tăgadă că pârâtul

nu îndeplinește cerința legală de dovedire a calității sale de proprietar al

terenului solicitat a fi expropriat pentru cauză de utilitate publică.

Ca atare, nefiind

îndeplinite condițiile legale cerute pentru a putea opera exproprierea,

instanța de apel și cea de fond au dat eficiență atât dispozițiilor art. 23 cât

și celor ale art. 2, 13 și 14 din Legea nr. 33/1994.

Este real că lipsa

titlului de proprietate nu este imputabilă reclamantului, însă acesta are la

îndemână mijloace juridice ce pot face posibilă eliberarea titlului de

proprietate și dovedirea calității de proprietar al pârâtului pentru a face

incidentă dar și posibilă exproprierea.

Din perspectiva celor

reținute mai sus, susținerile recurentului reclamant sunt nefondate.

Așadar, decizia

instanței de apel de confirmare a sentinței tribunalului, motivată convingător

în drept, este legală și temeinică.

În consecință,

recursul urmează să fie respins în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin Societatea

Națională a Lignitului Oltenia SA Târgu Jiu - Subunitatea Exploatarea Minieră

de Carieră Motru (în prezent Exploatarea de Carieră Roșiuța) împotriva Deciziei

nr. 17 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG