ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3129/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3129/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ
de competență de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC L.M.N. SRL, prin acțiunea înregistrată
pe rolul Judecătoriei Novaci, a solicitat
obligarea pârâtei
SC R. SRL
la efectuarea de lucrări pentru a reda
circuitului agricol suprafața de 5.000 m.p. situată în comuna Crasna, județul Gorj,
„terasa râului Blahnița”, teren ce a făcut obiectul contractului de închiriere din
03 decembrie 2008, iar, în caz de refuz, să fie obligată reclamanta să efectueze
aceste lucrări, pe cheltuiala pârâtei.
Judecătoria
Novaci, prin sentința civilă nr. 195/2012 din 07 februarie 2012, a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, reținând, în esență, cu
referire la art. 7 alin. (1) C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice
de drept privat se face la instanța sediului ei principal.
Judecătoria
Giurgiu, prin sentința civilă nr. 2817 din 11 aprilie 2012, a declinat la rândul
său competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci și, constatând
ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație
și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență.
În argumentarea acestei sentințe, instanța a reținut,
în esență, că,
potrivit art. 13 C. proc. civ., cererea este de competența instanței
în raza teritorială a căreia se află imobilul, respectiv Judecătoria
Novaci.
Înalta Curte, constatând
existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se
declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22
alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea
Judecătoriei Novaci competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele
considerente:
Obiectul litigiului constă
în obligația de a face lucrări pe un teren situat în comuna Crasna, județul Gorj.
Dispozițiile
art. 13 C. proc. civ., consacră două cazuri de competență teritorială exclusivă
sau excepțională, derogatorie de la principiul înscris în art. 5 C. proc. civ.,
stabilind o altă instanță căreia să-i revină în mod exclusiv, sub raportul competenței
teritoriale, dreptul de a soluționa anumite categorii de pricini.
Art.
13 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererile privitoare la bunuri nemișcătoare
se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află nemișcătoarele.
Regula
de competență înscrisă în primul alin. al art. 13 C. proc. civ. își găsește justificarea
în împrejurarea că instanța locului situației imobilului (
forum
rei sitae
) este mai în măsură să asigure o judecată în
mai bune condiții, sub raportul probelor ce urmează a se administra (expertize,
cercetări registre, consultări registre de publicitate imobiliară, etc.).
În concluzie,
acțiunea dedusă judecății este o acțiune reală imobiliară, supusă deci dispozițiilor
art. 13 C. proc. civ., iar competența de soluționare a cererii revine instanței
în raza teritorială a căreia se află imobilul, respectiv Judecătoria Novaci.
Ca urmare,
față de cele ce preced, în
temeiul
art. 22
alin. (
5
)
C.
proc. civ., competența soluționării pricinii va fi stabilită la instanța locului
imobilului, Judecătoria Novaci.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D
E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie
2012.