ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2434/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr. 2219/99/2009 reclamantul L.

I.I.

a chemat în judecată pe pârâtul Statul

Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca, în contradictoriu cu acesta,

să-i fie admisă cererea de acordare a daunelor în valoare de 26.865.625 RON, cu

titlu de despăgubiri materiale, cât și daune morale în valoare de 361.126 RON.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut

că, în urma unei executări silite efectuate în condiții de nelegalitate cu privire

la apartamentul din Iași, situat în Bulevardul I., s-a procedat la ridicarea de

către pârât a bunurilor sale, cât și a unor acte de studii, fotografii de familie,

obiecte de îmbrăcăminte, cărți de literatură de specialitate, obiecte de uz casnic,

vase, lucrări științifice, sare, alimente, etc.

Aceste lucruri (enumerate în cererea de

chemare în judecată) au fost depozitate în saci de plastic — fără acordul reclamantului

în subsolul fostei cantine uzinale „I." și au fost păstrate în condiții improprii,

care au condus la alterarea lor.

Totodată, reclamantul a solicitat și daune

morale, deoarece a fost nevoit să locuiască și să doarmă în garaj, fiind desconsiderat

de vecini și prieteni și neputându-și achita obligațiile morale și financiare față

de colaboratori și autoritățile locale.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 998 C. civ. și art. 504-507 C. proc. pen.

Prin sentința civilă nr. 2083 din 21 decembrie

2009, Tribunalul Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului

Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Iași; a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul L.

I.I.

în contradictoriu cu pârâtul Statului Român

prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Iași; a respins cererea de chemare în garanție formulată de

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală

a Finanțelor Publice a Județului Iași, a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești

din România, a executorului judecătoresc Z.C., a executorului judecătoresc A.C.

și a SC B.&CO E.M.B. SRL P. prin reprezentanți legali; s-a luat act de renunțarea

reclamantului L.

I.

I. la cererea de chemare în garanție a

Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România prin reprezentanți legali;

a fost obligat reclamantul L.

I.

I. să plătească B.E.J. Z.C. și B.E.J. A.C.

câtre 1.000 RON de fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu

de avocat.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul

a reținut, în esență, că atât timp cât nu există nici un act prin care să se fi

reținut nelegalitatea actelor îndeplinire de către executorii judecătorești care

în anul 1999 erau angajați la Judecătoria Iași, acțiunea promovată de reclamantul

L.I

.

I. contra Statului Român este îndreptată

împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a reținut de asemenea, în susținerea

caracterului nelegal al acțiunii și cererii de chemare în judecată, că nu există

faptă ilicită care să fie pusă în sarcina executorilor judecătorești și nu există

raport de cauzalitate între activitatea executorilor judecătorești și pretinsul

prejudiciu.

Prin decizia nr. 73 din 07 mai 2010, Curtea

de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul

declarat de L.

I.

I. împotriva sentinței civile nr. 2083

din 21 decembrie 2009 a Tribunalului Iași - sentință pe care o păstrează, a admis

apelul declarat de B.E.J. A.Z.C. și Z.C. și de B.E.J. A.C. împotriva aceleiași sentințe,

sentință pe care a schimbat-o în parte, a obligat reclamantul să plătească B.E.J.

Z.C. și C.Z. și B.E.J. A.C. câte 2.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată,

a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței și a respins cererea intimaților B.E.J.

A.Z.C. și Z.C. și B.E.J. A.C. de plată a cheltuielilor de judecată din apel.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu

își poate legitima calitatea procesuală pasivă atunci când se invocă faptul că alte

persoane fizice sau juridice se fac vinovate de producerea unui prejudiciu, urmând

a se antrena în mod direct răspunderea civilă delictuală a persoanelor respective

și că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitatea procesuală

pasivă în litigiile de contencios civil atunci când nu participă nemijlocit la un

raport juridic sau când este prevăzut expres de lege cum este cazul în speța dedusă

judecății.

În ceea ce privește apelul declarat de

birourile executorilor judecătorești chemate în garanție, instanța de apel a apreciat

că pârâtul nu a căzut în pretenții în acțiunea principală, astfel că nu poate fi

obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de chemații în garanție.

Împotriva deciziei civile nr. 73 din 07

mai 2010 a Curții de Apel Iași au declarat recurs reclamantul L.I.I. și intervenienta

SC B.&CO E.M.B. SRL.

Prin motivele de recurs formulate, reclamantul

L.

I.

I. a susținut, în esență, următoarele:

Instanța de apel a interpretat greșit actul

dedus judecății, hotărârea pronunțată întemeindu-se pe o greșeală gravă de fapt,

ce decurge dintr-o apreciere eronată a probelor.

Instanța de apel nu a verificat dacă actele

de licitație au fost corect întocmite și în mod nelegal nu a constatat că ordonanța

de adjudecare a fost desființată prin sentința civilă nr. 6967/1998.

Prin motivele de recurs formulate SC B.&CO

E.M.B. SRL a formulat următoarele critici:

Decizia instanței de apel este incompletă

în sensul că nu se dispune nimic cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor

de judecată efectuate de SC B.&CO E.M.B. SRL, deși acesta era îndreptățit la

acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Cu privire la celelalte dispoziții ale

deciziei recurate, acestea sunt temeinice și legale.

În ceea ce privește recursul declarat de

reclamantul L.

I.

I., declarația de recurs formulată de acesta

a fost înregistrată la data de 20 mai 2010, iar motivele de recurs au fost depuse

la termenul din 17 martie 2011.

Față de această împrejurare având în vedere

data comunicării deciziei recurate, respectiv, 14 iunie 2010, precum și dispozițiile

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost

motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2), se va constata

nulitatea recursului declarat de reclamantul L.

I.

I.

În ceea ce privește recursul declarat de

SC B.&CO E.M.B. SRL acesta se va respinge pentru considerentele ce succed.

Din coroborarea dispozițiilor art. 299

cu cele ale art. 377 C. proc. civ., rezultă că hotărârile date în primă instanță

și care nu au fost atacate cu apel nu pot fi atacate cu recurs.

Astfel spus, recursul nu poate fi exercitat

trecând peste apel, omisso medio, în speță, SC B.&CO E.M.B. SRL nu a declarat

apel împotriva deciziei civile nr. 73 din 07 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Față de considerentele expuse, se va constata

nul recursul declarat de reclamantul L.I

.

I.

și se va respinge recursul declarat de intervenienta SC B.&CO E.M.B. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul

L.

I.

I. împotriva deciziei civile nr. 73 din

07 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Respinge recursul declarat de intervenienta

SC B.&CO E.M.B. SRL împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

martie 2011.