ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3427/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 4831 din 30 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul reclamanților P.G., D.R., H.S., A.F., H.M. și H.A., a modificat decizia, a admis apelul reclamanților, a schimbat sentința, în sensul că, a admis în parte contestația reclamanților împotriva dispoziției nr. 8334 din 16 noiembrie 2006, emisă de Primăria Municipiului Slatina, a modificat în parte dispoziția, în sensul că a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru 2929 mp teren, situat în municipiul Slatina, (în loc de 800 mp), a menținut restul prevederilor dispoziției.

Împotriva deciziei civile susmenționate au formulat contestație în anulare la data de 01 iunie 2011, contestatorii P.G., A.F., D.R., H.S., H.M., H.A., prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 teza 1 C. proc. civ. - greșeala materială. S-a susținut că prin decizia civilă nr. 1769 din 14 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei, a casat decizia civilă nr. 725 din 04 iulie 2007, cu obligativitatea de a se verifica dacă terenul în litigiu este ocupat funcțional, integral sau parțial, de lucrările pentru realizarea cărora s-a dispus exproprierea, respectiv dacă există vreo porțiune afectată de servituți legale sau de alte amenajări de utilitate publică ale localității.

Simpla împrejurare că o parte din terenul în litigiu este în incinta unui grup școlar, fără a se stabili în ce mod este utilizat și în ce mod ar afecta, restituirea, funcționarea acestei unități școlare, nu este suficientă pentru a se concluziona că legea a fost corect aplicată. Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert M.P., parcela expropriată este liberă, neafectată de construcții de nici un fel și are suprafața de 192 mp. Expertul a măsurat și a inserat în același raport că, din terenul expropriat în anul 1969, sunt liberi alți 1930 mp. Cele două decizii de expropriere nu au avut finalitate totală în procesul de sistematizare, în sensul că nu a fost ocupată cu construcții și amenajați tehnico-utilitare, întreaga suprafață de teren expropriată, în prezent pentru cei 2122 mp de teren, liberi de construcții, nu s-au făcut și pus în aplicare proiecte de sistematizare.

În temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 7 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a invocat prioritatea restituirii în natură, față de restituirea prin echivalent. Această soluție legislativă a fost accentuată ca urmare a modificării - prin Legea nr. 247/2005 - prevederilor art. 16 din lege care, în redactarea actuală, dispune că, în situația imobilelor necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori socio-culturale, foștilor proprietari li se restituie imobilul în proprietate, cu obligația de a-i menține afectațiune pe o perioadă de până la trei ani, sau după caz, de până la cinci ani, de la data emiterii deciziei ori dispoziției.

În drept, au fost invocate și dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Din schița anexă la raportul de expertiză, se poate observa că terenul are ieșire la strada principală și că poate fi împrejmuit distinct, unitar și solitar. In momentul în care se va restitui suprafața totală de 2122 mp, nu se va îngreuna sau bloca accesul către nici una dintre construcțiile Grupului Școlar Metalurgic, terenul va putea fi considerat parte distinctă, existând posibilitatea de ieșire la strada principală în municipiul Slatina și sub nici o formă nu va bloca accesul Grupului Școlar Metalurgic. Contestația în anulare este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Contestația in anulare este o cale extraordinara de atac prin care se poate solicita retractarea hotărârii atacate, doar pentru situațiile prescrise de lege, cu consecința desființării hotărârii deja pronunțate si rejudecarea cauzei.

Contestația in anulare speciala, prevăzuta de art. 318 C. proc. civ., care constituie mijlocul procedural ales de contestatori pentru susținerea cauzei pendinte, are in vedere situația in care hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale. Accepțiunea noțiunii de greșeala materiala, conforma exigentelor normei procedurale susmenționate, vizează exclusiv situații concrete de erori materiale in legătura cu aspectele formale ale judecării recursului si care au avut drept consecința darea unei soluții greșite. Rezulta așadar, ca textul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. are in vedere o situație de excepție, respectiv greșeli de fapt involuntare, iar nu pretinse greșeli de judecata - de apreciere a probelor administrate in cauza, de interpretare a unor dispoziții legale cuprinse in acte normative interne sau internaționale, jurisprudența instanțelor naționale sau europene.

Cât timp nu poate fi susținuta o situație evidenta de eroare materiala in conținutul hotărârii pronunțate, nu poate fi validat nici un demers judiciar prin care se urmărește reevaluarea situației litigioase in fata aceleiași instanțe de judecata, cu consecința schimbării soluției pe fondul cauzei. Cauza Raicu împotriva României a sancționat desființarea unei hotărâri definitive si irevocabile pentru partea care a câștigat procesul de consolidare a propriului titlu de proprietate, tocmai in considerarea unor principii de drept recunoscute in ordinea juridica internaționala, principiul securității raporturilor juridice si principiul preeminentei dreptului in ordinea de drept a statelor semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Așa fiind, cum critica invocată de contestatori nu se subsumează motivului de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii P.G., D.R., A.F., H.M., H.A. și H.S. împotriva deciziei civile nr. 4831 din 30 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.