ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3427/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 4831 din 30 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a admis recursul reclamanților P.G., D.R., H.S.,

A.F., H.M. și H.A., a modificat decizia, a admis apelul reclamanților, a

schimbat sentința, în sensul că, a admis în parte contestația reclamanților

împotriva dispoziției nr. 8334 din 16 noiembrie 2006, emisă de Primăria

Municipiului Slatina, a modificat în parte dispoziția, în sensul că a propus

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru 2929 mp teren, situat în municipiul Slatina, (în loc de 800 mp), a

menținut restul prevederilor dispoziției.

Împotriva deciziei civile

susmenționate au formulat contestație în anulare la data de 01 iunie 2011, contestatorii

P.G., A.F., D.R., H.S., H.M., H.A., prin care au criticat-o pentru nelegalitate,

sub următoarele aspecte:

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 318 teza 1 C. proc. civ. - greșeala materială.

S-a susținut că prin

decizia civilă nr. 1769 din 14 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție

a admis recursul reclamantei, a casat decizia civilă nr. 725 din 04 iulie 2007,

cu obligativitatea de a se verifica dacă terenul în litigiu este ocupat

funcțional, integral sau parțial, de lucrările pentru realizarea cărora s-a

dispus exproprierea, respectiv dacă există vreo porțiune afectată de servituți

legale sau de alte amenajări de utilitate publică ale localității.

Simpla împrejurare că

o parte din terenul în litigiu este în incinta unui grup școlar, fără a se

stabili în ce mod este utilizat și în ce mod ar afecta, restituirea,

funcționarea acestei unități școlare, nu este suficientă pentru a se

concluziona că legea a fost corect aplicată.

Conform raportului de

expertiză efectuat în cauză de expert M.P., parcela expropriată este liberă,

neafectată de construcții de nici un fel și are suprafața de 192 mp. Expertul a

măsurat și a inserat în același raport că, din terenul expropriat în anul 1969,

sunt liberi alți 1930 mp.

Cele două decizii de

expropriere nu au avut finalitate totală în procesul de sistematizare, în

sensul că nu a fost ocupată cu construcții și amenajați tehnico-utilitare,

întreaga suprafață de teren expropriată, în prezent pentru cei 2122 mp de

teren, liberi de construcții, nu s-au făcut și pus în aplicare proiecte de

sistematizare.

În temeiul dispozițiilor

art. 1 alin. (1), art. 7 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, s-a invocat prioritatea restituirii în natură, față de

restituirea prin echivalent. Această soluție legislativă a fost accentuată ca

urmare a modificării - prin Legea nr. 247/2005 - prevederilor art. 16 din lege

care, în redactarea actuală, dispune că, în situația imobilelor necesare și

afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ,

sănătate ori socio-culturale, foștilor proprietari li se restituie imobilul în

proprietate, cu obligația de a-i menține afectațiune pe o perioadă de până la

trei ani, sau după caz, de până la cinci ani, de la data emiterii deciziei ori

dispoziției. În drept, au fost invocate și dispozițiile art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Din schița anexă la

raportul de expertiză, se poate observa că terenul are ieșire la strada

principală și că poate fi împrejmuit distinct, unitar și solitar.

In momentul în care

se va restitui suprafața totală de 2122 mp, nu se va îngreuna sau bloca accesul

către nici una dintre construcțiile Grupului Școlar Metalurgic, terenul va

putea fi considerat parte distinctă, existând posibilitatea de ieșire la strada

principală în municipiul Slatina și sub nici o formă nu va bloca accesul

Grupului Școlar Metalurgic.

Contestația în

anulare este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Contestația in

anulare este o cale extraordinara de atac prin care se poate solicita

retractarea hotărârii atacate, doar pentru situațiile prescrise de lege, cu consecința

desființării hotărârii deja pronunțate si rejudecarea cauzei.

Contestația in

anulare speciala, prevăzuta de art. 318 C. proc. civ., care constituie mijlocul

procedural ales de contestatori pentru susținerea cauzei pendinte, are in

vedere situația in care hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei

erori materiale.

Accepțiunea noțiunii

de greșeala materiala, conforma exigentelor normei procedurale susmenționate, vizează

exclusiv situații concrete de erori materiale in legătura cu aspectele formale

ale judecării recursului si care au avut drept consecința darea unei soluții greșite.

Rezulta așadar, ca

textul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. are in vedere o situație de excepție,

respectiv greșeli de fapt involuntare, iar nu pretinse greșeli de judecata - de

apreciere a probelor administrate in cauza, de interpretare a unor dispoziții

legale cuprinse in acte normative interne sau internaționale, jurisprudența instanțelor

naționale sau europene.

Cât timp nu poate fi susținuta

o situație evidenta de eroare materiala in conținutul hotărârii pronunțate, nu

poate fi validat nici un demers judiciar prin care se urmărește reevaluarea situației

litigioase in fata aceleiași instanțe de judecata, cu consecința schimbării

soluției pe fondul cauzei.

Cauza Raicu împotriva

României a sancționat desființarea unei hotărâri definitive si irevocabile

pentru partea care a câștigat procesul de consolidare a propriului titlu de

proprietate, tocmai in considerarea unor principii de drept recunoscute in

ordinea juridica internaționala, principiul securității raporturilor juridice

si principiul preeminentei dreptului in ordinea de drept a statelor semnatare

ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Așa fiind, cum

critica invocată de contestatori nu se subsumează motivului de contestație în

anulare reglementat de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte

urmează a respinge contestația dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatorii P.G., D.R., A.F., H.M., H.A. și H.S.

împotriva deciziei civile nr. 4831 din 30 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2012.