ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3261/2009

Deliberând asupra recursului se reține: Prin Decizia penală nr. 170 din 13 iulie 2009 Curtea de Apel București, secția I penală a respins ca nefondate apelurile inculpatului T.D. și N.E.C. împotriva Sentinței penale nr. 399/P din 9 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, computând prevenția și menținând arestarea preventivă a acestora. În esență, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța fondului a reținut o stare de fapt conformă cu probele cauzei și a dat o încadrare juridică corespunzătoare, în sensul că fraudulos, în baza unei înțelegeri prealabile, cei doi inculpați au vândut prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 160 din 24 ianuarie 2007 un teren în suprafață de 5.000 mp aparținând în realitate numitului R.I.

În termen legal, inculpatul N.E.C. a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât s-ar fi comis o gravă eroare de fapt și individualizarea pedepsei nu ar corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., cazuri de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen. Deși nu s-a motivat în scris recursul, oral, în ziua judecății, prin apărătorul din oficiu, inculpatul a susținut că este nevinovat, o altă persoană săvârșind fapta, el nerealizând tranzacția cu T.I. și cunoscându-se cu T.D. numai la notariat, în ziua încheierii contractului de vânzare-cumpărare. A criticat hotărârea și sub aspectul despăgubirii în solidar, cu suma de 175.000 Euro către partea civilă deși el a beneficiat numai de suma de 2.500 Euro.

Consideră că și individualizarea pedepsei nu a ținut cont de împrejurările concrete ale faptei. De altfel, aceleași critici au făcut obiectul analizei apelului. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile recurate cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce succed. Prin Sentința penală nr. 399/P din 9 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția I penală menținută în apel, în urma coroborării probelor administrate în faza de urmărire penală cu cele din cercetarea judecătorească, inculpatul N.E.C. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani. Ca și situație de fapt s-a stabilit că în data de 23 ianuarie 2007, la B.N.P. R.E. s-a prezentat inculpatul T.D. și partea vătămată T.I. pentru a încheia Contractul de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 5.000 mp situat în sector 4 București. Cum T.I. nu a prezentat titlul de proprietate al terenului în original, notarul a refuzat perfectarea tranzacției. Față de situația creată, inculpatul N.E.C. care însoțise părțile, a intervenit în discuție, susținând că titlul de proprietate în original se află la proprietarul terenului R.I., care însă locuiește în județul Vâlcea, oferindu-se să-l aducă în ziua următoare cu inculpatul T.I.

A doua zi, cei doi inculpați au revenit împreună cu partea civilă T.I., având asupra lor originalul titlului de proprietate, încheindu-se astfel contractul de vânzare-cumpărare. Așa cum reiese din depozițiile părții civile T.I., inculpatul N.E.C. a adus actele de proprietate ale terenului, pretinzând că R.I. este ruda sa care a împuternicit pe nepotul său T.D. să-l vândă. Inculpatul N.E.C. este cel care l-a convins să-l cumpere, tot el negociind și prețul de 175.000 Euro. La data de 24 ianuarie 2007 partea civilă T.I. a achitat avansul de 50.000 Euro către T.D., pentru ca pe 26 ianuarie 2007, diferența de 125.000 Euro să fie încasată de către inculpatul N.E.C., în timp ce T.D. semna exemplarele contractului de vânzare-cumpărare.

Susținerile singulare ale inculpatului cum că nu s-ar face vinovat de săvârșirea nici unei infracțiuni sunt infirmate de probele administrate, mai ales că tot el este cel care a legalizat la un alt birou notarial o copie falsificată a titlului de proprietate asupra terenului în litigiu. Sub aspectul individualizării pedepselor se constată că instanțele au dat eficiența cuvenită criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în sensul că s-a avut în vedere că este artizanul principal al înșelăciunii cu consecințe grave săvârșite de inculpatul T.D., prejudiciul suferit de partea civilă T.I. fiind destul de însemnat (175.000 Euro). De asemenea, a fost avută în vedere și persoana inculpatului condamnat de 10 ori la infracțiunea de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, infracțiuni de același gen cu cea dedusă judecății.

Soluțiile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.E.C. împotriva Deciziei penale nr. 170 din 13 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, tipul reținerii din data de 15 ianuarie 2008 și al arestării preventive de la 17 ianuarie 2008 la 15 octombrie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.