ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3261/2009

Deliberând asupra

recursului se reține:

Prin Decizia penală nr. 170 din 13 iulie 2009

Curtea de Apel București, secția I penală a respins ca nefondate apelurile

inculpatului T.D. și N.E.C. împotriva Sentinței penale nr. 399/P din 9 aprilie

2009 a Tribunalului București, secția I penală, computând prevenția și

menținând arestarea preventivă a acestora.

În esență, instanța

de prim control judiciar a constatat că instanța fondului a reținut o stare de

fapt conformă cu probele cauzei și a dat o încadrare juridică corespunzătoare,

în sensul că fraudulos, în baza unei înțelegeri prealabile, cei doi inculpați

au vândut prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 160 din 24 ianuarie 2007 un

teren în suprafață de 5.000 mp aparținând în realitate numitului R.I.

În termen legal,

inculpatul N.E.C. a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând

hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât s-ar fi comis o gravă

eroare de fapt și individualizarea pedepsei nu ar corespunde criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., cazuri de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen.

Deși nu s-a motivat

în scris recursul, oral, în ziua judecății, prin apărătorul din oficiu,

inculpatul a susținut că este nevinovat, o altă persoană săvârșind fapta, el

nerealizând tranzacția cu T.I. și cunoscându-se cu T.D. numai la notariat, în

ziua încheierii contractului de vânzare-cumpărare. A criticat hotărârea și sub

aspectul despăgubirii în solidar, cu suma de 175.000 Euro către partea civilă

deși el a beneficiat numai de suma de 2.500 Euro.

Consideră că și

individualizarea pedepsei nu a ținut cont de împrejurările concrete ale faptei.

De altfel, aceleași critici au făcut obiectul analizei apelului.

Examinând criticile

în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile recurate cât și sub

aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt

nefondate pentru motivele ce succed.

Prin Sentința penală

nr. 399/P din 9 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția I penală

menținută în apel, în urma coroborării probelor administrate în faza de

urmărire penală cu cele din cercetarea judecătorească, inculpatul N.E.C. a fost

condamnat la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 6 ani.

Ca și situație de

fapt s-a stabilit că în data de 23 ianuarie 2007, la B.N.P. R.E. s-a prezentat

inculpatul T.D. și partea vătămată T.I. pentru a încheia Contractul de

vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 5.000 mp situat în sector 4

București. Cum T.I. nu a prezentat titlul de proprietate al terenului în

original, notarul a refuzat perfectarea tranzacției.

Față de situația

creată, inculpatul N.E.C. care însoțise părțile, a intervenit în discuție,

susținând că titlul de proprietate în original se află la proprietarul

terenului R.I., care însă locuiește în județul Vâlcea, oferindu-se să-l aducă

în ziua următoare cu inculpatul T.I.

A doua zi, cei doi

inculpați au revenit împreună cu partea civilă T.I., având asupra lor

originalul titlului de proprietate, încheindu-se astfel contractul de

vânzare-cumpărare. Așa cum reiese din depozițiile părții civile T.I.,

inculpatul N.E.C. a adus actele de proprietate ale terenului, pretinzând că

R.I. este ruda sa care a împuternicit pe nepotul său T.D. să-l vândă.

Inculpatul N.E.C. este cel care l-a convins să-l cumpere, tot el negociind și

prețul de 175.000 Euro.

La data de 24

ianuarie 2007 partea civilă T.I. a achitat avansul de 50.000 Euro către T.D.,

pentru ca pe 26 ianuarie 2007, diferența de 125.000 Euro să fie încasată de

către inculpatul N.E.C., în timp ce T.D. semna exemplarele contractului de

vânzare-cumpărare.

Susținerile singulare

ale inculpatului cum că nu s-ar face vinovat de săvârșirea nici unei

infracțiuni sunt infirmate de probele administrate, mai ales că tot el este cel

care a legalizat la un alt birou notarial o copie falsificată a titlului de

proprietate asupra terenului în litigiu.

Sub aspectul

individualizării pedepselor se constată că instanțele au dat eficiența cuvenită

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în sensul că s-a avut în vedere că

este artizanul principal al înșelăciunii cu consecințe grave săvârșite de

inculpatul T.D., prejudiciul suferit de partea civilă T.I. fiind destul de

însemnat (175.000 Euro).

De asemenea, a fost

avută în vedere și persoana inculpatului condamnat de 10 ori la infracțiunea de

înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, infracțiuni de

același gen cu cea dedusă judecății.

Soluțiile pronunțate

în cauză fiind legale și temeinice, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul N.E.C. împotriva Deciziei penale nr.

170 din 13 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, tipul reținerii din data de 15 ianuarie 2008 și al

arestării preventive de la 17 ianuarie 2008 la 15 octombrie 2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 octombrie 2009.