ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 82/2011

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin Încheierea din 16 septembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București a fost respinsă cererea de

restituire a cauțiunii formulată de SC M.C. România SRL Otopeni în dosarul nr. 29004/3/2008,

având ca obiect cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că dispozițiile art. 723

1

alin. (3) teza I C.

proc. civ., prevăd că se eliberează cauțiunea la data soluționării irevocabile

a fondului cauzei, iar în pricina dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile arătate,litigiul de fond nefiind încă judecat.

Curtea de Apel a constatat că fondul

cauzei este reprezentat de acțiunea în anulare a deciziei de impunere nr. 76

din 20 mai 2005 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București,

acțiune care nu a fost soluționată irevocabil, prin decizia nr. 2471 din 11

iulie 2008 Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor dispunând suspendarea soluționării contestației, până

la terminarea cercetărilor penale privind infracțiunea prevăzută de art. 11,

alin. (1) , lit. c) din Legea 87/1994 rep.

De asemenea, instanța a considerat

că restituirea cauțiunii nu poate fi dispusă nici raportat la dispozițiile art.

723

1

alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., întrucât în cauză partea

interesată, reprezentată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, nu a declarat expres că

nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri.

Împotriva acestei Încheieri a

declarat recurs reclamanta SC M.C. România SRL care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, arătând că prima instanță a aplicat greșit legea

la soluționarea cauzei, în drept invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurenta-reclamantă a susținut că

intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a emis în sarcina ei

o decizie de plată a unor impozite suplimentare, a cărei punere în executare

putea afecta activitatea societății, astfel că în temeiul prevederilor legale a

solicitat suspendarea executării acestui act administrativ-fiscal, constituind în

acest sens dosarul nr. 29004/3/2008 al Curții de Apel București, după

declinarea competenței de către Tribunalul București, cererea de suspendare

fiind respinsă prin sentința nr. 2574 din 2 octombrie 2008, iar recursul

împotriva acestei hotărâri, s-a respins ca nefondat prin decizia nr. 2148 din

10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenta a învederat că a achitat în

totalitate sumele dispuse prin decizia de impunere suplimentară, astfel încât

nu se poate reține că Agenția Națională de Administrare Fiscală ar fi suferit

vreun prejudiciu și nu s-a opus niciodată restituirii cauțiunii solicitate de

ea.

S-a susținut că societatea a

formulat o plângere la Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul

Ministerului Finanțelor Publice, însă aceasta a fost suspendată pentru a se

efectua verificări de către organele de poliție cu privire la existența unor

presupuse infracțiuni, iar ordonanța de neîncepere a urmării penale date de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București cu privire la

administratorul societății, M.E. a fost contestată de Agenția Națională de

Administrare Fiscală și se află în curs de soluționare la Judecătoria Sectorului 5 București.

Recurenta a mai arătat că s-a

adresat instanței cu o acțiune prin care a solicitat obligarea Ministerului

Finanțelor Publice de a-i soluționa contestația administrativă, cerere ce a

format obiectul dosarului nr. 344/2/2009 al Curții de Apel București, care a

respins acțiunea, soluția devenind irevocabilă.

S-a concluzionat că, în condițiile în

care contestația sa nu s-a soluționat de organul administrativ și nu a ajuns în

instanță, iar cererea de suspendare a fost respinsă în mod irevocabil, este

nelegală reținerea în continuare a cauțiunii depuse în scopul soluționării

cererii de suspendare a executării.

Intimata-pârâtă deși legal citată nu

a depus întâmpinare și nu a trimis reprezentant în instanță.

Analizând sentința criticată, prin

prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului,

precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-reclamantă a consemnat o

cauțiune în valoare de 29.628 lei prin recipisa de consemnare – ordin de plată

nr. 1412 din 26 septembrie 2009 emisă de Banca S.P. România - Agenția București

Alba Iulia în scopul soluționării favorabile a cererii de suspendare a

executării deciziei de impunere nr. 76 din 28 mai 2008 emisă de intimata-pârâtă

Agenția Națională de Administrare Fiscală în sarcina ei pentru obligații

fiscale în cuantum 3.004,053 lei, așa cum rezultă din practicaua sentinței nr. 2574

din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 29004/3/2008 atașat

prezentei cauze.

Prin sentința menționată anterior

cererea de suspendare a fost respinsă, soluția devenind irevocabilă ca urmare a

respingerii recursului reclamantei, prin decizia nr. 2148 din 10 aprilie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenta-reclamantă a contestat pe

cale administrativă titlul fiscal, însă în legătură cu contestația sa nu s-a

pronunțat o hotărâre pe fond, de către Ministerul Finanțelor Publice, care a

sesizat organele de cercetare penală cu privire la săvârșirea unor posibile

infracțiuni de către administratorul recurentei, prin sentința nr. 1870 din 5

mai 2009 Curtea de Apel București respingând acțiunea recurentei privind obligarea

Ministerului Finanțelor Publice la soluționarea contestației.

Prima instanță a respins cererea

recurentei-reclamante de restituire a cauțiunii consemnate invocând prevederile

art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit acestui text „cauțiunea se

eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit

în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea

termenului de 30 de zile de la data la care , prin hotărâre irevocabilă s-a

soluționat fondul cauzei”.

Cauțiunea reprezintă garanția

acoperirii unor eventuale prejudicii care ar putea fi invocate de partea

adversă în cazul dispunerii măsurii suspendării executării, dar și un mijloc

procesual care să împiedice formularea unor cereri de suspendare a executării

cu rea credință, contrar prevederilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ..

În speță nu este incident acest text

de lege – art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. - deoarece recurenta

reclamantă a achitat în întregime sumele dispuse prin decizia suplimentară de

impunere, iar intimata nu poate invoca existența unui prejudiciu.

De altfel, aceeași concluzie rezultă

și din modul de soluționare a cererii de suspendare formulată de

recurenta-reclamantă, care a fost irevocabil respinsă de instanțe,astfel că

partea adversă nu a fost în nici un fel prejudiciată, situație în care

restituirea cauțiunii trebuia dispusă fără a se mai verifica îndeplinirea

condițiilor prevăzute la art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., mai ales

că în speță fondul cauzei nu s-a soluționat nici măcar în etapa contestației

administrative, din motive neimputabile recurentei-reclamante, care a depus

diligențe pentru a se pronunța o hotărâre cu privire la contestația sa de către

organul legal investit cu rezolvarea ei, iar intimata-pârâtă Agenția Națională

de Administrare Fiscală nu s-a opus niciodată restituirii cauțiunii

recurentei-reclamante, obligațiile restante fiind deja achitate.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

reclamantei și va modifica în tot Încheierea atacată, în sensul că va admite

cererea reclamantei și va dispune restituirea cauțiunii în valoare de 29.628,00

lei consemnată cu ordinul de plată nr. 1412 din 26 septembrie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC M.C. România SRL

Otopeni împotriva Încheierii din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică

î

ncheierea atacată în sensul că admite cererea formulată de reclamanta

SC M.C. România SRL Otopeni.

Dispune restituirea cauțiunii în

sumă de 29.628,00 lei consemnată cu ordinul de plată nr. 1412 din 26 septembrie

2008 pentru SC M.C. România SRL Otopeni

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2011.