ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4430/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Arată că această situație trenează de 3 ani de zile și apreciază că au fost nesocotite prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul oricărei persoane la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. În baza art. 150 și art. 256 C. proc. civ. Înalta Curte reține cauza în vederea soluționării. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 15 iulie 2010, reclamanta SC O.P. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili obligarea acesteia la restituirea sumei de 531.728 RON, reprezentând contravaloare accize achitate.

La data de 15 octombrie 2010, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei la soluționarea cererii de restituire, înregistrată de pârâtă din 18 aprilie 2008, arătând că pârâta nu a răspuns solicitării formulate, deși s-a revenit în mai multe rânduri cu adrese prin care s-a solicitat restituirea sumelor. Cu toate acestea, până la momentul de față suma nu le-a fost restituită. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, pentru lipsa plângerii prealabile, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond respingerea acesteia. Prin sentința nr. 4631 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea reclamantei SC O.P.

SA astfel cum a fost modificată, obligând pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili să soluționeze cererea de restituire înregistrată din 18 aprilie 2008. Pentru a decide în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că pârâta nu a soluționat cererea reclamantei înregistrată de pârâtă din 18 aprilie 2008, privind restituirea sumei de 531.728 RON reprezentând contravaloare accize achitate. Instanța de fond a constatat că în speță este vorba de tăcerea administrației, ca act administrativ și nu de un refuz nejustificat de soluționare a cererii, pârâta arătând că nu a refuzat soluționarea cererii ci a solicitat prin adresele indicate la dosar, acte de la Direcția Vămilor pentru a clarifica situația petentei.

Totodată, s-a reținut că în speță este necesară o decizie a organului fiscal care poate fi cenzurată ulterior de instanța de judecată, contestația fiscală fiind o cale de atac administrativă obligatorie, nu facultativă. Pe de altă parte, s-a reținut că actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor C. proc. fisc., nu sunt acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată. împotriva sentinței civile nr. 4631 din data de 19 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, ca nefondată.

Recurenta reclamantă a considerat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), având în vedere următoarele: În ceea ce privește termenul prevăzut de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., reclamanta a solicitat a se constata că acesta este un termen de recomandare pentru soluționarea cererilor depuse de contribuabili, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 182/2008 în Dosarul nr. 2704/57/2006. De asemenea, reclamanta a învederat că în speță trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. potrivit cărora în situația în care sunt necesare: informații suplimentare termenul de soluționare se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.

Or, astfel cum se poate constata din înscrisurile depuse la dosar, în vederea soluționării cererii de restituire din 18 aprilie 2008, organul fiscal competent a transmis cererea formulată de intimata-reclamantă către Autoritatea Națională a Vămilor, în vederea verificării efectuării operațiunilor de recepție a produselor accizabile transportate în regim suspensiv, precum și stabilirii cuantumului accizelor cu drept de restituire. De asemenea, organul fiscal competent, prin adresa din 26 august 2010 a revenit la adresa din 14 septembrie 2009 însă până în prezent nu a primit nici un răspuns la aceste solicitări. Informațiile solicitate de la autoritățile vamale privesc, în mod direct, litigiul de față, fiind relevante pentru soluționarea cererii formulate de SC O.P.

SA astfel încât sunt incidente prevederile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata SC O.P. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esență, că recurenta are în virtutea legii obligația de a soluționa cererea de restituire în termen de 45 de zile de la înregistrare, această obligație fiind una legală [art. 70 alin. (1) C. proc. fisc.]. Recursul este nefondat. Potrivit art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumit marginal „Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor", „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

(2) în situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate". În cauză nu au fost respectate prevederile procedurale legale sus menționate, rezultând din probatoriul administrat la instanța de fond că reclamantă a îndeplinit cerințele formale prevăzute de lege pentru soluționarea cererii de restituire a unor accize și că nu exista nici un impediment de soluționare a cererii cauzat de conduita intimatei, cu atât mai mult cu cât după trecerea termenului legal de 45 de zile SC O.P. SA a revenit cu adrese către recurentă fără a se emite vreun răspuns referitor la modalitatea de soluționare a cererii sau la cauzele nesoluționării în termenul legal.

Pentru a fi incidente dispozițiile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., care prevăd prelungirea termenului indicat de art. 70 alin. (1) din același act normativ, era necesar ca solicitarea informațiilor suplimentare relevante pentru luarea deciziei asupra cererii de restituire a accizelor formulată de reclamantă să se fi realizat în cadrul termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii.

Or, cererea reclamantei de restituire a accizelor a fost înregistrată la Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 18 aprilie 2008 iar solicitarea de informații, de la Autoritatea Națională a Vămilor, a fost făcută din 14 septembrie 2009 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (cu revenire ulterioară cu adresa din 26 august 2010 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili), fără a se primi vreun răspuns până în prezent. Prin nesoluționarea cererii reclamantei în termenul prevăzut de lege au fost nesocotite și prevederile art. 6 parag.

(1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin care se consacră dreptul oricărei persoane la soluționarea cauzei sale într-un termen rezonabil, aceste prevederi fiind aplicabile nu numai în procedura judiciară propriu-zisă ci și în procedura administrativă prealabilă. În raport de cele mai sus arătate, reținându-se că în mod corect prin hotărârea atacată a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, cu consecința obligării pârâtei să soluționeze cererea reclamantei de restituire a unor sume de bani reprezentând accize, și că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate în cauză, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Agenția Rațională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței civile nr. 4631 din data de 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrară Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței nr. 4631 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.