ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 459/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta O.P. SA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, următoarele: 1. în principal, obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la restituirea sumei de 2.111.680,37 lei, reprezentând contravaloare accize achitate de reclamantă, aferente produsului exportat; 2. în subsidiar, obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la soluționarea cererii de restituire depusă de reclamantă din 16 februarie 2012, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea unei penalități de 1.000 lei/zi întârziere.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, prin care a invocat următoarele excepții și apărări: I.1. Cu privire la primul capăt de cerere, prin care s-a solicitat obligarea instituției pârâte la restituirea sumei de 2.111.680,37 lei reprezentând contravaloare accize, solicită respingerea acestuia ca inadmisibil. I.2. În ceea ce privește fondul cauzei, solicită respingerea cererii reclamantei, ca nefondată. II. În ceea ce privește capătul subsidiar, prin care s-a solicitat obligarea instituției pârâte la soluționarea cererii de restituire din 16 februarie 2012, solicită instanței să respingă acțiunea ca nefondată. Prin Sentința civilă nr. 6351 din 7 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta O.P.

SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, vizând obligarea pârâtei la restituirea contravalorii accizelor; a admis, în parte, cererea de obligare a pârâtei la soluționarea cererii din 16 februarie 2012, de restituire a contravalorii accizelor și a obligat pârâta să soluționeze această cerere în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri; a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtei la penalități de întârziere. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta O.P. SA, cât și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin înscrisurile depuse la dosar la data de 26 septembrie 2013, recurenta-reclamantă O.P. SA învederează faptul că Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a restituit suma solicitată în cererea de restituire din 16 februarie 2012, astfel încât cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 2.111.680,37 lei, ce a dus la formarea prezentului dosar, a rămas fără obiect. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC O.P. SA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală la restituirea sumei de 2.111.680,37 lei, reprezentând contravaloare accize achitate de reclamantă, respectiv obligarea pârâtei la soluționarea cererii de restituire depusă de reclamantă în 16 februarie 2012. Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, ca urmare a restituirii acestei sume către recurenta-reclamantă, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar de către recurenta-reclamantă, intitulat Nota privind restituirea/rambursarea unor sume din 5 iulie 2013. Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 82 alin. (1) C. proc.

civ., precum și faptul că, în speță, obiectul acțiunii l-a constituit restituirea sumei achitate de reclamantă cu titlu de accize, instanța de control judiciar reține că în cauză cererea reclamantei a fost soluționată și, în consecință, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta O.P. SA și de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 6351 din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei O.P. SA ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2014. Procesat de GGC - CL