ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7226/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 septembrie 2012, reclamanta SC O.M.V.P. SA a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F., D.G.A.M.C. solicitând, în principal, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.103.547,41 RON, reprezentând contravaloare accize achitate, aferente produsului exportat, în subsidiar, obligarea pârâtei la soluționarea cererii de restituire depusă în data de 20 iulie 2011 în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea unei penalități de 1.000 RON/zi de întârziere.

În fapt, reclamanta a arătat că în temeiul art. 206 42 C. fisc. și a pct. 98.1 din Normele de aplicare a C. fisc. (în vigoare la momentul solicitării de restituire), a depus la A.N.A.F., D.G.A.M.C. cererea de restituire a accizelor, înregistrată în data de 20 iulie 2011, prin care a solicitat restituirea accizelor aferente cantității de produs exportat, în valoare de 2.103.547,41 RON, la care a revenit cu adresa înregistrată la A.N.A.F., D.G.A.M.C. în data de 13 iulie 2012, neprimind nici un răspuns, suma solicitată nefiind restituită până în prezent. A arătata reclamanta că potrivit art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc.

fisc., cererile depuse de contribuabili se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare și, în ciuda faptului că îndeplinea condițiile legale pentru a i se restitui contravaloarea accizelor plătite pentru produsele exportate, depunând și toate documentele justificative, nu a primit niciun răspuns din partea pârâtei. Pârâta A.N.A.F. a depus, la data de 1 noiembrie 2012, întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, privind obligarea sa la restituirea sumei de 2.103.547,41 RON, reprezentând contravaloare accize. În subsidiar, a solicitat pe fondul cauzei, respingerea cererii, ca neîntemeiată. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 6307 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității fiind respinsă cererea reclamantei SC O.M.V.P.

SA, de obligare a pârâtei A.N.A.F., D.G.A.M.C. la restituirea sumei ca inadmisibilă. A fost obligată pârâta la soluționarea cererii de restituire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea penalităților de 1.000 RON/zi de întârziere. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că cererea de obligare a pârâtei la plata sumei implică soluționarea cererii adresate organului fiscal de către instanță, pe baza actelor depuse de reclamantă, fără ca în speță să fie efectuate verificările ce se impun cu privire la efectuarea operațiunilor de recepție a produselor accizabile transportate în regim suspensiv și pentru stabilirea cuantumului accizelor ce fac obiectul cererii de restituire.

S-a reținut că, în condițiile în care cererea de recunoaștere a dreptului la restituirea accizelor și plata sumelor respective nu a fost soluționată de autoritatea publică competentă, intimata reclamantă justifică în acest moment vătămarea dreptului la soluționarea cererii. Curtea de apel a constatat că partea are la îndemână un remediu procedural eficient, solicitând în subsidiar obligarea pârâtei la soluționarea cererii, prin posibilitatea de a cere obligarea autorității la efectuarea operațiunii administrative/emiterea actului administrativ într-un termen scurt, sub sancțiunea penalităților. Având în vedere aceste considerente și prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 70 din O.G.

nr. 92/2003, considerând că depășirea termenului legal s-a realizat pentru o perioadă care nu poate fi considerată rezonabilă, în condițiile în care autoritatea pârâtă nu a dovedit faptul că a realizat toate demersurile necesare pentru verificarea aspectelor de fapt ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererii, Curtea de apel a respins primul capăt de cerere ca inadmisibil obligând pârâta la soluționarea cererii de restituire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea penalităților de 1.000 RON/zi de întârziere. Recursul Împotriva acestei sentințe au reclamanta au formulat recurs reclamanta SC O.M.V.P. SA și pârâta A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă A.N.A.F. a considerat că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a arătat că în mod greșit a fost obligată la soluționarea cererii sub sancțiunea aplicării unor penalități de întârziere în situația în care cererea a fost transmisă către A.N.V. în vederea verificării efectuării operațiunilor de recepție. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Prin recursul formulat de recurenta-reclamantă SC O.M.V.P. SA s-a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de fond soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului în ceea ce privește capătul 1 al cererii de chemare în judecată.

Procedura în fața instanței de recurs. La data de 15 octombrie 2013 prin Serviciul Registratură s-a depus din partea recurentei-reclamante o notă prin care s-a adus la cunoștința instanței că D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F. a restituit suma solicitată în cererea de restituire din data de 20 iulie 2011. S-a arătat că cererea de obligare a D.G.A.M.C. la plata către reclamantă a sumei de 2.103.547,41 RON care a dus la formarea Dosarului nr. 7079/2/2012 a rămas fără obiect. Considerentele și soluția instanței de recurs Înalta Curte sesizată cu soluționarea cererilor de recurs, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că recursurile sunt fondate și urmează a fi admise și, în consecință, a se modifica hotărârea instanței de fond în sensul constatării cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În fapt, reclamanta SC O.M.V.P. SA, în temeiul art. 206 42 C. fisc. și a pct. 98.1 din Normele de aplicare a C. fisc. (în vigoare la momentul solicitării de restituire), a depus la A.N.A.F., D.G.A.M.C. cererea înregistrată din 20 iulie 2011, prin care a solicitat restituirea accizelor aferente cantității de produs exportat, în valoare de 2.103.547,41 RON. Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită cu cererea reclamantei prin care s-a solicitat, în principal, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.103.547,41 RON, reprezentând contravaloare accize achitate, în subsidiar, obligarea pârâtei la soluționarea cererii de restituire depusă în data de 20 iulie 2011 în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea unei penalități de 1.000 RON/zi de întârziere.

Prin adresa recurentei-reclamante depusă în recurs la data de 15 octombriie 2013 prin Serviciul Registratură, s-a adus la cunoștință că D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F. a restituit suma solicitată în cererea de restituire din data de 20 iulie 2011. S-a arătat că cererea de obligare a D.G.A.M.C. la plata către reclamantă a sumei de 2.103.547,41 RON care a dus la formarea Dosarului nr. 7079/2/2012 a rămas fără obiect. Adresei i-a fost atașată și nota din 5 iulie 2013 privind restituirea/rambursarea unor sume emisă de Ministerul Finanțelor Public, A.N.A.F., D.G.A.M.C. din care rezultă îndeplinirea obligației de restituire a accizelor. Pentru aceste considerente, având în vedere că prin plata efectuată a fost stinsă obligația recurentei-pârâte, plată ce a echivalat cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, Înalta Curte va admite recursurile în temeiul art. 312 C. proc.

civ. și va modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii reclamantei ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de SC O.M.V.P. SA și de A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 6307 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2013.