ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7226/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17

septembrie 2012, reclamanta SC O.M.V.P. SA a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F.,

D.G.A.M.C. solicitând, în principal, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.103.547,41

RON, reprezentând contravaloare accize achitate, aferente produsului exportat, în

subsidiar, obligarea pârâtei la soluționarea cererii de restituire depusă în

data de 20 iulie 2011 în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii, sub sancțiunea unei penalități de 1.000 RON/zi de întârziere.

În fapt, reclamanta a

arătat că în temeiul art. 206

42

C. fisc. și a pct. 98.1 din Normele de

aplicare a C. fisc. (în vigoare la momentul solicitării de restituire), a depus

la A.N.A.F., D.G.A.M.C. cererea de restituire a accizelor, înregistrată în data

de 20 iulie 2011, prin care a solicitat restituirea accizelor aferente cantității

de produs exportat, în valoare de 2.103.547,41 RON, la care a revenit cu adresa

înregistrată la A.N.A.F., D.G.A.M.C. în data de 13 iulie 2012, neprimind nici un

răspuns, suma solicitată nefiind restituită până în prezent.

A arătata reclamanta că

potrivit art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., cererile

depuse de contribuabili se soluționează de către organul fiscal în termen de 45

de zile de la înregistrare și, în ciuda faptului că îndeplinea condițiile legale

pentru a i se restitui contravaloarea accizelor plătite pentru produsele exportate,

depunând și toate documentele justificative, nu a primit niciun răspuns din partea

pârâtei.

Pârâta A.N.A.F. a depus,

la data de 1 noiembrie 2012, întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității

primului capăt de cerere, privind obligarea sa la restituirea sumei de 2.103.547,41

RON, reprezentând contravaloare accize.

În subsidiar, a solicitat

pe fondul cauzei, respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de

fond

Prin

sentința nr.

6307

din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal,

s-a

admis excepția inadmisibilității fiind respinsă cererea reclamantei SC O.M.V.P.

SA, de obligare a pârâtei A.N.A.F., D.G.A.M.C. la restituirea sumei ca inadmisibilă.

A fost obligată pârâta

la soluționarea cererii de restituire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă

a hotărârii, sub sancțiunea penalităților de 1.000 RON/zi de întârziere.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a constatat că cererea de obligare a pârâtei la plata

sumei implică soluționarea cererii adresate organului fiscal de către instanță,

pe baza actelor depuse de reclamantă, fără ca în speță să fie efectuate verificările

ce se impun cu privire la efectuarea operațiunilor de recepție a produselor accizabile

transportate în regim suspensiv și pentru stabilirea cuantumului accizelor ce fac

obiectul cererii de restituire.

S-a reținut că, în condițiile

în care cererea de recunoaștere a dreptului la restituirea accizelor și plata sumelor

respective nu a fost soluționată de autoritatea publică competentă, intimata reclamantă

justifică în acest moment vătămarea dreptului la soluționarea cererii.

Curtea de apel a constatat

că partea are la îndemână un remediu procedural eficient, solicitând în subsidiar

obligarea pârâtei la soluționarea cererii, prin posibilitatea de a cere obligarea

autorității la efectuarea operațiunii administrative/emiterea actului administrativ

într-un termen scurt, sub sancțiunea penalităților.

Având în vedere aceste

considerente și prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate

cu prevederile art. 70 din O.G. nr. 92/2003, considerând că depășirea termenului

legal s-a realizat pentru o perioadă care nu poate fi considerată rezonabilă, în

condițiile în care autoritatea pârâtă nu a dovedit faptul că a realizat toate demersurile

necesare pentru verificarea aspectelor de fapt ce trebuie avute în vedere la soluționarea

cererii, Curtea de apel a respins primul capăt de cerere ca inadmisibil obligând

pârâta la soluționarea cererii de restituire în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea penalităților de 1.000 RON/zi de întârziere.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

au reclamanta au formulat recurs reclamanta SC O.M.V.P. SA și pârâta A.N.A.F., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de

recurs, recurenta-pârâtă A.N.A.F. a considerat că hotărârea a fost pronunțată cu

aplicarea greșită a legii, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a arătat că în mod greșit

a fost obligată la soluționarea cererii sub sancțiunea aplicării unor penalități

de întârziere în situația în care cererea a fost transmisă către A.N.V. în vederea

verificării efectuării operațiunilor de recepție.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare

în judecată.

Prin recursul formulat

de recurenta-reclamantă SC O.M.V.P. SA s-a solicitat casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de fond soluționând procesul fără a

intra în cercetarea fondului în ceea ce privește capătul 1 al cererii de chemare

în judecată.

Procedura în fața

instanței de recurs.

La data de 15

octombrie 2013 prin Serviciul Registratură s-a depus din partea recurentei-reclamante

o notă prin care s-a adus la cunoștința instanței că D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F.

a restituit suma solicitată în cererea de restituire din data de 20 iulie 2011.

S-a arătat că cererea

de obligare a D.G.A.M.C. la plata către reclamantă a sumei de 2.103.547,41 RON care

a dus la formarea Dosarului nr. 7079/2/2012 a rămas fără obiect.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea cererilor de recurs, examinând actele și lucrările dosarului, a

constatat că recursurile sunt fondate și urmează a fi admise și, în consecință,

a se modifica hotărârea instanței de fond în sensul constatării cererii de chemare

în judecată ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În fapt, reclamanta SC

O.M.V.P. SA, în temeiul art. 206

42

C. fisc. și a pct. 98.1 din Normele

de aplicare a C. fisc. (în vigoare la momentul solicitării de restituire), a depus

la A.N.A.F., D.G.A.M.C. cererea înregistrată din 20 iulie 2011, prin care a solicitat

restituirea accizelor aferente cantității de produs exportat, în valoare de 2.103.547,41

RON.

Instanța de contencios

administrativ și fiscal a fost investită cu cererea reclamantei prin care s-a solicitat,

în principal, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.103.547,41 RON, reprezentând

contravaloare accize achitate, în subsidiar, obligarea pârâtei la soluționarea cererii

de restituire depusă în data de 20 iulie 2011 în termen de 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea unei penalități de 1.000 RON/zi

de întârziere.

Prin adresa recurentei-reclamante

depusă în recurs la data de 15 octombriie 2013 prin Serviciul Registratură, s-a

adus la cunoștință că D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F. a restituit suma solicitată

în cererea de restituire din data de 20 iulie 2011.

S-a arătat că cererea

de obligare a D.G.A.M.C. la plata către reclamantă a sumei de 2.103.547,41 RON care

a dus la formarea Dosarului nr. 7079/2/2012 a rămas fără obiect.

Adresei i-a fost atașată

și nota din 5 iulie 2013 privind restituirea/rambursarea unor sume emisă de Ministerul

Finanțelor Public, A.N.A.F., D.G.A.M.C. din care rezultă îndeplinirea obligației

de restituire a accizelor.

Pentru aceste considerente,

având în vedere că prin plata efectuată a fost stinsă obligația recurentei-pârâte,

plată ce a echivalat cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, Înalta Curte

va admite recursurile în temeiul art. 312 C. proc. civ. și va modifica sentința

atacată în sensul respingerii cererii reclamantei ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de SC O.M.V.P. SA și de A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 6307 din 6 noiembrie 2012

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2013.