ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2322/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 64/PI din 4 martie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca inadmisibilă plângerea petentului A.P.G. împotriva Ordonanței nr. 521/II/2/2008 din 14 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și a Rezoluției de respingere a plângerii nr. 1291/VIII/1/2008 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Pentru a hotărî astfel a reținut că : Prin plângerea împotriva Ordonanței nr. 521/II/2/2008 din 14 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și a Rezoluției de respingere a plângerii nr. 129/VIII/1/2008 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 87/59/2009 din 15 ianuarie 2009, petentul A.P.G.

a solicitat declararea ca incompatibilă prezența procurorului M.M.M. În motivarea plângerii, petentul arată că intimata este incompatibilă, existând plângeri penale și rezoluții emise de către procurorul general V.B. și încheieri din camera de consiliu care sunt admise potrivit art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. La dosar, petentul a depus copii după cereri de abținere formulate de judecători, încheieri de soluționare a acestora și alte înscrisuri. A fost atașat Dosarul nr. 1291/VIII/1/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: Prin Ordonanța din 14 noiembrie 2007 dată în Dosarul nr. 521/ VIII/1/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, a fost respinsă cererea petentului A.P.G.

privind recuzarea procurorului M.M.M. Împotriva acestei ordonanțe, petentul a formulat plângere, respinsă ca inadmisibilă prin Rezoluția nr. 1291/VIII/1/2008 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la Curtea de Apel Timișoara, înregistrată pe rol sub nr. 87/59/2009 din 15 ianuarie 2009. Examinând materialul cauzei, instanța a constatat că plângerea petentului este inadmisibilă. Astfel, potrivit art. 53 alin. (1) și (4) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, cererea de recuzare care privește pe procuror se soluționează de procurorul ierarhic superior. În cauză, cererea de recuzare privind pe intimată, prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova-Nouă, a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor legale citate, de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, procuror ierarhic superior celui recuzat.

Conform art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. pen., împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror se poate face plângere la procurorul ierarhic superior. Ca atare, ordonanța prin care procurorul ierarhic superior soluționează, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. pen., cererea de recuzare a unui procuror, poate fi atacată cu plângere, conform art. 278 din același cod, la procurorul ierarhic superior celui care a soluționat cererea. În cauză, o astfel de plângere a fost făcută de petent la procurorul ierarhic superior procurorului care a dat Ordonanța nr. 521/VIII/1/2008 din 14 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, astfel că plângerea adresată de petent împotriva Rezoluției de respingere a plângerii nr. 1291/VIII/ 1/2008 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este inadmisibilă.

Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., se poate formula plângere doar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Or, în speță, procurorul nu a dat o soluție din cele enumerate limitativ de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., ci o soluție de respingere a unei plângeri împotriva unei ordonanțe prin care s-a respins o cerere de recuzare a procurorului de caz. Ordonanța prin care procurorul ierarhic superior soluționează, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. pen., cererea de recuzare a unui procuror, poate fi atacată cu plângere, conform art. 278 din același cod, la procurorul ierarhic superior celui care a soluționat cererea.

Sistemul român de jurisdicție a stabilit principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la plângere stingându-se prin exercitare la organul competent, așa încât posibilitatea învestirii altui organ decât cel prevăzut de lege este exclusă, constituind o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul A.P.G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și reiterând motivele invocate în plângere la Curtea de Apel Timișoara. Recursul nu este fondat. Într-adevăr petiționarul a făcut plângere la procurorul ierarhic superior împotriva unei ordonanțe prin care i s-a respins cererea de recuzare a procurorului de caz, plângere care i-a fost respinsă, ca inadmisibilă.

În mod corect Curtea de Apel Timișoara i-a respins plângerea împotriva acestei ordonanțe ca inadmisibilă. Din moment ce prin dispozițiile art. 278 C. proc. pen. este instituit limitativ controlul judiciar numai asupra legalității și temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată, în raport de cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, este evident că, în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului, sau efectuate pe baza dispozițiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc. Așa fiind, în măsura în care nu sunt vizate de prevederile art. 278 1 C. proc. pen., orice alte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate în baza dispoziției sale nu sunt supuse plângerii ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petiționarul la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petent A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 64/PI/ din 4 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul intimat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.