ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5013/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5013/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând asupra
cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Alba Iulia la data de 17 august 2011, sub nr. 806/107/2008/a1*, petenta
Ș.E. a solicitat învestirea cu formulă executorie a Sentinței nr. 26 din 25
septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru
conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 806/107/2008.
Prin Încheierea nr.
31 din 17 august 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins
cererea formulată.
Instanța a reținut
că, prin hotărârea judecătorească a cărei învestire se solicită, Curtea de Apel
Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis
excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și
Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba, a respins excepția
lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Alba
Iulia, a respins excepția necompetenței materiale invocată de Ministerul
Economiei și Finanțelor și a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții
M.A., C.I., T.I., (...) împotriva pârâților Curtea de Apel Alba Iulia și
Ministerul Justiției.
A obligat pârâții
Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia, în solidar, la plata în
favoarea reclamanților a despăgubirilor bănești cu titlu de drepturi salariale,
reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în art. 11 alin.
(1) și Anexa 1 lit. A) pct. 6 - 13 din OUG nr. 27/2006, corespunzător
funcțiilor exercitate de fiecare, aferente perioadei 10 aprilie 2006 - 25
septembrie 2008 și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de
inflație începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății
efective.
A admis acțiunea
civilă formulată de reclamantele Ș.E. și B.A. și, în consecință, a obligat
aceeași pârâți să plătească reclamantei Ș.E. drepturile bănești cu același
titlu aferente perioadei 10 aprilie 2006 - 01 noiembrie 2007, iar reclamantei
B.A. aferente perioadei 10 aprilie 2006 - 30 aprilie 2008, în ambele cazuri
actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective.
A obligat pârâta
Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă
al fiecărui reclamant și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți
împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin Încheierea nr.
215/F/CC din 2 octombrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea de
îndreptare a erorii materiale formulate de petentul C.V. în cea ce privește
Sentința nr. 26 din 25 septembrie 2008, în sensul trecerii prenumelui corect al
reclamantului.
Prin Încheierea nr.
229/F/CC din 27 noiembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea
formulată de reclamanții petenți și a îndreptat eroarea materială strecurată în
Sentința nr. 26 din 25 septembrie 2008 în privința perioadelor de timp pentru
care urmează a fi acordate drepturile bănești cuvenite.
Sentința nr. 26 din
25 septembrie 2008 a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 673 din 28 mai
2009 a Curții de Apel Alba Iulia , secția pentru conflicte de muncă și
asigurări sociale, pronunțată în Dosar nr. 806.1/107/2008, urmare a respingerii
recursurilor declarate de reclamanta Ș.E. și pârâții Curtea de Apel Alba Iulia
și Ministerul Justiției. Prin aceeași hotărâre a fost admis și recursul
declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Încheierii nr. 299/F/CC/2008
pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în același dosar, în sensul modificării
în tot a încheierii și respingerii cererii reclamanților de îndreptare a erorii
materiale strecurată în dispozitivul sentinței cu privire la intervalul de
acordare a drepturilor bănești solicitate.
Potrivit art. 374 C.
proc. civ., art. 269 alin. (1) C. proc. civ. și art. 376 C. proc. civ., pot fi
învestite cu formulă executorie hotărârile judecătorești care nu constituie
titlu executoriu.
Însă, conform
dispozițiilor art. 289 C. muncii, hotărârile pronunțate în fond în această
materie sunt definitive și executorii de drept.
Or, în speță,
sentința ce se solicită a fi învestită este o hotărâre pronunțată în materia
conflictelor de muncă, executorie de drept în conformitate cu prevederile
legale enunțate anterior.
Împotriva acestei
hotărâri, în termen legal a declarat și motivat recurs petenta Ș.E.
Prin motivele de
recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe
prevederile art. 304
1
C. proc. civ. raportat la art. 269, art. 374
și art. 376 C. proc. civ.
În mod greșit
instanța a considerat că hotărârile judecătorești pronunțate în materia
conflictelor de muncă, executorii de drept, nu se supun învestirii cu formulă
executorie.
Oricăror hotărâri
judecătorești care au devenit irevocabile le sunt aplicabile dispozițiile art.
376 alin. (1) C. proc. civ. și cele ale art. 374 alin. (1) C. proc. civ.
Este adevărat că art.
289 din Legea nr. 53/2003 acordă dreptul executării hotărârilor de dreptul
muncii pronunțate în fond și le califică executorii de drept, dar nu se dispune
că acestea ar fi exceptate de la formalitățile legale de executare, în special
de la învestirea cu formulă executorie.
Cum legea nu
exceptează de la învestire cu formulă executorie hotărârile judecătorești
pronunțate în materia conflictelor de muncă, instanța a făcut o greșită
aplicare a legii.
Se mai susține că
procedura privitoare la învestirea cu formulă executorie, care este necesară
pentru a dovedi în fața organului de executare forța juridică a actului supus
executării silite, este o noțiune distinctă de caracterul executoriu de drept
al unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de fond.
Analizând hotărârea
recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte
constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 374 C.
proc. civ.: "Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă
este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 296 alin. (1), afară de
încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri
sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă
executorie".
Regula care rezultă
din cuprinsul normei citate este aceea că, numai după învestirea cu formulă
executorie, o hotărâre judecătorească poate fi pusă în executare, această
învestire având un caracter prealabil obligatoriu pentru declanșarea procedurii
de executare.
Prin excepție însă,
așa cum prevăd dispozițiile legale menționate, există hotărâri judecătorești
care se pot executa fără învestire prealabilă cu formulă executorie, acestea
având, prin voința legiuitorului, un caracter executoriu de drept.
O astfel de hotărâre
este cea pronunțată în fond, în materia conflictelor de muncă și care, potrivit
art. 289 din Legea nr. 53/2003 este o hotărâre definitivă și executorie de
drept.
Cum în cauză,
hotărârea a cărei învestire cu formulă executorie se solicită este o hotărâre
din categoria celor care, conform art. 289 din Legea nr. 53/2003 are un
caracter executoriu de drept, în mod corect Curtea de Apel Alba Iulia a respins
cererea reclamantei de învestire cu formulă executorie a acestei sentințe.
Este adevărat că
procedura de învestire cu formulă executorie este o noțiune distinctă de
caracterul executoriu de drept al unei hotărâri judecătorești însă, așa cum
rezultă din cuprinsul art. 374 C. proc. civ., în cazul hotărârilor cărora legea
le atribuie caracter executoriu de drept, învestirea cu formulă executorie nu
mai este necesară pentru ca acestea să devină executorii.
În consecință, pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de petenta Ș.E. împotriva Încheierii nr. 31 din 17 august
2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 iunie 2012.
Procesat de GGC - GV