ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1663/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Analizând actele dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale la 16.07.2008, reclamantele A., B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Consiliul Național, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu Consiliul Național de Combatere a Discriminării, să oblige pârâții la acordarea către reclamante a despăgubirilor bănești, reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A) pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare reclamantă, începând cu 10.04.2006 și în continuare, iar în ceea ce o privește pe reclamanta D. începând cu 14.05.2007 și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 92/2008 din 03.11.2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamante a despăgubirilor bănești, reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A) pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare reclamant, pentru perioada 10.04.2006-03.11.2008 și în continuare, respectiv, 14.05.2007-03.11.2008 și în continuare în ceea cea ce o privește pe reclamanta D., sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective; de asemenea, a obligat pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor.

Împotriva acestei sentințe, pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției au declarat recurs, căile de atac exercitate fiind respinse de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 676/2009 din 28.05.2009.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, petentul Ministerul Justiției a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 92/2008 din 03.11.2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul de a se stabili că starea de discriminare încetează la data de intrării în vigoare a Legii cadru nr. 153/2017.

Prin încheierea civilă nr. 11/2024 din 06.06.2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins cererea formulată de petent și continuată de petenta Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei încheieri, pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției au declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 23.08.2024.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția de necompetență materială, asupra căreia, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 și art. 137 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Petentul și-a întemeiat cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 92/2008 din 03.11.2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, pe art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Totodată, potrivit art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ., "încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea".

Textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, în sensul că hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispozițiilor potrivnice sau completării unei hotărâri este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleași instanțe competente să soluționeze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speță, litigiul dedus judecății, soluționat prin sentința a cărei lămurire s-a cerut, este guvernat de legislația muncii, situația invocată de reclamante vizând drepturile salariale ce le revin în baza raportului asimilat celui de muncă de la ordonatorii de credite pârâți.

Înalta Curte constată că atât hotărârea de primă instanță, cât și hotărârea pronunțată în temeiul art. 281

1

C. proc. civ. de la 1865, au fost pronunțate de către curtea de apel, competența materială de la data soluționării în primă instanță, stabilită potrivit art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se și în cazul cererii de lămurire a dispozitivului.

De altă parte, reține că dispozițiile art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, potrivit cărora "recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție", au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 104/2009 a Curții Constituționale, alături de cele ale art. II.

Ca efect al declarării neconstituționalității, art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 au fost abrogate prin Legea nr. 76/2009, așa încât recursul declarat împotriva hotărârii în primă instanță de curtea de apel a fost soluționat tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de rațiune care se desprinde din examinarea dispozițiilor art. 281

1

și art. 281

3

C. proc. civ. de la 1865 impune, așadar, ca și în cazul recursului exercitat împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului, competența de soluționare a acestei căi de atac să se determine similar și să revină tot curții de apel, care a soluționat și recursul declarat împotriva hotărârii de fond.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 și art. 137, cu referire la art. 97, la art. 281

1

și art. 281

3

C. proc. civ. de la 1865, văzând și articolul unic pct. 1 și pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină în favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența de soluționare a recursurilor declarate de pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției împotriva încheierii civile nr. 11/06.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B., E. și D. și intimații-pârâți Tribunalul Alba și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării București.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2024.