ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1041/2020

Analizând actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, la 08.06.2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara și Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu Consiliul Național de Combatere a Discriminării, să oblige pârâții, în solidar, la acordarea către reclamanți a despăgubirilor bănești, reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A) pct. 6 - 13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare reclamant, începând cu 10.04.2006 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.

Prin încheierea din 05.08.2008, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a dispus, în temeiul art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei, spre competență soluționare, la Curtea de Apel Alba Iulia, pe rolul căreia a fost înregistrată la 15.08.2008.

Prin Sentința civilă nr. 178/15.12.2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamanți a despăgubirilor bănești, reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A) pct. 6 - 13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare reclamant, începând cu data de 10.04.2006 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective; de asemenea, a obligat pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.

Împotriva acestei sentințe, pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești au declarat recurs, căile de atac exercitate fiind respinse de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 315/23.03.2009.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, petenții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. au solicitat lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 178/15.12.2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul de a se stabili că diferențele salariale recunoscute au fost și rămân incluse în indemnizația brută lunară de încadrare lunară a fiecăruia, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a condițiilor de acordare.

Prin Încheierea civilă nr. 7/23.01.2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis cererea petenților și a lămurit dispozitivul sentinței civile enunțate, în sensul că diferențele de drepturi salariale dintre indemnizațiile procurorilor din structurile D.N.A. și D.I.I.C.O.T. și indemnizațiile petenților, stabilite prin sentința menționată, au fost și rămân incluse în indemnizația de bază lunară de încadrare a fiecărui petent, fiind datorate și pentru viitor, începând cu data acordării lor și până la încetarea stării de discriminare.

Împotriva acestei încheieri, pârâții Tribunalul Hunedoara, Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia au declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 28.05.2020.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția de necompetență materială, asupra căreia, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 și art. 137 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Petenții și-au întemeiat cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Sentinței civile nr. 178/15.12.2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, pe art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Totodată, potrivit art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., "încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 2811, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 2812, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea".

Textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, în sensul că hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispozițiilor potrivnice sau completării unei hotărâri este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleași instanțe competente să soluționeze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speță, litigiul dedus judecății, soluționat prin sentința a cărei lămurire s-a cerut, este guvernat de legislația muncii, situația invocată de reclamanți vizând drepturile salariale ce le revin în baza raportului asimilat celui de muncă de la ordonatorii de credite pârâți.

Înalta Curte constată că atât hotărârea de primă instanță, cât și hotărârea pronunțată în temeiul art. 2811 C. proc. civ. de la 1865, au fost pronunțate de către curtea de apel, competența materială de la data soluționării în primă instanță, stabilită potrivit art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se și în cazul cererii de lămurire a dispozitivului.

De altă parte, reține că dispozițiile art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, potrivit cărora "recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție", au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 104/2009 a Curții Constituționale, alături de cele ale art. II.

Ca efect al declarării neconstituționalității, art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 au fost abrogate prin Legea nr. 76/2009, așa încât recursul declarat împotriva hotărârii în primă instanță de curtea de apel a fost soluționat tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de rațiune care se desprinde din examinarea dispozițiilor art. 2811 și art. 2813 C. proc. civ. de la 1865 impune, așadar, ca și în cazul recursului exercitat împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului, competența de soluționare a acestei căi de atac să se determine similar și să revină tot curții de apel, care a soluționat și recursul declarat împotriva hotărârii de fond.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 și art. 137, cu referire la art. 97, la art. 2811 și art. 2813 C. proc. civ. de la 1865, văzând și articolul unic pct. 1 și pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină în favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenții-pârâți Tribunalul Hunedoara, Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Încheierii civile nr. 7/23.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2020.

GGC - NN