ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2167/2012

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, se constată că:

Prin

decizia nr. 3213 din 20 octombrie 2011, secția a II-a civilă a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a respins ca tardiv declarat recursul formulat de

reclamantul G.V.A. împotriva deciziei nr. 73/A din 29 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Târgu-Mureș și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată formulată de intimata-pârâtă SC E.C. SRL ca nedovedită.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs a reținut, în esență, că recurentul-reclamant G.V.A. a luat cunoștință

de conținutul deciziei atacate în data de 18 ianuarie 2011, iar în data de 18

februarie 2011 a declarat recurs.

Or, cum prevederile art. 284 alin. (2)-(4)

C. proc. civ. se aplică corespunzător, rezultă că termenul de declarare a

recursului urmează a se calcula de la data la care partea a luat efectiv

cunoștință de hotărârea pe care o atacă în speță, deci de la data de 18

ianuarie 2011, dată la care a declarat și a semnat că a primit un exemplar al

deciziei recurate.

Având în vedere aspectele de mai sus

și calculând termenul de recurs cu respectarea prevederilor art. 104 raportate

la art. 101 alin. (1) C. proc. civ. se constată că ultima zi pentru exercitarea

căii extraordinare de atac era 03 ianuarie 2011, reclamantul declarând recurs

la data de 18 februarie 2011.

Nerespectarea termenului imperativ de recurs

atrage, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea părții din dreptul

de a exercita această cale de atac.

Așadar, în pricina de față, se constată

că recursul reclamantului a fost declarat cu depășirea termenului legal de 15 zile,

recurentul nesolicitând repunerea în termen și nedovedind că ar fi fost împiedicat

în exercitarea actului procedural dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Revizuientul G.V.A. a formulat cerere de

revizuire a deciziei secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

nr. 3213 din 20 octombrie 2011, invocând motivul prevăzut de pct. 5 al art. 322

alin. (1) C. proc. civ.

Revizuientul a arătat, în esență, că recursul

a fost declarat în termenul legal, având în vedere, pe de o parte, că decizia pronunțată

în apel a fost comunicată în data de 04 februarie 2011, iar recursul a fost înaintat

instanței în data de 18 februarie 2011, data aplicată pe plicul de expediere, iar,

pe de altă parte, având în vedere și înscrisul apreciat de revizuient a fi nou,

depus în revizuire intitulat „borderoul pentru mandate/corespondență” al Curții

de Apel Târgu-Mureș din care rezultă că tuturor părților le-a fost comunicată decizia

din apel în data de 03 februarie 2012, așadar, recursul purtând data de 18 februarie

2011 a fost declarat în termenul legal.

Cererea de revizuire urmează a se respinge

pentru următoarele considerente:

În

sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., un înscris

înfățișat cu ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac,

în măsura în care este vorba de un înscris doveditor, reținut de partea potrivnică

sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

Așadar, trebuie ca respectivul înscris

să fi existat la data judecății, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat

conduitei culpabile a părții adverse care l-a reținut sau împrejurării mai presus

de voința părții care, de asemenea, a împiedicat administrarea.

Or, în prezenta pricină, se constată că

nu este întrunită ipoteza precitatului text de lege și nu este permisă revizuirea

atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului,

pentru că, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei

hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat.

Partea era în situația de a-l putea procura

și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate, în măsura în care îl considera

relevant pentru obținerea de consecințe juridice.

Altminteri, prezentând un mijloc de probă

nou - în sensul de înscris procurat ulterior judecății - și pretinzând ca pe baza

acestuia să fie revizuită hotărârea, părțile tind, de fapt, la nesocotirea autorității

de lucru judecat a celor statuate irevocabil.

Or, funcția revizuirii, de cale extraordinară

de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara

condițiilor strict reglementate procedural.

În

sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă

- fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința

sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului, ar fi suficientă

pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru

judecat de care trebuia sa se bucure hotărârile, ar rămâne fără niciun fel de eficiență.

Pentru considerentele arătate, Înalta

Curte constată că nu se regăsesc în speță ipotezele reglementate de art. 322

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. pentru revizuirea unei hotărâri, astfel încât calea

de atac exercitată urmează să fie respinsă în consecință.

Văzând și cererea de acordare a cheltuielilor

de judecată formulată de intimații M.C., SC C. SRL și SC E.C. SRL urmează ca

Înalta Curte, în aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., să o admită numai pentru

suma de 2.500 RON, în loc de cea solicitată în cuantum de 5.418,80 RON.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei

secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3213 din 20 octombrie

2011 formulată de revizuientul G.V.A.

Obligă revizuientul să plătească intimaților

M.C., SC C. SRL și SC E.C. SRL suma de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli dejudecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26

aprilie 2012.