ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3213/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 2375 din 18 iunie 2010, Tribunalul Comercial Mureș, a constatat că

reclamantul G.V.A. a renunțat la judecarea precizării acțiunii principale,

precizare având ca obiect notarea în cărțile funciare în care este înscrisă

proprietatea SC C. SRL Vidrasău, a procesului, precum și la petitul acțiunii

având ca obiect radierea de la O.R.C. a mențiunilor privind vânzarea celor 3766

acțiuni; a constatat că reclamantul a renunțat și la precizarea cererii de

chemare în garanție, precizare având ca obiect obligarea chematei în garanție SC

C.R. SRL la plata sumei de 376.600 lei; a respins aceluiași reclamant cererea

de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta SC E.C. SRL precum

și cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu SC C.R. SRL și

cu M.C.

Prin

aceeași sentință s-a respins cererea reconvențională

formulată de pârâta SC E.C. SRL în contradictoriu cu

reclamantul

G.V.A.

Instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea

principală având

ca petiție rezoluțiunea contractului de cesiune de

acțiuni nr. 1 din 10 februarie 2006 cu repunerea părților în situația

anterioară, obligarea

pârâtei SC E.C. SRL la

plata daunelor contractuale în

cuantum de 100.000 lei și dispunerea ca O.R.C.

Mureș să efectueze mențiunile vizând starea juridică anterioară încheierii

contractului de cesiunea acțiunilor, interzicerea efectuării de mențiuni cu

privire la acțiunile ce au făcut obiectul vânzării și obligarea la plata

cheltuielilor de judecată.

Împotriva

sentinței comerciale nr. 2375 din 18 iunie 2010 pronunțate de Tribunalul

Comercial Mureș, a declarat apel reclamantul G.V.A., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea căii ordinare de atac,

schimbarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea acțiunii principale și a

cererilor de chemare în garanție, cu cheltuieli de judecată.

Prin

Decizia nr. 73/ A din 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul

reclamantului și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 6.2001ei, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 18

februarie 2011, G.V.A. a declarat recurs împotriva hotărârii mai sus amintite,

pronunțate de instanța de apel, criticând-o pentru motivele de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ. și

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul

admiterii apelului său, cu consecința schimbării sentinței pronunțate de prima

instanță și pe fond, admiterea acțiunii principale și a cererilor de chemare în

garanție, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de

derularea litigiului.

În

raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., care prevăd în primul aliniat

că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra

celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta

Curte, va examina cu prioritate excepția tardivității declarării recursului,

invocată din oficiu la termenul din 9 iunie 2011.

Recursul

reclamantului G.V.A. este tardiv declarat.

Examinând

recursul, sub aspectul regularității declarării acestuia, în raport de actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte, constată că, Decizia civilă nr. 54/ A din

16 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă

și fluvială a fost comunicată recurentului la data de 4 februarie 2011, conform

dovezii aflate la fila 49 din dosarul de apel și că G.V.A. a declarat calea

extraordinară de atac, la data de 18 februarie 2011, așa cum rezultă din data

inscripționată pe ștampila poștei imprimată pe plicul în care a fost expediat

memoriul de recurs.

Reclamantul

G.V.A. a luat însă cunoștință de conținutul Deciziei nr. 73/ A din 29 noiembrie

2010 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, la data de 17 ianuarie 2011, la fila 45 aflându-se

cererea formulată de acesta pentru a-i fi eliberată o copie a hotărârii,

semnând pentru primirea unui exemplar, pe aceeași cerere la data de 18 ianuarie

2011.

Conform dispozițiilor art. 301 C. proc. civ.,

termenul de

recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă

legea nu dispune altfel, prevederile art. 284 alin. (2) și (4) C. proc. civ.

aplicându-se corespunzător.

Astfel,

potrivit art. 284 alin. (3) C. proc. civ.: „Dacă o parte face apel înainte de

comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii

de apel”, interpretând norma legală per a contrario, rezultă că, rațiunea avută

în vedere de legiuitor la edictarea textului legal a fost aceea de a asigura

părții interesate

cunoașterea conținutului

hotărârii pronunțate, în raport de care aceasta

poate opta să uzeze sau

nu de exercitarea căii de atac împotriva acesteia. Pe cale de consecință, legea

lăsând părții facultatea de a introduce calea de atac și anterior comunicării

hotărârii, apreciază că

scopul avut în

vedere la edictarea normei a fost realizat prin luarea la

cunoștință de hotărâre, comunicarea nemaifiind

necesară, iar termenul

de declarare a căii de atac urmează a se calcula

de la data la care partea a luat efectiv cunoștință de hotărârea pe care o

atacă, în speță, da la data de 18 februarie 2011, dată la care a declarat și

semnat că a primit un exemplar.

Calculând

termenul de recurs cu respectarea prevederilor

dispozițiilor art. 104 raportate la art. 101 alin. (1) C. proc. civ.,

și

a celor anterior expuse, Înalta Curte, constată că, ultima zi pentru

exercitarea căii extraordinare de atac în speță,

era 3 ianuarie 2011 și că

reclamantul a declarat calea de atac la data

de 18 februarie 2011.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească

actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau

judecător.

Termenul

de recurs, având caracter imperativ, nerespectarea

acestuia atrage potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea

părții

din dreptul de a exercita această cale de atac, afară de cazul când, partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa,

excepția tardivității putând fi invocată de orice parte interesată, precum și

de instanță, din oficiu.

Față

de cele ce preced, se constată că, recursul reclamantului a fost declarat cu

depășirea termenului legal de 15 zile menționat, și

cum nu a solicitat repunerea în termen și nici nu a dovedit că a fost

împiedicat

în exercitarea actului procedural dintr-o împrejurare mai presus de voința lui,

Înalta Curte, va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamantul G.V.A.

În

temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., urmează a fi respinsă cererea

intimatei - pârâte SC E.C. SRL

Târgu Mureș

de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor

de judecată

ocazionate de derularea prezentului litigiu, având în vedere că în dovedirea

acestor cheltuieli, pârâta a depus la dosarul cauzei copiile unui extras de

cont și a unei facturi, în transmisie fax, ambele înscrisuri fiind ilizibile,

iar partea nici măcar nu a indicat cuantumul acestor pretinse cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de

reclamantul

G.V.A. împotriva Deciziei nr. 73/ A din 29 noiembrie 2010

pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Respinge

cererea de acordare a cheltuielilor de judecată

formulată de intimata-pârâtă SC E.C. SRL Târgu-Mureș ca

nedovedită.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2011.