ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3213/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 2375 din 18 iunie 2010, Tribunalul Comercial Mureș, a constatat că reclamantul G.V.A. a renunțat la judecarea precizării acțiunii principale, precizare având ca obiect notarea în cărțile funciare în care este înscrisă proprietatea SC C. SRL Vidrasău, a procesului, precum și la petitul acțiunii având ca obiect radierea de la O.R.C. a mențiunilor privind vânzarea celor 3766 acțiuni; a constatat că reclamantul a renunțat și la precizarea cererii de chemare în garanție, precizare având ca obiect obligarea chematei în garanție SC C.R. SRL la plata sumei de 376.600 lei; a respins aceluiași reclamant cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta SC E.C.

SRL precum și cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu SC C.R. SRL și cu M.C. Prin aceeași sentință s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC E.C. SRL în contradictoriu cu reclamantul G.V.A. Instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea principală având ca petiție rezoluțiunea contractului de cesiune de acțiuni nr. 1 din 10 februarie 2006 cu repunerea părților în situația anterioară, obligarea pârâtei SC E.C. SRL la plata daunelor contractuale în cuantum de 100.000 lei și dispunerea ca O.R.C. Mureș să efectueze mențiunile vizând starea juridică anterioară încheierii contractului de cesiunea acțiunilor, interzicerea efectuării de mențiuni cu privire la acțiunile ce au făcut obiectul vânzării și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței comerciale nr. 2375 din 18 iunie 2010 pronunțate de Tribunalul Comercial Mureș, a declarat apel reclamantul G.V.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea căii ordinare de atac, schimbarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea acțiunii principale și a cererilor de chemare în garanție, cu cheltuieli de judecată. Prin Decizia nr. 73/ A din 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul reclamantului și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 6.2001ei, cu titlu de cheltuieli de judecată. La data de 18 februarie 2011, G.V.A. a declarat recurs împotriva hotărârii mai sus amintite, pronunțate de instanța de apel, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului său, cu consecința schimbării sentinței pronunțate de prima instanță și pe fond, admiterea acțiunii principale și a cererilor de chemare în garanție, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea litigiului. În raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., care prevăd în primul aliniat că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte, va examina cu prioritate excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu la termenul din 9 iunie 2011. Recursul reclamantului G.V.A.

este tardiv declarat. Examinând recursul, sub aspectul regularității declarării acestuia, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, constată că, Decizia civilă nr. 54/ A din 16 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială a fost comunicată recurentului la data de 4 februarie 2011, conform dovezii aflate la fila 49 din dosarul de apel și că G.V.A. a declarat calea extraordinară de atac, la data de 18 februarie 2011, așa cum rezultă din data inscripționată pe ștampila poștei imprimată pe plicul în care a fost expediat memoriul de recurs. Reclamantul G.V.A.

a luat însă cunoștință de conținutul Deciziei nr. 73/ A din 29 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 ianuarie 2011, la fila 45 aflându-se cererea formulată de acesta pentru a-i fi eliberată o copie a hotărârii, semnând pentru primirea unui exemplar, pe aceeași cerere la data de 18 ianuarie 2011. Conform dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, prevederile art. 284 alin. (2) și (4) C. proc. civ. aplicându-se corespunzător. Astfel, potrivit art. 284 alin. (3) C. proc.

civ.: „Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel”, interpretând norma legală per a contrario, rezultă că, rațiunea avută în vedere de legiuitor la edictarea textului legal a fost aceea de a asigura părții interesate cunoașterea conținutului hotărârii pronunțate, în raport de care aceasta poate opta să uzeze sau nu de exercitarea căii de atac împotriva acesteia. Pe cale de consecință, legea lăsând părții facultatea de a introduce calea de atac și anterior comunicării hotărârii, apreciază că scopul avut în vedere la edictarea normei a fost realizat prin luarea la cunoștință de hotărâre, comunicarea nemaifiind necesară, iar termenul de declarare a căii de atac urmează a se calcula de la data la care partea a luat efectiv cunoștință de hotărârea pe care o atacă, în speță, da la data de 18 februarie 2011, dată la care a declarat și semnat că a primit un exemplar.

Calculând termenul de recurs cu respectarea prevederilor dispozițiilor art. 104 raportate la art. 101 alin. (1) C. proc. civ., și a celor anterior expuse, Înalta Curte, constată că, ultima zi pentru exercitarea căii extraordinare de atac în speță, era 3 ianuarie 2011 și că reclamantul a declarat calea de atac la data de 18 februarie 2011. Potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Termenul de recurs, având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea părții din dreptul de a exercita această cale de atac, afară de cazul când, partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa, excepția tardivității putând fi invocată de orice parte interesată, precum și de instanță, din oficiu.

Față de cele ce preced, se constată că, recursul reclamantului a fost declarat cu depășirea termenului legal de 15 zile menționat, și cum nu a solicitat repunerea în termen și nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea actului procedural dintr-o împrejurare mai presus de voința lui, Înalta Curte, va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamantul G.V.A. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., urmează a fi respinsă cererea intimatei - pârâte SC E.C. SRL Târgu Mureș de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentului litigiu, având în vedere că în dovedirea acestor cheltuieli, pârâta a depus la dosarul cauzei copiile unui extras de cont și a unei facturi, în transmisie fax, ambele înscrisuri fiind ilizibile, iar partea nici măcar nu a indicat cuantumul acestor pretinse cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamantul G.V.A. împotriva Deciziei nr. 73/ A din 29 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă SC E.C. SRL Târgu-Mureș ca nedovedită. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2011.