ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 399/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2454/ PI din 4 octombrie 2010, Tribunalul

Timiș, secția civilă, a admis plângerea reclamantului Ș.P., în contradictoriu

cu pârâta Primăria Orașului Sânnicolau Mare, prin Primar și în consecință:

A anulat dispoziția nr. 1049 din 16

septembrie 2009 emisă de Primarul orașului Sânnicolau Mare și a obligat

emitentul să statueze asupra notificărilor nr. 275 din 17 august 2001 și nr. 471

din 8 noiembrie 2001, prin care notificatorul Ș.P. a solicitat restituirea în

natură a imobilului situat în Sânnicolau Mare, str. Panselelor, înscris în CF

Sânnicolau Mare, după autorul K.E., în coordonatele alin. (2), (3), (4) și (5)

ale art. 20 din Legea nr. 10/2001, cu observarea riguroasă a textului

interpretativ, înscris în pct. 1, 4, lit. b) din normele metodologice aprobate

prin H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 cu consecința emiterii unei noi dispoziții,

în condițiile configurate de Legea nr. 10/2001, art. 25 și 26, constatând că

imobilul a fost preluat în patrimoniul statului fără titlu legal, iar

petiționarul legitimează vocația de a accede la beneficiul Legii nr. 10/2001.

A respins plângerea petentului P.K.I.,

cu domiciliul procedural ales în București, Bd. Aviatorilor.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele considerente:

Dispoziția de respingere a

notificării nr. 1049 din 16 iunie 2009 emisă de Primarul Orașului Sânnicolau

Mare s-a datorat faptului că petentul Ș.P. nu a făcut dovada calității de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și

nici a dreptului de proprietate pretins și revendicat, după autorul K.E.,

contestatorul P.K.I., nefiind parte în notificările menționate, demersul său

juridic formând obiectul unui alt dosar.

În fața instanței, petentul a

completat dosarul, în sensul că, a făcut dovada redobândirii cetățeniei române,

conform certificatului constatator din 30 iulie 2009 eliberat de Consulatul

General al României din Munchen, a dreptului de proprietate tabular asupra

cotei de 3/8 din imobilul în litigiu, conform extrasului CF Sânnicolau Mare,

certificatul suplimentar din 26 octombrie 1996, asupra imobilului întreg de sub

nr. de ordine A 1.1., înscris ca drept de moștenire în favoarea lui: K.E. 2/8

părți, Ș.P. - F. 3/8 părți și P.C. - 3/8 părți, dreptul de proprietate al

statului dobândit în baza Decretului nr. 712/1966 asupra porțiunii de 1465/3453

din imobilul menționat fiind înscris în cartea funciară la 11 noiembrie 1996,

iar la decesul lui K.E., intervenit la 14 martie 1973, Ș.P.F. moștenește cota

de 1/8 părți din apartamentul 1 cu 4100/5887 părți comune din cota de

proprietate de 2/8 părți a defunctei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul Orașul Sânnicolau Mare prin Primar, întrucât instanța de

fond a analizat greșit documentația depusă la dosar, deoarece imobilul în

litigiu a fost înstrăinat parțial de către notificatori, așa cum reiese din

extrasul CF in extenso, apartamentul nr. 1 și nr. 2 fiind cumpărat de B.I. și B.E.

în anul 1974, pentru ca în anul 1989 acest imobil să fie demolat.

Cât privește partea din imobil care

a intrat în proprietatea statului în baza sentinței civile nr. 3913 din 18

septembrie 1969 a Judecătoriei Timișoara respectiv nr. 2280 - 2281/6 în

suprafața de 1465 m.p., acest imobil a fost notificat și se poate pune în

discuție preluarea abuzivă.

Prin decizia civilă nr. 926 din 1

iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost

respins apelul declarat de pârâtul Orașul Sânnicolau Mare împotriva sentinței

civile nr. 2454/ PI din 4 octombrie 2010 a Tribunalului Timiș.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut că, așa cum rezultă din înscrisurile din CF Sânnicolau Mare, de

sub B 9, 10 și 1, parcela în suprafață de 1465 m.p., proprietatea numitei K.E. și a intimaților Ș.P. și P.C., a fost trecută în proprietatea

statului în baza sentinței civile nr. 3913/1969 a Judecătoriei Timișoara,

pronunțată în temeiul Decretului nr. 218/1960 și a Decretului nr. 712/1966,

această parcelă fiind transformată în CF Sânnicolau Mare.

În ceea ce privește imobilele

construcții și terenul aferent, curtea a reținut că, potrivit extrasului CF

Sânnicolau Mare, apartamentul nr. 2 și terenul în suprafață de 1787 m.p., din totalul de 5877 m.p. (părți comune) au fost cumpărate de A.S. și A.V. (B 4, 5), iar

cota de 7/8 din apartamentul nr. 1, împreună cu 4.100 m.p. teren din totalul de

5877 m.p., (părți comune) au fost cumpărate de B.I. și soția B.E. (B 2, 3, 6),

reclamantul - intimat Ș.P. înstrăinând întreaga cotă de 4/8 părți ce îi

aparținea din apartamentul nr. 1, astfel că nu este îndreptățit la despăgubiri

pentru aceste imobile.

În virtutea acestor considerente,

curtea a apreciat că soluția primei instanțe, prin care a fost anulată

dispoziția de respingere a notificărilor este temeinică și legală.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs pârâta Primăria Orașului Sânnicolau Mare prin Primar invocând

următoarele critici de nelegalitate.

Din analiza cărților funciare rezultă

că, în anul 1970, imobilul situat în Sânnicolau Mare, str. Panselelor nr. 1

identificat în CF a fost dezmembrat în trei parcele din care:

- 2280 - 2281/1 în suprafață de 820 m.p., proprietatea lui K.E., Ș.P. și P.C.;

- 2280 - 2281/1 în suprafață de 1.465

m.p., trecută în proprietatea statului, înscriindu-se în CF;

- 2280 - 2281/3 în suprafața de 1.171

m.p. proprietatea lui K.E., Ș.P. și P.C.

În anul 1972 imobilele din topurile

2280 - 2281/1 și 2280 - 2281/3 - proprietatea lui K.E., Ș.P. și P.C. se

transcriu în CF și tot în același sens, imobilele se apartamentează,

formându-se două apartamente, ambele proprietatea numiților K.E. 2/8, Ș.P. 3/8

și P.C. 3/8.

În anul 1972, apartamentul nr. 2

este înstrăinat către A.I. și A.V., iar în anul 1974 contestatorii înstrăinează

apartamentul nr. 2 familiei B.I. și B.E.

A mai susținut recurenta - pârâtă

că, intimații - reclamanți nu pot solicita decât cota de proprietate de pe

imobilul înscris în CF în suprafață de 1.465 m.p., ce i-a fost preluată abuziv

de către stat, restul proprietății fiind înstrăinate de către intimații -

reclamanți.

Că deși atât prima instanță cât și

cea de apel au reținut aspectele mai sus menționate au preferat să admită

plângerea și să dispună obligarea Primăriei să emită o nouă dispoziție fără a

preciza că trebuie să facă referire doar la CF și nu la întregul imobil.

În raport cu cele expuse, recurenta -

pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în

rejudecare să se dispună conform cu cele arătate.

Examinând decizia atacată prin

prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a

fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin notificările înregistrate sub nr.

275 din 17 august 2001 și nr. 471 din 8 noiembrie 2001, Ș.P., fost proprietar

și actual moștenitor după defuncta sa mamă K.E., a solicitat restituirea în

natură a imobilului situat în Sânnicolau Mare, str. Panselelor, compus din

intravilan și construcții cu destinație de locuință, înscris în CF Sânnicolau

Mare.

Valoarea estimată a imobilului

(construcție și terenul aferent) este de 250.000.000 lei, notificatorul

precizând că nu au fost acordate despăgubiri la preluarea imobilului.

Prin dispoziția nr. 1049 din 16

iunie 2009 emisă de Primarul orașului Sânnicolau Mare au fost respinse

notificările nr. 275 din 17 august 2001 și nr. 471 din 8 noiembrie 2001

formulate de Ș.P. pentru că notificatorul nu a făcut dovada calității de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conferite de Legea nr. 10/2001 și

nici a dreptului de proprietate pretins și revendicat după autorul K.E.

Pe parcursul soluționării cauzei Ș.P.

prin apărător a făcut o serie de precizări cu privire la imobilul în litigiu.

Astfel s-a susținut că, proprietatea

asupra imobilului din Sânnicolau Mare, str. Panselelor este consemnată în CF

filele 41 - 46 precum și CF filele 62 - 63, în discuție rămânând doar suprafața

de 1.465 m.p.

Din actele aflate la dosar, rezultă

că, imobilele din CF se apartamentează în două proprietăți, una fiind

înstrăinată către A.I. și A.V. iar cea de a doua fiind înstrăinate familiei B.I.

și B.E., aspect recunoscut și de către reclamantul Ș.P. prin apărător.

În aceste condiții, instanța avea

obligația de a stabili proprietatea ce i-a fost preluată abuziv notificatorului

și pentru care urmează a se emite o nouă dispoziție.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte

va admite recursul declarat de pârâta Primăria Orașului Sânnicolau Mare prin

Primar împotriva deciziei civile nr. 926 din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Va casa decizia atacată și va

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, va proceda conform

celor mai sus expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Primăria

Orașului Sânicolau Mare prin Primar împotriva deciziei civile nr. 926 din 1

iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 ianuarie 2012.