ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 399/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2454/ PI din 4 octombrie 2010, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis plângerea reclamantului Ș.P., în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului Sânnicolau Mare, prin Primar și în consecință: A anulat dispoziția nr. 1049 din 16 septembrie 2009 emisă de Primarul orașului Sânnicolau Mare și a obligat emitentul să statueze asupra notificărilor nr. 275 din 17 august 2001 și nr. 471 din 8 noiembrie 2001, prin care notificatorul Ș.P. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Sânnicolau Mare, str. Panselelor, înscris în CF Sânnicolau Mare, după autorul K.E., în coordonatele alin. (2), (3), (4) și (5) ale art. 20 din Legea nr. 10/2001, cu observarea riguroasă a textului interpretativ, înscris în pct. 1, 4, lit. b) din normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 250 din 7 martie 2007 cu consecința emiterii unei noi dispoziții, în condițiile configurate de Legea nr. 10/2001, art. 25 și 26, constatând că imobilul a fost preluat în patrimoniul statului fără titlu legal, iar petiționarul legitimează vocația de a accede la beneficiul Legii nr. 10/2001. A respins plângerea petentului P.K.I., cu domiciliul procedural ales în București, Bd. Aviatorilor. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele considerente: Dispoziția de respingere a notificării nr. 1049 din 16 iunie 2009 emisă de Primarul Orașului Sânnicolau Mare s-a datorat faptului că petentul Ș.P. nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și nici a dreptului de proprietate pretins și revendicat, după autorul K.E., contestatorul P.K.I., nefiind parte în notificările menționate, demersul său juridic formând obiectul unui alt dosar.

În fața instanței, petentul a completat dosarul, în sensul că, a făcut dovada redobândirii cetățeniei române, conform certificatului constatator din 30 iulie 2009 eliberat de Consulatul General al României din Munchen, a dreptului de proprietate tabular asupra cotei de 3/8 din imobilul în litigiu, conform extrasului CF Sânnicolau Mare, certificatul suplimentar din 26 octombrie 1996, asupra imobilului întreg de sub nr. de ordine A 1.1., înscris ca drept de moștenire în favoarea lui: K.E. 2/8 părți, Ș.P. - F. 3/8 părți și P.C. - 3/8 părți, dreptul de proprietate al statului dobândit în baza Decretului nr. 712/1966 asupra porțiunii de 1465/3453 din imobilul menționat fiind înscris în cartea funciară la 11 noiembrie 1996, iar la decesul lui K.E., intervenit la 14 martie 1973, Ș.P.F.

moștenește cota de 1/8 părți din apartamentul 1 cu 4100/5887 părți comune din cota de proprietate de 2/8 părți a defunctei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Orașul Sânnicolau Mare prin Primar, întrucât instanța de fond a analizat greșit documentația depusă la dosar, deoarece imobilul în litigiu a fost înstrăinat parțial de către notificatori, așa cum reiese din extrasul CF in extenso, apartamentul nr. 1 și nr. 2 fiind cumpărat de B.I. și B.E. în anul 1974, pentru ca în anul 1989 acest imobil să fie demolat. Cât privește partea din imobil care a intrat în proprietatea statului în baza sentinței civile nr. 3913 din 18 septembrie 1969 a Judecătoriei Timișoara respectiv nr. 2280 - 2281/6 în suprafața de 1465 m.p., acest imobil a fost notificat și se poate pune în discuție preluarea abuzivă.

Prin decizia civilă nr. 926 din 1 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost respins apelul declarat de pârâtul Orașul Sânnicolau Mare împotriva sentinței civile nr. 2454/ PI din 4 octombrie 2010 a Tribunalului Timiș. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, așa cum rezultă din înscrisurile din CF Sânnicolau Mare, de sub B 9, 10 și 1, parcela în suprafață de 1465 m.p., proprietatea numitei K.E. și a intimaților Ș.P. și P.C., a fost trecută în proprietatea statului în baza sentinței civile nr. 3913/1969 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în temeiul Decretului nr. 218/1960 și a Decretului nr. 712/1966, această parcelă fiind transformată în CF Sânnicolau Mare.

În ceea ce privește imobilele construcții și terenul aferent, curtea a reținut că, potrivit extrasului CF Sânnicolau Mare, apartamentul nr. 2 și terenul în suprafață de 1787 m.p., din totalul de 5877 m.p. (părți comune) au fost cumpărate de A.S. și A.V. (B 4, 5), iar cota de 7/8 din apartamentul nr. 1, împreună cu 4.100 m.p. teren din totalul de 5877 m.p., (părți comune) au fost cumpărate de B.I. și soția B.E. (B 2, 3, 6), reclamantul - intimat Ș.P. înstrăinând întreaga cotă de 4/8 părți ce îi aparținea din apartamentul nr. 1, astfel că nu este îndreptățit la despăgubiri pentru aceste imobile. În virtutea acestor considerente, curtea a apreciat că soluția primei instanțe, prin care a fost anulată dispoziția de respingere a notificărilor este temeinică și legală.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria Orașului Sânnicolau Mare prin Primar invocând următoarele critici de nelegalitate. Din analiza cărților funciare rezultă că, în anul 1970, imobilul situat în Sânnicolau Mare, str. Panselelor nr. 1 identificat în CF a fost dezmembrat în trei parcele din care: - 2280 - 2281/1 în suprafață de 820 m.p., proprietatea lui K.E., Ș.P. și P.C.; - 2280 - 2281/1 în suprafață de 1.465 m.p., trecută în proprietatea statului, înscriindu-se în CF; - 2280 - 2281/3 în suprafața de 1.171 m.p. proprietatea lui K.E., Ș.P. și P.C. În anul 1972 imobilele din topurile 2280 - 2281/1 și 2280 - 2281/3 - proprietatea lui K.E., Ș.P. și P.C. se transcriu în CF și tot în același sens, imobilele se apartamentează, formându-se două apartamente, ambele proprietatea numiților K.E.

2/8, Ș.P. 3/8 și P.C. 3/8. În anul 1972, apartamentul nr. 2 este înstrăinat către A.I. și A.V., iar în anul 1974 contestatorii înstrăinează apartamentul nr. 2 familiei B.I. și B.E. A mai susținut recurenta - pârâtă că, intimații - reclamanți nu pot solicita decât cota de proprietate de pe imobilul înscris în CF în suprafață de 1.465 m.p., ce i-a fost preluată abuziv de către stat, restul proprietății fiind înstrăinate de către intimații - reclamanți. Că deși atât prima instanță cât și cea de apel au reținut aspectele mai sus menționate au preferat să admită plângerea și să dispună obligarea Primăriei să emită o nouă dispoziție fără a preciza că trebuie să facă referire doar la CF și nu la întregul imobil.

În raport cu cele expuse, recurenta - pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în rejudecare să se dispună conform cu cele arătate. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prin notificările înregistrate sub nr. 275 din 17 august 2001 și nr. 471 din 8 noiembrie 2001, Ș.P., fost proprietar și actual moștenitor după defuncta sa mamă K.E., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Sânnicolau Mare, str. Panselelor, compus din intravilan și construcții cu destinație de locuință, înscris în CF Sânnicolau Mare.

Valoarea estimată a imobilului (construcție și terenul aferent) este de 250.000.000 lei, notificatorul precizând că nu au fost acordate despăgubiri la preluarea imobilului. Prin dispoziția nr. 1049 din 16 iunie 2009 emisă de Primarul orașului Sânnicolau Mare au fost respinse notificările nr. 275 din 17 august 2001 și nr. 471 din 8 noiembrie 2001 formulate de Ș.P. pentru că notificatorul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conferite de Legea nr. 10/2001 și nici a dreptului de proprietate pretins și revendicat după autorul K.E. Pe parcursul soluționării cauzei Ș.P. prin apărător a făcut o serie de precizări cu privire la imobilul în litigiu. Astfel s-a susținut că, proprietatea asupra imobilului din Sânnicolau Mare, str. Panselelor este consemnată în CF filele 41 - 46 precum și CF filele 62 - 63, în discuție rămânând doar suprafața de 1.465 m.p.

Din actele aflate la dosar, rezultă că, imobilele din CF se apartamentează în două proprietăți, una fiind înstrăinată către A.I. și A.V. iar cea de a doua fiind înstrăinate familiei B.I. și B.E., aspect recunoscut și de către reclamantul Ș.P. prin apărător. În aceste condiții, instanța avea obligația de a stabili proprietatea ce i-a fost preluată abuziv notificatorului și pentru care urmează a se emite o nouă dispoziție. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Primăria Orașului Sânnicolau Mare prin Primar împotriva deciziei civile nr. 926 din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, va proceda conform celor mai sus expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Primăria Orașului Sânicolau Mare prin Primar împotriva deciziei civile nr. 926 din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012.