ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5878/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția

civilă, la data de 14 ianuarie 2011 sub nr. 390/116/2011, reclamantul C.G. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, secția pensii militare,

obligarea acestuia să procedeze la recalcularea pensiei potrivit dispozițiior Legii

nr. 19/2000.

Prin sentința civilă nr. 1035 din 24

februarie 2011, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis excepția de necompetență

teritorială invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000

„cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul

pârâtul”. Cum în cauză contestația nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

Caselor teritoriale de pensii pentru a atrage competența instanței de la domiciliul

reclamantului, ci este formulată împotriva Ministerului Apărării Naționale și a

Casei de Pensii a Ministerului, ce au sediul în București, instanța competentă teritorial

a soluționa cauza este aceea de la sediul/domiciliul pârâților, respectiv, Tribunalul

București.

Prin sentința civilă nr. 4818 din 23

mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 24764/3/2011, Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, a constatat ivit conflictul negativ

și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că Legea

nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011 conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat competența privind soluționarea

litigiilor având ca obiect deciziile emise de Casele teritoriale de pensii în sensul

că în această materie este competentă instanța de la domiciliul reclamantului. Cum

decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar cererea în anulare

a fost formulată la data de 14 ianuarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este

noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanța competentă este

de la domiciliul/sediul reclamantului, respectiv, Tribunalul Călărași.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, pentru argumentele ce succed:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o Casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii Sectorială a Ministerului

Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 14 ianuarie 2011.

Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare

la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume, 14 ianuarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor teritoriale

de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de Casele de pensii sectoriale, care sunt fostele Case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei Case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, în speță, orașul Călărași, localitate aflată în circumscripția

teritorială a Tribunalului Călărași, rezultă că aceasta este instanța competentă

a soluționa pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

1 octombrie 2012.