ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1444/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 23 din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, în baza art. 278

1

pct. 8, lit. a) C. proc. pen., a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.I.A. și a menținut

rezoluția nr. 398/P/2008 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, cu

obligarea petiționarului la plata sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de Apel Craiova a reținut că prin plângerea formulată

la data de 8 aprilie 2008, părțile vătămate B.I. și Ș.M. au solicitat

efectuarea de cercetări penale față de av. I.P.S. pentru săvârșirea

infracțiunilor de amenințare și sustragere de înscrisuri arătând că la data de

3 aprilie 2008, cu ocazia întrunirii Comisiei de numărare și validare a

voturilor pentru alegerea funcției de președinte al Camerei de Comerț și

Industrie Oltenia, av. S.I.P. ar fi exercitat presiuni asupra lor

amenințându-le că dacă nu vor împărtăși punctul său de vedere, ar exista

posibilitatea, în viitor, să apară o hotărâre prin care postul lor va dispărea

din organigramă.

A mai arătat că, în

aceeași zi, avocatul ar fi rupt pagina nr. x a procesului-verbal întocmit, după

care ar fi plecat din sediul C.C.I.Oltenia, luând cu el "toate documentele

aferente Adunării generale din 3 aprilie 2008".

Prin rezoluția nr.

398/P/2008 din 11 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, în baza art. 228 alin. (6) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmării penale față de I.P.S. - avocat în cadrul Baroului

Dolj sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 193 și 242 C. pen.

Împotriva acestei

soluții petiționarul B.I.A. a formulat plângere la Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceasta fiind respinsă prin

rezoluția nr. 2355/II/2/2008 din data de 11 decembrie 2008, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune

astfel, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a

arătat că, din conținutul actelor transmise parchetului de către C.C.I. Oltenia,

rezultă că procesul-verbal privind alegerea funcției de președinte nu a fost

distrus sau modificat, iar în cuprinsul său se regăsesc semnăturile tuturor

celor cinci membri ai Comisiei de numărare și validare a voturilor, iar în ceea

ce privește ruperea paginii nr. x a procesului-verbal întocmit inițial, aceasta

nu s-a confirmat.

S-a mai arătat că

atâta vreme cât martora G.M. a negat presupusele amenințări la care B.I.A. și

Ș.M. ar fi fost supuși de către avocat, nu se poate reține existența unor temeiuri

de fapt ori de drept care să justifice tragerea la răspundere penală a

numitului I.P.S.

Conform dispozițiilor

art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul B.I.A. s-a adresat cu plângere

instanței competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel Craiova.

Prin Sentința penală

nr. 23 din 28 ianuarie 2010, instanța de fond a respins plângerea, ca

nefondată, reținând că, în ce privește infracțiunea de amenințare reclamată de

petiționar a fi fost săvârșită de către făptuitor, din actele premergătoare efectuate

în faza urmăririi penale nu rezultă că av. S.I.P. ar fi adresat amenințări

petiționarului, ci doar faptul că au avut loc discuții în contradictoriu,

vizând forma și conținutul procesului-verbal întocmit, apreciindu-se astfel că

nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare,

soluția adoptată de procuror fiind legală și temeinică.

De asemenea, s-a

reținut că susținerile petiționarului în sensul că procesul-verbal privind

alegerea în funcția de președinte al Camerei de Comerț și Industrie Oltenia ar

fi fost distrus de către făptuitor, sunt nefondate, actele premergătoare

efectuate în cauză neconfirmând acest aspect. Totodată, Curtea de Apel Craiova

a reținut faptul că B.I.A. și Ș.M. au întocmit o altă pagină (nr. x) a procesului-verbal

cu același conținut, la care este adăugată doar la final formula de încheiere a

actului respectiv, aspect care nu confirmă săvârșirea vreunei fapte prevăzută

de legea penală de către făptuitorul S.I.P.

Împotriva sentinței

penale susmenționate, în termen legal a declarat recurs petiționarul B.I.A.,

care, însă, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține recursul și nici

nu a arătat motivele pe care se întemeiază acesta.

Examinând recursul

potrivit disp. art. 278

1

alin. (7) și art. 385

14

C. proc.

pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Din analiza cauzei se

poate observa că nu există nici un indiciu care să ateste faptul că intimatul

executor judecătoresc ar fi săvârșit infracțiunea de amenințare prev. de art.

193 C. pen. ori pe cea de sustragere sau distrugere de scrisori prev. de art.

242 C. pen.

Așadar, în speța de

față nu au fost evidențiate indicii sau împrejurări care să poată forma

convingerea organului de urmărire penală că se impune începerea urmăririi

penale, prin activitatea sa intimatul nesituându-se în sfera ilicitului penal,

neaducând atingere intereselor legale ale petiționarului.

Așa fiind, Înalta

Curte, constată că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pe cale de

consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat de recurentul-petiționar urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul-petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.I.A. împotriva Sentinței

penale nr. 23 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 15 aprilie 2010.