ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1444/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 23 din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 pct. 8, lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.I.A. și a menținut rezoluția nr. 398/P/2008 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, cu obligarea petiționarului la plata sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Craiova a reținut că prin plângerea formulată la data de 8 aprilie 2008, părțile vătămate B.I. și Ș.M. au solicitat efectuarea de cercetări penale față de av.

I.P.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și sustragere de înscrisuri arătând că la data de 3 aprilie 2008, cu ocazia întrunirii Comisiei de numărare și validare a voturilor pentru alegerea funcției de președinte al Camerei de Comerț și Industrie Oltenia, av. S.I.P. ar fi exercitat presiuni asupra lor amenințându-le că dacă nu vor împărtăși punctul său de vedere, ar exista posibilitatea, în viitor, să apară o hotărâre prin care postul lor va dispărea din organigramă. A mai arătat că, în aceeași zi, avocatul ar fi rupt pagina nr. x a procesului-verbal întocmit, după care ar fi plecat din sediul C.C.I.Oltenia, luând cu el "toate documentele aferente Adunării generale din 3 aprilie 2008". Prin rezoluția nr. 398/P/2008 din 11 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) rap la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmării penale față de I.P.S. - avocat în cadrul Baroului Dolj sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 193 și 242 C. pen. Împotriva acestei soluții petiționarul B.I.A. a formulat plângere la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceasta fiind respinsă prin rezoluția nr. 2355/II/2/2008 din data de 11 decembrie 2008, ca neîntemeiată. Pentru a dispune astfel, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a arătat că, din conținutul actelor transmise parchetului de către C.C.I. Oltenia, rezultă că procesul-verbal privind alegerea funcției de președinte nu a fost distrus sau modificat, iar în cuprinsul său se regăsesc semnăturile tuturor celor cinci membri ai Comisiei de numărare și validare a voturilor, iar în ceea ce privește ruperea paginii nr. x a procesului-verbal întocmit inițial, aceasta nu s-a confirmat.

S-a mai arătat că atâta vreme cât martora G.M. a negat presupusele amenințări la care B.I.A. și Ș.M. ar fi fost supuși de către avocat, nu se poate reține existența unor temeiuri de fapt ori de drept care să justifice tragerea la răspundere penală a numitului I.P.S. Conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul B.I.A. s-a adresat cu plângere instanței competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel Craiova. Prin Sentința penală nr. 23 din 28 ianuarie 2010, instanța de fond a respins plângerea, ca nefondată, reținând că, în ce privește infracțiunea de amenințare reclamată de petiționar a fi fost săvârșită de către făptuitor, din actele premergătoare efectuate în faza urmăririi penale nu rezultă că av.

S.I.P. ar fi adresat amenințări petiționarului, ci doar faptul că au avut loc discuții în contradictoriu, vizând forma și conținutul procesului-verbal întocmit, apreciindu-se astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, soluția adoptată de procuror fiind legală și temeinică. De asemenea, s-a reținut că susținerile petiționarului în sensul că procesul-verbal privind alegerea în funcția de președinte al Camerei de Comerț și Industrie Oltenia ar fi fost distrus de către făptuitor, sunt nefondate, actele premergătoare efectuate în cauză neconfirmând acest aspect. Totodată, Curtea de Apel Craiova a reținut faptul că B.I.A. și Ș.M. au întocmit o altă pagină (nr. x) a procesului-verbal cu același conținut, la care este adăugată doar la final formula de încheiere a actului respectiv, aspect care nu confirmă săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală de către făptuitorul S.I.P.

Împotriva sentinței penale susmenționate, în termen legal a declarat recurs petiționarul B.I.A., care, însă, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține recursul și nici nu a arătat motivele pe care se întemeiază acesta. Examinând recursul potrivit disp. art. 278 1 alin. (7) și art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Din analiza cauzei se poate observa că nu există nici un indiciu care să ateste faptul că intimatul executor judecătoresc ar fi săvârșit infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 C. pen. ori pe cea de sustragere sau distrugere de scrisori prev. de art. 242 C. pen. Așadar, în speța de față nu au fost evidențiate indicii sau împrejurări care să poată forma convingerea organului de urmărire penală că se impune începerea urmăririi penale, prin activitatea sa intimatul nesituându-se în sfera ilicitului penal, neaducând atingere intereselor legale ale petiționarului.

Așa fiind, Înalta Curte, constată că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de recurentul-petiționar urmează a fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul-petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.I.A. împotriva Sentinței penale nr. 23 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 15 aprilie 2010.