ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6394/2012

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30

septembrie 2009 pe rolul Judecătoriei Toplița, reclamantele P.I. și B.M.I.

au chemat în judecată pe pârâții SCAT Borsec SA, prin administrator

judiciar SC C. SRL, B.M., P.V., P.C., R.L., Orașul Borsec, prin Primar, S.A., L.M.,

L.F. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și au

solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să

constate că în masa succesorală rămasă după defuncta C.E. se include cota de

½ parte din imobilul „Vila V.” situat în Borsec, să constate că

reclamanta P.I. are vocație succesorală la această masă succesorală în baza

testamentului autentic din 12 iunie 1996, să constate că reclamantele sunt

coproprietate asupra imobilului sus-menționat, să constate nulitatea absolută a

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la acest imobil, să

dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară, respectiv a

situației de dinaintea preluării abuzive a imobilului de către Statul Român și

obligarea pârâților de rând 1-7 să le recunoască reclamantelor dreptul de

proprietate.

În subsidiar, reclamantele

au solicitat ca, în cazul nerestituirii în natură a imobilului, să fie obligați

pârâții Orașul Borsec și Statul Român la plata unor despăgubiri reprezentând valoarea

imobilului stabilită potrivit valorii de piață.

Prin sentința civilă

nr. 217 din 25 februarie 2010, Judecătoria Toplița a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, în temeiul art.

158-159 C. proc. civ. raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Învestit cu soluționarea

litigiului, prin sentința civilă nr. 278 din 08 februarie 2011, în baza art. 20

alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și a art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Tribunalul

Harghita a anulat ca netimbrată acțiunea.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul a reținut că prin încheierea din data de 09 noiembrie 2010,

având în vedere capetele de cerere ale acțiunii și valoarea de 951.130 RON a imobilului

ce constituie obiectul cauzei, s-a constatat că se impune achitarea de către reclamante

a taxei judiciare de timbru în cuantum de 13.622,3 RON și a timbrului judiciar în

valoare de 5 RON.

Prin cererea de reexaminare

formulată la data de 11 noiembrie 2010, reclamantele au solicitat instanței să constate

că acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru. Această cerere a

fost respinsă de Tribunal prin încheierea din data de 23 noiembrie 2010, cu motivarea

că reclamantele nu sunt în posesia imobilului și își întemeiază acțiunea pe

dispozițiile dreptului comun, astfel încât în cauză nu operează scutirea de plată

a taxei judiciare de timbru prevăzută de art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamantele, iar prin decizia civilă nr. 89A din 25 octombrie

2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a admis apelul formulat, a anulat

sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu se

încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, iar acțiunea

formulată de reclamante are ca obiect redobândirea dreptului de proprietate de la

subdobânditorii imobilului respectiv, astfel încât în speță sunt incidente prevederile

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 și, ca atare, acțiunea introductivă este

scutită de plata taxei de timbru.

Curtea de apel a apreciat

ca lipsit de relevanță faptul că împotriva modului de stabilire a taxei de

timbru de către prima instanță a fost formulată cerere de reexaminare, deoarece

prin art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 se prevede posibilitatea cenzurării

de către instanța de control judiciar a modului de stabilire a taxelor de timbru

în fazele procesuale anterioare. Întrucât acest text legal nu face nicio distincție,

pronunțarea unei încheieri într-o cerere de reexaminare nu leagă instanța de control

judiciar, modul de stabilire a taxelor de timbru putând fi cenzurat, indiferent

dacă a fost sau nu formulată cerere de reexaminare.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal au declarat și motivat recurs pârâții S.A., L.M. și L.F.

Prin motivele de recurs

se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Instanța de apel a făcut

o interpretare greșită a dispozițiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

deoarece acțiunea introductivă nu poate fi considerată ca o acțiune accesorie ori

incidentală unei acțiuni ori cereri introduse de proprietari ori de succesorii foștilor

proprietari pentru restituirea imobilelor preluate de stat în intervalul martie

1945-22 decembrie 1989.

Doar litigiile ce vizează

strict modul de soluționare a cererii de restituire în natură a unui imobil preluat

de stat ori de alte persoane juridice în perioada arătată ar putea fi considerate

ca fiind de natură să permită scutirea de la plata taxei de timbru.

În consecință, reclamantele

sunt ținute de obligația legală de a achita taxele de timbru aferente tuturor capetelor

de cerere formulate.

Analizând decizia recurată,

Înalta Curte reține următoarele:

Prin încheierea din data

de 09 noiembrie 2010, Tribunalul Harghita a stabilit în sarcina reclamantelor obligația

de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 13.622,3 RON și a timbrului

judiciar în valoare de 5 RON.

Reclamantele au formulat

cerere de reexaminare, iar aceasta a fost respinsă de Tribunal prin încheierea din

data de 23 noiembrie 2010.

Dispozițiile

art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997 reglementează în mod expres calea

de atac ce poate fi exercitată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare

de timbru și faptul că încheierea care se pronunță în soluționarea

unei cereri de reexaminare este una irevocabilă, care, potrivit art. 377 alin.

(2) pct. 3 C. proc. civ., nu mai poate fi atacată cu recurs.

Prin urmare, reexaminarea

este singura cale de atac prin intermediul căreia poate fi cenzurată existența

și întinderea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, sub aceste

aspecte neexistând un drept de opțiune între formularea unei cereri de reexaminare

și exercitarea unei alte căi de atac de reformare.

În consecință, reclamantele

nu mai puteau critica prin intermediul apelului declarat, măsura stabilită de prima

instanță în sarcina lor de a achita o taxă judiciară de timbru și nici

cuantumul acestei taxe.

De aceea, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica

în tot, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., decizia recurată în sensul că va

respinge, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva sentinței nr. 278 din 08

februarie 2011 a Tribunalului Harghita.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâții S.A., L.M. și L.F. împotriva deciziei civile nr. 89A din 25 octombrie

2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Modifică în tot decizia

recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței

nr. 278 din 08 februarie 2011 a Tribunalului Harghita, secția I civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.