ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.06.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2366/2003

HOTĂRÂRE
17.06.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2366/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 7 mai 2001, SC A.T. Borsec a chemat în

judecată Agenția pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului,

solicitând a se constata dreptul său la despăgubiri bănești pentru repararea

prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului – vilă/teren nr.

72, evidențiat în C.F. nr.668 Lazărea, partea a II-a Borsec, nr. top

539/540/541,538/2 către fostul proprietar moștenitor.

De asemenea, reclamanta a cerut

obligarea pârâtei să-i plătească despăgubirile cuvenite în baza dispozițiilor

art. 32 pct. 1, 2, 3 și 6 din Legea nr. 99/1999, în cuantumul stabilit prin

expertiza tehnică efectuată și reactualizată potrivit indicelui de devalorizare

a monedei naționale.

Judecătoria Toplița, sesizată

inițial, prin sentința civilă nr. 463 din 2 aprilie2002, și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Secția comercială și de contencios

administrativ a acestei instanțe, prin sentința nr. 141 din 2 iulie 2002, a

admis excepția invocată de pârâtă, prin sucursala Regională Centru Brașov și,

în consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că societatea

comercială reclamantă nu a făcut dovada că înainte de introducerea cererii de

chemare în judecată, a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă

cu cealaltă parte, conform art. 720 C. proc. civ.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta SC A.T. Borsec.

Recurenta a susținut că hotărârea a

fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe (art. 304

pct. 3 C. proc. civ.), că potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002,

cererile prin care se atacă o operațiune sau act prevăzut de prezenta lege și

de O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările

ulterioare ori se valorifică un drept conferit de acestea, sunt de competența

secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere.

Critica este întemeiată.

Din preambulul sentinței recurate

rezultă fără echivoc că instanța s-a considerat învestită cu o acțiune în

contencios administrativ, deși obiectul acesteia nu pune în discuție

legalitatea vreunui act administrativ ori refuzul nejustificat al unei

autorități administrative de a soluționa o cerere a reclamantei referitoare la

un drept recunoscut de lege.

Acțiunea reclamantei se întemeiază

pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., precum și pe cele cuprinse în art. 32

4

alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997 (M. Of., nr. 295/24.06.1999).

Prin intermediul ei, reclamanta a cerut să se

constate că este îndreptățită la despăgubiri bănești pentru repararea

prejudiciului cauzat ca urmare a restituirii în natură a unui imobil către

fostul proprietar și, totodată, să se stabilească cuantumul lor exact.

Rezultă, așadar, că litigiul dintre

părți are un caracter comercial și competența soluționării lui nu aparține

instanțelor judecătorești de contencios administrativ, astfel cum greșit s-a

apreciat.

În conformitate cu prevederile art.

40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea

privatizării, în vigoare la data pronunțării sentinței recurate, cererile prin

care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege și în O.U.G.

nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1999, cu modificările ulterioare, ori

se valorifică un drept conferit de acestea, sunt de competența secțiilor

comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și ca precădere.

Ținând seama de obiectul acțiunii

formulate de reclamanta SC A.T. Borsec, de reglementare legală mai sus

menționată, dar și de prevederile art. 720

10

admiterea recursului.

Pe cale de consecință va fi casată

sentința și trimisă cauza spre competentă soluționare Tribunalului Harghita,

secția comercială.

Văzând și dispozițiile art. 2 pct. 1

lit. a), art. 159 alin. (1) pct. 2 și art. 313 C. proc. civ.

Admite recursul declarat de

reclamanta SC A.T.B Borsec, împotriva sentinței civile nr. 141 din 2 iulie 2002

a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Marghita, secția comercială.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-17
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2362/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 mai 2001 S.C.A.T. B Harghita a chemat în judecată A.P.A.P.S., solicitând a se constata dreptul său la despăgubiri bănești, pentru repararea p
ÎCCJ 2003-06-17
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2365/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 mai 2001, reclamanta S.C.A.T. B. Harghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S., să se constate, în
ÎCCJ 2004-02-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 602/2004
. 13 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că „cererile privitoare la bunuri nemișcătoare se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află nemișcătoarele”, instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competenț
ÎCCJ 2004-02-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 600/2004
at și la prevederile art. 13 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că „cererile privitoare la bunuri nemișcătoare se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află nemișcătoarele”, instanța a admis excepția de necompetență materială
ÎCCJ 2004-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 605/2004
C. proc. civ., care prevede că „cererile privitoare la bunuri nemișcătoare se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află nemișcătoarele”, instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționar
Sursă