ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2362/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 7 mai 2001 S.C.A.T. B

Harghita a chemat în judecată A.P.A.P.S., solicitând a se constata dreptul său

la despăgubiri bănești, pentru repararea prejudiciului cauzat prin restituirea

în natură a imobilului – vilă/teren nr. 7, evidențiat în C.F. nr. 500 Lazărea,

partea a II-a Borsec, nr. top 491, către fostul proprietar moștenitor.

De asemenea, reclamanta a cerut

obligarea pârâtei să-i plătească despăgubirile cuvenite în baza dispozițiilor

art. 32 pct. 1, 2, 3 și 6 din Legea nr. 99/1999, în cuantumul stabilit prin

expertiza tehnică efectuată și reactualizată, potrivit indicelui de

devalorizare a monedei naționale.

Judecătoria Toplița, sesizată

inițial, prin sentința civilă nr. 230 din 12 martie 2002, și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Secția comercială și de contencios

administrativ a acestei instanțe, prin sentința nr. 139 din 2 iulie 2002, a

admis excepția invocată de pârâtă, prin sucursala regională centru Brașov și în

consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că societatea

comercială reclamantă nu a făcut dovada că înainte de introducerea cererii de

chemare în judecată, a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă

cu cealaltă parte, conform art. 720 C. proc. civ.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta S.C.A.T. B. Harghita.

Recurenta a susținut că hotărârea a

fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe -art. 304

pct. 3 C. proc. civ., că potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002,

cererile prin care se atacă o operațiune sau act prevăzut de prezenta lege și

de O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările

ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de acestea, sunt de competența

secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere.

Critica este întemeiată.

Din preambulul sentinței recurate

rezultă fără echivoc că instanța s-a considerat învestită cu o acțiune în

contencios administrativ, deși obiectul acesteia nu pune în discuție

legalitatea vreunui act administrativ ori refuzul nejustificat al unei

autorități administrativ, de a soluționa o cerere a reclamantei referitoare la

un drept recunoscut de lege.

Acțiunea reclamantei se întemeiază

pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., precum și pe cele cuprinse în art. 32

4

alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997 (M. Of. nr. 295/24.06.1999).

Prin intermediul ei, reclamanta a cerut să se

constate că este îndreptățită la despăgubiri bănești, pentru repararea

prejudiciului cauzat ca urmare a restituirii în natură a unui imobil, către

fostul proprietar și totodată, să se stabilească cuantumul lor exact.

Rezultă, așadar, că litigiul dintre

părți are un caracter comercial și competența soluționării lui nu aparține

instanțelor judecătorești de contencios administrativ, astfel cum greșit s-a

apreciat.

În conformitate cu prevederile art.

40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea

privatizării, în vigoare la data pronunțării sentinței recurate, cererile prin

care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege și în O.U.G.

nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1999, cu modificările ulterioare, ori

se valorifică un drept conferit de acestea, sunt de competența secțiilor

comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și ca precădere.

Ținând seama de obiectul acțiunii

formulate de reclamanta S.C.A.T. B. Harghita, de reglementare legală, mai sus

menționată, dar și de prevederile art. 720

10

C. proc. civ., se

impune admiterea recursului.

Pe cale de consecință va fi casată

sentința și trimisă cauza spre competentă soluționare, Tribunalului Harghita,

secția comercială.

Văzând și dispozițiile art. 2 pct. 1

lit. a), art. 159 alin. (1) pct. 2 și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C.A.T.

B. Harghita, împotriva sentinței civile nr. 139 din 2 iulie 2002 a Curții de

Apel Târgu Mure, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza la Tribunalul Harghita, secția comercială, spre competentă soluționare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2003.