ÎCCJ, Decizia nr. 403/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 729 din 27 aprilie 2010 a Secției

penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca tardiv

introdusă, plângerea formulată de petentul D.M., cu obligarea petentului la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rezoluția nr. 914/P/2009

din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza

dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror Anghel Luminița

de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246, și art. 291 C. pen.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin

Rezoluția nr. 10701/5337/II-2/2009 din 6 noiembrie 2009.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva Rezoluției nr. 914/P/2009

din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost

respinsă ca tardivă prin sentința nr. 729 din 27 aprilie 2010 a Secției penale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că rezoluția procurorului a

fost comunicată petentului la data de 21 octombrie 2009 (fila 23 dosar urmărire

penală), acesta a formulat plângere la instanță la data de 11 decembrie 2009,

iar termenul limită fiind la 2 decembrie 2009.

Împotriva sentinței

de respingere a plângerii, SC A. SA Inotești, în nume propriu, și petentul D.M.

au declarat recurs.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petentul D.M. nu este fondat, iar recursul

declarat de SC A. SA Inotești este inadmisibil.

I. În ceea ce privește

recursul declarat de SC A. SA Inotești, analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, fiind declarat

de o persoană fără calitate procesuală.

Potrivit art. 24 C.

proc. pen. persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală

sau materială, dacă participă în procesul penal se numește parte vătămată.

Examinând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că cea care are calitatea de persoană vătămată

în sensul legii penale este D.M.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii

făcută conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței, ori după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile, la instanța căreia i-ar

reveni competența să judece cauza în primă instanță.

Conform dispozițiilor

art. 385

2

raportat la art. 362 lit. c) C. proc. pen., partea

vătămată poate face recurs, în ce privește latura penală a cauzei.

Din analiza textelor

invocate rezultă că dreptul de a declanșa procedura verificării legalității și

temeinicei rezoluțiilor procurorului de către instanța de judecată aparține, în

exclusivitate, persoanelor arătate în art. 278

1

C. proc. pen.

Dispozițiile de procedură sunt de strictă interpretare, astfel încât plângerea

împotriva soluțiilor procurorului nu poate fi făcută decât de persoanele

indicate în mod expres de lege.

Prin urmare, în

speță, SC A. SA Inotești nu avea calitatea cerută de dispozițiile legale mai

sus invocate de a declara recurs împotriva Sentinței nr. 729 din 27 aprilie

2010 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind astfel

inadmisibil recursul acesteia.

În consecință,

recursul fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală, Înalta Curte,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge

ca inadmisibil recursul declarat de SC A. SA Inotești împotriva sentinței

primei instanțe.

II. În ceea ce

privește recursul declarat de petentul D.M.:

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori

după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în

termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Rezultă așadar, din

cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea prin care persoana nemulțumită

sesizează instanța are natura juridică a unei căi de atac împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale și trebuie exercitată  într-un termen de 20 zile.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că rezoluția procurorului șef a fost

emisă la data de 6 noiembrie 2009 și comunicată petentului la data de 18

noiembrie 2009 (fila 26 din dosar urmărire penală).

Așa fiind, termenul

de formulare al plângerii la instanța de judecată curge pentru aceasta de la

comunicarea rezoluției procurorului șef . Aceasta înseamnă că petentul putea

formula plângerea în 20 zile de la comunicarea rezoluției, conform

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., respectiv până la data de 9

decembrie 2009, în speță plângerea petentului fiind făcută la data de 11

decembrie 2009 (fila 1 dos. fond), deci după expirarea acestui termen.

În consecință, deși

motivarea nu este corectă, soluția primei instanțe de respingere ca tardivă a

plângerii împotriva Rezoluției nr. 914/P/2008 din 9 octombrie a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, este legală și temeinică.

Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul D.M. împotriva sentinței primei instanțe.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta SC A. SA Inotești și recurentul petent D.M. vor fi

obligați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de SC A. SA Inotești împotriva sentinței nr. 729

din 27 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 9800/1/2009.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul D.M. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă recurenta SC A.

SA Inotești și recurentul petent D.M. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 septembrie 2011.