ÎCCJ, Decizia nr. 221/2011

Ședința publică de la 28 martie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1806 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4984/1/2009 a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul C.M. prin curator M.C. împotriva rezoluției nr. 481/P/2008 din 26 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 481/P/2008 din 26 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații P.G., C.J. și Z.P., judecători în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 264 și art. 289 C. pen. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 4771/2371/II/2/2009 din 15 mai 2009. În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 481/P/2008 din 26 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost respinsă, ca tardivă prin sentința nr.1806 din 3 noiembrie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că rezoluția atacată a fost comunicată petentului, reprezentat de curator la 2 aprilie 2009 (fila 15 dosar parchet), iar plângerea adresată instanței a fost depusă la poștă la 3 iunie 2009. Împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul C.M. prin curator M.C. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate.

Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent este fondat. Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Rezultă așadar, din cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea prin care persoana nemulțumită sesizează instanța are natura juridică a unei căi de atac împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale și trebuie exercitată într-un termen de 20 zile. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 481/P/2008 din 26 martie 2009, la procurorul șef secție, la data de 27 aprilie 2009, plângerea fiind soluționată prin rezoluția nr. 4771/2371/II/2/2009 din 15 mai 2009. Rezoluția procurorului șef a fost emisă la data de 15 mai 2009 și comunicată petentului la data de 28 mai 2009 (conform dovezii de comunicare a soluției, aflată la fila 27 dosar nr. 481/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție).

Așa fiind, termenul de formulare al plângerii la instanța de judecată curge pentru acesta de la comunicarea rezoluției procurorului șef. Aceasta înseamnă că petentul putea formula plângerea în 20 zile de la comunicarea rezoluției, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., respectiv până la data de 5 iunie 2009. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea petentului, adresată instanței de judecată a fost depusă la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 3 iunie 2009, conform plicului aflat la fila 21 dosar fond. În consecință, plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 481/P/2008 din 26 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a fost făcută în termenul legal de 20 de zile prevăzut de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., astfel încât, în mod greșit prima instanță a reținut că plângerea petentului este tardivă. Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petentul C.M. prin curator M.C., va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petentul C.M., prin procurator M.C. împotriva sentinței nr. 1806 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4984/1/2009. Casează sentința atacată și rejudecând trimite cauza Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea judecării plângerii formulate de petentul C.M. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2011.