ÎCCJ, Decizia nr. 221/2011

Ședința publică de la 28 martie 2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1806

din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 4984/1/2009 a fost respinsă, ca tardivă, plângerea

formulată de petentul C.M. prin curator M.C. împotriva rezoluției nr. 481/P/2008

din 26 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția Urmărire Penală și Criminalistică, cu obligarea petentului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 481/P/2008

din 26 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza dispozițiilor

art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de magistrații P.G., C.J. și Z.P., judecători

în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 264 și art. 289

C. pen.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată,

prin rezoluția nr. 4771/2371/II/2/2009 din 15 mai 2009.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 481/P/2008

din 26 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost respinsă, ca

tardivă prin sentința nr.1806 din 3 noiembrie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că rezoluția atacată a

fost comunicată petentului, reprezentat de curator la 2 aprilie 2009 (fila 15

dosar parchet), iar plângerea adresată instanței a fost depusă la poștă la 3

iunie 2009.

Împotriva sentinței

de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale, petentul C.M. prin curator M.C. a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului și casarea sentinței atacate.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petent este fondat.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței,

ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere

în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Rezultă așadar, din

cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea prin care persoana nemulțumită

sesizează instanța are natura juridică a unei căi de atac împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale și trebuie exercitată într-un termen de 20 zile.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petentul a formulat plângere

împotriva rezoluției nr. 481/P/2008 din 26 martie 2009, la procurorul șef secție,

la data de 27 aprilie 2009, plângerea fiind soluționată prin rezoluția nr. 4771/2371/II/2/2009

din 15 mai 2009.

Rezoluția

procurorului șef a fost emisă la data de 15 mai 2009 și comunicată petentului

la data de 28 mai 2009 (conform dovezii de comunicare a soluției, aflată la

fila 27 dosar nr. 481/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție).

Așa fiind, termenul

de formulare al plângerii la instanța de judecată curge pentru acesta de la

comunicarea rezoluției procurorului șef. Aceasta înseamnă că petentul putea

formula plângerea în 20 zile de la comunicarea rezoluției, conform dispozițiilor

art. 278

1

C. proc. pen., respectiv până la data de 5 iunie 2009.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea petentului, adresată

instanței de judecată a fost depusă la Înalta Curte de Casație și Justiție la

data de 3 iunie 2009, conform plicului aflat la fila 21 dosar fond.

În consecință,

plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 481/P/2008 din 26 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, a fost făcută în termenul legal de 20 de zile prevăzut de

dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., astfel încât, în mod

greșit prima instanță a reținut că plângerea petentului este tardivă.

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petentul C.M. prin

curator M.C., va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de petentul C.M., prin procurator M.C. împotriva sentinței nr. 1806

din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 4984/1/2009.

Casează sentința

atacată și rejudecând trimite cauza Secției Penale a Înaltei Curți de Casație

și Justiție în vederea judecării plângerii formulate de petentul C.M.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 martie 2011.