ÎCCJ, Decizia nr. 461/2011

Ședința publică de la 28 noiembrie 2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 676

din 20 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 9604/1/2009 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul M.L. împotriva rezoluției nr. 598/P/2008 din 8 octombrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică, s-a menținut rezoluția atacată, cu obligarea

petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția

nr. 598/P/2008 din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică,

s-a dispus, în

temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de C.I. – procuror la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 246, art. 247 și art. 264 C. pen.

Împotriva

acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de

Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată,

prin rezoluția nr. 10763/5335/II/2/2009 din 13 noiembrie 2009.

Procurorii

au reținut că în sarcina intimatului nu se poate reține săvârșirea niciunei

fapte de natură penală, întrucât acesta și-a desfășurat activitatea cu

respectarea dispozițiilor legale și având în vedere probele administrate în

cauză.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 598/P/2008

din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, plângere care a fost

respinsă ca nefondată prin sentința nr. 676 din 20 aprilie 2010 a Secției

Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că din lucrările

dosarului rezultă că intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină

concordanță cu legea și nu a comis fapte care să atragă răspunderea sa penală.

Împotriva acestei

sentințe, petentul M.L. a declarat recurs.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petent nu este fondat.

Din analiza actelor

premergătoare efectuate nu a rezultat că intimatul magistrat, ar fi săvârșit

acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea

unor drepturi și de favorizarea infractorului.

În cauza de față,

magistratul intimat C.I., în calitate de procuror din cadrul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava, și-a exercitat atribuțiile cu care a fost

investit, analizând probele administrate în scopul aflării adevărului și

dispunând soluții, conform convingerilor lui obiective și nepărtinitoare,

astfel încât Înalta Curte apreciază că învinuirile aduse acestuia nu sunt

întemeiate, simplele afirmații și aprecieri subiective ale petentului,

nesusținute de probe, neafectând temeinicia soluțiilor pronunțate.

În speță, magistratul procuror C.I.

a emis rezoluția de respingere a plângerii în concordanță cu probatoriile

administrate, cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la termenul de

soluționare și temeiul juridic privind plângerile contra soluției, iar emiterea

de soluții nefavorabile petentului, nu conferă automat date sau indicii cu

privire la săvârșirea unor fapte penale, având în vedere faptul că acesta avea

posibilitatea exercitării căilor de control judecătoresc.

De asemenea, nu se poate

reține în sarcina intimatului nici infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen.,

întrucât în sarcina acestuia nu s-a reținut existența vreunui ajutor dat unui

infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii

infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau

executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul

infracțiunii.

Deoarece din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul magistrat, în

exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi cauzat vreo vătămare a intereselor

legale ale unei persoane și nici că ar fi acordat ajutor unui infractor, fără o

înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a

îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori

pentru a asigura infractorului, folosul sau produsul infracțiunii, în mod

corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.

Criticile

recurentului petent reiau în esență aspectele invocate în plângerea penală

adresată primei instanțe și au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a

și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală a recursului nu s-au

dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei

instanțe.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentului împotriva rezoluției

nr. 598/P/2008 din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, este legală

și temeinică.

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de petentul M.L. împotriva sentinței primei instanțe.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul M.L. împotriva sentinței nr. 676 din 20

aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 9604/1/2009.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2011.