ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.10.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3525/2011

HOTĂRÂRE
10.10.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3525/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față:

Prin

încheierea de ședință de la 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 2756/117/2011, s-a dispus, în

conformitate cu prevederile art. 300

2

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a

inculpatului S.G.M., trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunilor

de trafic de droguri de risc și de mare risc, faptă prevăzută și pedepsită de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

propriu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nerespectarea regimului

armelor și munițiilor prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) C. pen., totul

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constatându-se că temeiurile care au

determinat arestarea inițială justifică în continuare privarea de libertate a

inculpatului, având în vedere natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a

faptelor reținute în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul S.G.M., criticând dispoziția instanței de

apel sub aspectul greșitei aprecieri privind necesitatea menținerii sale în

arest preventiv.

În

acest sens, în cuprinsul motivelor scrise de recurs, făcându-se

ample trimiteri la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a

susținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive

nu mai subzistă întrucât inculpatul nu s-a sustras niciodată de la urmărirea

penală, astfel încât să se poată presupune că ar exista riscul sustragerii lui

de la judecată sau de la executarea pedepsei, nu s-a făcut dovada că ar fi

încercat zădărnicirea aflării adevărului prin incendierea mijloacelor materiale

de probă - substanțe și instrumentar de la laborator ce se pretinde a fi fost

utilizate în activitatea infracțională, iar pericolul social pentru ordinea

publică s-a „disipat" prin trecerea timpului, datele personale ale

inculpatului - nivelul de instrucție școlară, profilul socio-moral deosebit,

lipsa antecedentelor penale, constituind garanții ferme că judecarea cauzei se

poate desfășura în bune condiții și cu acuzatul în stare de libertate.

În

același sens a fost menționată comportarea sinceră a

inculpatului în fața organelor judiciare și faptul că pe baza denunțurilor sale

ar fi fost posibilă depistarea și punerea sub acuzare a altor traficanți de

droguri.

De asemenea, a fost invocată durata

nerezonabilă a detenției preventive a inculpatului.

În

concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii atacate, iar în rejudecare, în principal, revocarea măsurii

arestării preventive a inculpatului și punerea sa în libertate, iar în

subsidiar, dispunerea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi

localitatea sau țara.

Examinând încheierea atacată în raport

de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Din actele dosarului se reține că

recurentul - inculpat S.G.M. este acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de risc și mare risc constând în aceea că, începând cu data de 15

februarie 2010, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a

produs, fabricat, preparat, procurat, pus în vânzare, a efectuat alte

operațiuni privind circulația drogurilor și a deținut în scopul revânzării

următoarele substanțe: cantitatea de aproximativ 79 kilograme fragmente

vegetale care conțin JWH018 și 3 kilograme substanță pură care conține JWH018,

cantitatea de aproximativ 11,879 kilograme fragmente vegetale în care s-a pus

în evidență DMT, cantitatea de aproximativ 199,74 kilograme lichid DMT,

cantitatea de 10 doze LSD, cantitatea de aproximativ 65 grame în care s-a pus

în evidență CP 4 7, 497-C8, cantitatea de aproximativ 17 ml în care s-a pus în

evidență 2C-B, 34,7 kilograme lichid în care s-a pus în evidență 2C-B și

cantitatea de 0,1 grame mefedronă, substanțe care sunt droguri de mare risc

cuprinse în Tabelul Anexă nr. I și II la Legea nr. 143/2000.

În

cadrul aceleiași acuzații s-a reținut și faptul că, în

aceeași perioadă, inculpatul a produs, fabricat, preparat, procurat, pus în

vânzare, a efectuat alte operațiuni privind circulația drogurilor și a deținut

în scopul revânzării următoarele substanțe: cantitatea de aproximativ 13,91

kilograme de salvinorin A, 1,4 grame etcatinonă, 10 grame mitraginină, 11 ml

ketamină, 84,562 kilograme 2C-C, substanțe care sunt droguri de risc cuprinse

în Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000.

Împotriva inculpatului s-a formulat și

acuzația de deținere de droguri de risc și de mare risc fără drept pentru

consum propriu constând în aceea că, în cursul anului 2010, după data de 15

februarie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a deținut

și a consumat singur sau împreună cu alte persoane, în mod repetat salvinorin

A, etcatinonă, mitraginină, ketamină, 2C-C, substanțe care se regăsesc în

Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, dar și alte substanțe: JWH018,

JWH073, JWH250, DMT, LSD, CP47,497-C8, 2C-B și mefedronă, care se regăsesc în

Tabelele Anexă nr. I și II la Legea nr. 143/2000, și care se consumă în

diferite variante, reprezentând droguri de mare risc.

S-a mai reținut în sarcina

inculpatului și faptul că, în cursul anului 2010, a deținut, fără a avea

autorizația specială prevăzută de Legea nr. 295/2004, un pistol

marca

împotriva inculpatului a fost formulată și acuzația de nerespectare a regimului

armelor și munițiilor prev. și ped. de art. 279 alin. (1) C. pen.

Depistarea inculpatului a avut loc pe

baza informațiilor obținute de lucrătorii de poliție specializați în combaterea

traficului de droguri și a activităților de investigație și supraveghere

ulterior desfășurate în vederea identificării persoanelor cu privire la care

existau respectivele informații.

Arestarea preventivă a inculpatului a

fost dispusă în timpul urmăririi penale, temeiurile avute în vedere fiind cele

prevăzute de art. 148 lit. a), b) și f) C. proc. pen., în considerarea

existenței unor indicii serioase în sensul vinovăției persoanei în cauză și a

necesității protejării ordinii publice de sentimentul de insecuritate generat

de lăsarea în libertate a unui inculpat acuzat de săvârșirea infracțiunilor de

trafic de droguri de risc și de mare risc, deținere de droguri de risc și de

mare risc pentru consum propriu și nerespectarea regimului armelor și

munițiilor, dar și a dovezilor privind sustragerea inculpatului de la urmărirea

penală și încercarea acestuia de a zădărnici aflarea adevărului în cauză prin

influențarea declarațiilor unor părți și distrugerea, alterarea sau sustragerea

mijloacelor materiale de probă.

Ulterior, măsura preventivă a fost

succesiv menținută față de inculpat, atât subsecvent condamnării în primă

instanță pronunțată de Tribunalul Cluj, cât și în cadrul procedurii din apel,

prin încheierea ce formează obiectul recursului de față.

Analizând temeiurile care au stat la

baza luării măsurii arestării preventive față de recurentul-inculpat S.G.M.,

Înalta Curte constată că acestea se mențin și justifică în continuare privarea

de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de apel.

Infracțiunile reținute în sarcina

inculpatului - cu referire specială la traficul și deținerea, fără drept,

pentru consum propriu, de droguri de risc și mare risc, se caracterizează

printr-un grad deosebit de ridicat de pericol social având în vedere frecvența

pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracțiune și consecințele

dezastruoase pe care le produce asupra sănătății publice.

Pericolul social deosebit al faptelor

săvârșite de inculpat este particularizat în cazul concret dedus judecății prin

amploarea și diversitatea activității desfășurate de acuzat care era menită să

asigure atât producerea/fabricarea drogurilor, cât și comercializarea acestora,

practic inculpatul acționând în fiecare dintre modalitățile incriminate de art.

2 din Legea nr. 143/2000.

Alte elemente de circumstanțiere a

gradului de pericol social al faptelor inculpatului sunt cantitatea deosebit de

mare de droguri traficată sau deținută în vederea consumului (de ordinul

sutelor de kg), numărul foarte mare de persoane implicate în activitatea de

trafic și de consum, în piramida activității infracționale conduse de inculpat

fiind implicați, pe poziții inferioare, coinculpații C.D., L.A.A., M.D.A. și A.P.F.,

numărul deopotrivă de mare al consumatorilor alimentați cu droguri de către

inculpat și

ajutoarele acestuia, varietatea

substanțelor traficate, precum și câștigurile substanțiale obținute de inculpat

din activitatea desfășurată care au fost destinate exclusiv extinderii

activității infracționale.

Față de aspectele menționate, se

constată că natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor de care inculpatul

este acuzat și împrejurările concrete în care se reține că acesta a acționat

demonstrează o periculozitate socială sporită care justifică în continuare

concluzia că prin lăsarea sa în libertate se pune în pericol siguranța publică,

având în vedere potențialul risc de reluare a activității infracționale, în

contextul în care inculpatul este și consumator de droguri.

Prin urmare, cum și prima condiție prevăzută

de art. 148 lit. f) C. proc. pen. este îndeplinită, Înalta Curte constată

subzistența temeiului prevăzut de textul de lege susindicat care, chiar și

numai prin el însuși, justifică menținerea în continuare a inculpatului în

stare de arest.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că

și temeiurile inițiale prevăzute de art. 148 lit. a) și b) C. proc. pen. subzistă

în cauză, argumentele instanței de apel, raportate datelor concrete ale speței,

fiind pe deplin lămuritoare pe aspectele vizând sustragerea inculpatului de la

urmărirea penală și încercarea acestuia de a zădărnici aflarea adevărului în

cauză.

Se reține, de asemenea, că menținerea

arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate

ocrotit de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,

iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor,

modalitatea concretă de săvârșire și gradul crescut de pericol social ce

caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului

rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenție, existând

temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este

licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a

Drepturilor Omului.

În

același sens, Înalta Curte reține că, în cauză,

menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție

și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil,

limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

În

consecință, reținând că cercetarea judecătorească nu a

adus modificări asupra situației inițial reținute pentru a repune în discuție

temeiurile care au determinat arestarea inițială, temeiuri care se mențin și în

prezent, pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod

corect instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen. menținând starea de arest a inculpatului S.G.M.,

circumstanțele favorabile inculpatului nefiind decisive în analiza ce privește

valabilitatea continuării prevenției.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul-inculpat S.G.M. și va dispune obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.G.M. împotriva încheierii din 27 septembrie 2011 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr.

2756/117/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 10 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-06-19
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2334/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 2756/117/2011, pe rol fiind apelurile declarate de
ÎCCJ 2011-06-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2464/2011
Asupra recursului penal de față: Prin Încheierea de ședință din 1 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 36604/3/2010(213/2011), s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 300 C. proc. pe
ÎCCJ 2011-10-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3464/2011
Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu soluționarea apelurilor declarate, printre alții, de inculpat
ÎCCJ 2011-08-19
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2862/2011
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, reține Înalta Curte că recursul decla
ÎCCJ 2011-04-04
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1346/2011
Asupra recursului penal de față : Prin încheierea de ședință din 16 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, în dosarul nr. 28424/3/2010(38/2011), s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 300 2 C. proc.
Sursă