ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2334/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2334/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
încheierea din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,
pronunțată în dosarul nr. 2756/117/2011, pe rol fiind apelurile declarate de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -
Serviciul Teritorial Cluj și de inculpații S.G.M. și S.G., împotriva sentinței
penale nr. 196 din 11 mai 2011, pronunțată în dosar nr. 2756/117/2011 al
Tribunalului Cluj, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea
infracțiunii trafic de droguri de risc și mare risc
prev. de
art.
2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc și
mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000 toate cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și pentru comiterea
infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art.
279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen., s-a luat în discuție
verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a
inculpatului S.G.M.
Curtea, constatând că în cauză există indicii
temeinice în sensul art. 143 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea că
inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, fiind îndeplinite
disp. art. 148 lit. a), b) si f) C. proc. pen., în baza art. 300
2
C.
proc. pen. raportat la art. 160
b
C. proc. pen. a menținut starea de
arest a inculpatului S.G.M., arestat în Penitenciarul Gherla.
În termen legal, inculpatul S.G.M. a declarat recurs
împotriva încheierii menționate, solicitând prin apărătorul ales revocarea
măsurii arestării preventive, susținând că temeiurile avute în vedere la luarea
acestei măsuri nu mai subzista, fiind depășit termenul rezonabil , raportat la
împrejurarea că se află în arest preventiv de 1 an si 8 luni de zile, iar o
hotărâre nedefinitivă de condamnare, nu justifica menținerea măsurii privative
de libertate.
A mai susținut ca a fost depistat cu virusul
hepatitei C contactat în mediu penitenciar.
Totodată, cu privire la îndeplinirea disp. art. 148
lit. a) C. proc. pen. întrucât nu s-a sustras urmăririi penale, întorcându-se
de bunăvoie în România și predându-se.
În ceea ce privește art. 148 lit. b) C. proc. pen. a
precizat că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, astfel că lăsat
în libertate nu ar mai putea influența părțile din dosar.
Privitor la disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen. a
susținut că teza
I
este îndeplinită, însă în ceea ce privește teza a
II
a,
respectiv pericolul concret pentru ordinea publica trebuie analizat în raport
de persoana sa, respectiv faptul că nu are antecedente penale, suferă de
tulburări de personalitate de tip schizoid, iar starea de detenție i-a
accentuat depresia.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele
privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna
desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea
inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile
preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventiva.
Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține
că instanța de apel, la 19 iunie 2012 a constatat că sunt întrunite cumulativ
prevederile disp. art. 148 lit. a), b) si f) C. proc. pen., în sensul că
inculpatul s-a sustras urmăririi penale, i-a cerut coinculpatei L. să nu
declare nimic cu ocazia audierii, pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunile presupus a fî comise de către inculpat este închisoarea mai mare
de 4 ani și există probe certe că, lăsarea în libertate a acestuia prezintă
pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura și
gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, din modalitatea și
împrejurările concrete de comitere a acestora, dar și din gradul ridicat de
pericol social al faptelor raportat la persistența infracțională manifestată.
În raport de actele dosarului, cu referire la
recurentul inculpat din prezenta cauză, Înalta Curte constată că prin sentința
penală nr. 196 din 11 mai 201 la Tribunalului Cluj au fost condamnați,
inculpații:
- S.G. - la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare,
cu suspendare sub supraveghere - pentru săvârșirea infracțiunilor de
complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la
art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin. (2)C. pen. și
complicitate la trafic de droguri de risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art.
2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- S.G.M. - la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc,
prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., deținere de droguri de risc și mare risc, tară drept, pentru
consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nerespectarea regimului armelor și
munițiilor, prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen.;
Așa fiind, se constată că deși hotărârea de
condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Cluj nu are caracter
definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși de natură să
justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5
par. 1 lit. a) din CEDO.
Totodată, s-au mai avut în vedere recrudescența
acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările sociale produse prin însăși
natura faptelor.
În acesta ordine de idei, Înalta Curte constată că în
ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, la evaluarea lui s-au avut
în vedere atât datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că s-a
sustras urmăririi penale, a încercat zădărnicirea aflării adevărului, cerându-i
coinculpatei L. să nu declare nimic cu ocazia audierii, precum și persistența
infracțională manifestată, cât și cele referitoare la infracțiunile de
săvârșirea cărora este învinuit, respectiv pericolul social al acestora, faptul
că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea în opinia publică un
sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm
împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat.
Față de cele arătate, se constată că temeiurile avute
în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au
schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că
lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de
natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și
gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de
circumstanțele reale în care au fost produse, de recrudescența acestui gen de
fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura
faptelor.
Așa fiind, măsura arestării preventive se justifică
în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură
inculpatul până la pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul
comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipata a
pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil,
având în vedere complexitatea cauzei și faptul că până în prezent nu a fost
pronunțată o hotărâre definitivă în cauză.
Ca atare, încheierea pronunțată la 19 iunie 2012 este
legala.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de
inculpatul S.G.M. nefiind fondat, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent
va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul S.G.M. împotriva încheierii din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj,
secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 2756/117/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând
onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea
apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2012.