ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2334/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,

pronunțată în dosarul nr. 2756/117/2011, pe rol fiind apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Cluj și de inculpații S.G.M. și S.G., împotriva sentinței

penale nr. 196 din 11 mai 2011, pronunțată în dosar nr. 2756/117/2011 al

Tribunalului Cluj, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii trafic de droguri de risc și mare risc

prev. de

art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc și

mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 toate cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și pentru comiterea

infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art.

279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen., s-a luat în discuție

verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a

inculpatului S.G.M.

Curtea, constatând că în cauză există indicii

temeinice în sensul art. 143 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea că

inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, fiind îndeplinite

disp. art. 148 lit. a), b) si f) C. proc. pen., în baza art. 300

2

C.

proc. pen. raportat la art. 160

b

C. proc. pen. a menținut starea de

arest a inculpatului S.G.M., arestat în Penitenciarul Gherla.

În termen legal, inculpatul S.G.M. a declarat recurs

împotriva încheierii menționate, solicitând prin apărătorul ales revocarea

măsurii arestării preventive, susținând că temeiurile avute în vedere la luarea

acestei măsuri nu mai subzista, fiind depășit termenul rezonabil , raportat la

împrejurarea că se află în arest preventiv de 1 an si 8 luni de zile, iar o

hotărâre nedefinitivă de condamnare, nu justifica menținerea măsurii privative

de libertate.

A mai susținut ca a fost depistat cu virusul

hepatitei C contactat în mediu penitenciar.

Totodată, cu privire la îndeplinirea disp. art. 148

lit. a) C. proc. pen. întrucât nu s-a sustras urmăririi penale, întorcându-se

de bunăvoie în România și predându-se.

În ceea ce privește art. 148 lit. b) C. proc. pen. a

precizat că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, astfel că lăsat

în libertate nu ar mai putea influența părțile din dosar.

Privitor la disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen. a

susținut că teza

I

este îndeplinită, însă în ceea ce privește teza a

II

a,

respectiv pericolul concret pentru ordinea publica trebuie analizat în raport

de persoana sa, respectiv faptul că nu are antecedente penale, suferă de

tulburări de personalitate de tip schizoid, iar starea de detenție i-a

accentuat depresia.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele

privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna

desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea

inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile

preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventiva.

Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține

că instanța de apel, la 19 iunie 2012 a constatat că sunt întrunite cumulativ

prevederile disp. art. 148 lit. a), b) si f) C. proc. pen., în sensul că

inculpatul s-a sustras urmăririi penale, i-a cerut coinculpatei L. să nu

declare nimic cu ocazia audierii, pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile presupus a fî comise de către inculpat este închisoarea mai mare

de 4 ani și există probe certe că, lăsarea în libertate a acestuia prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura și

gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, din modalitatea și

împrejurările concrete de comitere a acestora, dar și din gradul ridicat de

pericol social al faptelor raportat la persistența infracțională manifestată.

În raport de actele dosarului, cu referire la

recurentul inculpat din prezenta cauză, Înalta Curte constată că prin sentința

penală nr. 196 din 11 mai 201 la Tribunalului Cluj au fost condamnați,

inculpații:

- S.G. - la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare,

cu suspendare sub supraveghere - pentru săvârșirea infracțiunilor de

complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la

art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin. (2)C. pen. și

complicitate la trafic de droguri de risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.G.M. - la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc,

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., deținere de droguri de risc și mare risc, tară drept, pentru

consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nerespectarea regimului armelor și

munițiilor, prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.;

Așa fiind, se constată că deși hotărârea de

condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Cluj nu are caracter

definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși de natură să

justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5

par. 1 lit. a) din CEDO.

Totodată, s-au mai avut în vedere recrudescența

acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările sociale produse prin însăși

natura faptelor.

În acesta ordine de idei, Înalta Curte constată că în

ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, la evaluarea lui s-au avut

în vedere atât datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că s-a

sustras urmăririi penale, a încercat zădărnicirea aflării adevărului, cerându-i

coinculpatei L. să nu declare nimic cu ocazia audierii, precum și persistența

infracțională manifestată, cât și cele referitoare la infracțiunile de

săvârșirea cărora este învinuit, respectiv pericolul social al acestora, faptul

că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea în opinia publică un

sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm

împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat.

Față de cele arătate, se constată că temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au

schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că

lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de

natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și

gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de

circumstanțele reale în care au fost produse, de recrudescența acestui gen de

fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura

faptelor.

Așa fiind, măsura arestării preventive se justifică

în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură

inculpatul până la pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul

comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipata a

pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil,

având în vedere complexitatea cauzei și faptul că până în prezent nu a fost

pronunțată o hotărâre definitivă în cauză.

Ca atare, încheierea pronunțată la 19 iunie 2012 este

legala.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de

inculpatul S.G.M. nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.G.M. împotriva încheierii din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj,

secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 2756/117/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2012.