ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2862/2011

Asupra recursului penal de față; Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 10 august 2011, Curtea de Apel Cluj a menținut starea de arest a inculpatului S.G.M., conform dispozițiilor art. 160 2 C. proc. pen. raportat la art. 300 2 C. proc. pen. A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive. Pentru a pronunța această măsură, Curtea de Apel Cluj a reținut că inculpatul S.G.M. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, 2 fapte, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea 143/200 și infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., constând în aceea că începând cu data de 15 februarie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul S.G.M.

a produs, a fabricat, a preparat, a procurat, a pus în vânzare, a efectuat alte operațiuni privind circulația drogurilor și a deținut în scopul revânzării, următoarele substanțe: cantitatea de aproximativ 79 kilograme fragmente vegetale care conțin JWH018 și 3 kilograme substanță pură care conține JWHO18, cantitatea de aproximativ 11,879 kilograme fragmente vegetale în care s-a pus în evidență DMT, cantitatea de aproximativ 199,74 kilograme lichid DMT, cantitatea de 10 doze LSD, cantitatea de aproximativ 65 grame în care s-a pus în evidență CP 4 7, 497-C8, cantitatea de aproximativ 17 ml în care s-a pus în evidență 2C-B și 34,7 kilograme lichid în care s-a pus în evidență 2C-B și cantitatea de 0,1 grame mefedronă, substanțe care sunt droguri de mare risc, ce regăsesc în Tabelele Anexă nr. I și II la Legea nr. 143/2000.

În aceeași perioadă, inculpatul a produs, a fabricat, a preparat, a procurat, a pus în vânzare, a efectuat alte operațiuni privind circulația drogurilor și a deținut în scopul revânzării următoarele substanțe: cantitatea de aproximativ 13,91 kilograme de salvinorin A, 1,4 grame etcatinonă, 10 grame mitraginină, 11 ml ketamină, 84,562 kilograme 2C-C, substanțe care sunt droguri de risc ce regăsesc în Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000.

De asemenea, în cursul anului 2010, după data de 15 februarie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a deținut și a consumat singur sau împreună cu alte persoane, în mod repetat salvinorin A, etcatinonă, mitraginină, ketamină, 2C-C, substanțe care se regăsesc în Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, dar și alte substanțe: JWH018, JWH073, JWH250, DMT, LSD, CP47,497-C8, 2C-B și mefedronă, care se regăsesc în Tabelele Anexă nr. I și II la Legea nr. 143/2000, și care se consumă în diferite variante, reprezentând droguri de mare risc. S-a mai reținut în sarcina inculpatului că, în cursul anului 2010, a deținut fără drept un pistol marca E. și 17 cartușe, care în urma examinării de către specialiștii din cadrul I.PJ.

- Serviciul Criminalistic, s-a stabilit că este în stare de funcționare și face parte din categoria armelor pentru care este nevoie de autorizație, în sensul cerut de Legea nr. 295/2004. Reține, de asemenea, instanța de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Referitor la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, reține instanța de apel că nu este oportună în condițiile în care nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.G.M., solicitând în principal revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate, iar în subsidiar luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Soluția dispusă de Curtea de Apel Cluj este legală și temeinică, în mod corect apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, ce nu s-au schimbat și fac necesară în continuare menținerea acestei măsuri preventive. În mod corect a reținut Curtea de Apel Cluj că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise, modalitatea de comitere a faptelor, perseverența infracțională de care a dat dovadă acesta, ca și atitudinea adoptată de inculpat, de nerecunoaștere a faptelor ce i se rețin în sarcină.

Perioada în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv nu poate fi apreciată în sensul că ar fi depășit un termen rezonabil în condițiile în care chiar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a consacrat principiul potrivit căruia durata arestului preventiv, din perspectiva rezonabilității, se apreciază nu numai din punct de vedere al termenului, ci și a condițiilor specifice fiecărei cauze. Ca atare, multitudinea infracțiunilor comise, complexitatea cauzei, modul de comitere a faptelor sunt criterii ce urmează a fi avute în vedere la analiza oportunității menținerii în timp a unei măsuri preventive.

Nu în ultimul rând, reține Înalta Curte că prin Sentința penală nr. 196 din 12 mai 2011, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, care deși nu este definitivă reprezintă cu criteriu suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, din perspectiva dispozițiilor art. 5 parag. 3. Cât timp în cauză nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Înalta Curte apreciază că nu se impune, în acest moment procesual, înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G.M. împotriva Încheierii din 10 august 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 2756/117/2011. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2011.