ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2862/2011

Asupra recursului

penal de față;

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 august 2011, Curtea de

Apel Cluj a menținut starea de arest a inculpatului S.G.M., conform

dispozițiilor art. 160

2

C. proc. pen. raportat la art. 300

2

C. proc. pen.

A respins cererea de

înlocuire a măsurii arestării preventive.

Pentru a pronunța

această măsură, Curtea de Apel Cluj a reținut că inculpatul S.G.M. a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, 2 fapte, art. 4

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

16 din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea 143/200 și

infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., constând în aceea că

începând cu data de 15 februarie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate

data, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul

S.G.M. a produs, a fabricat, a preparat, a procurat, a pus în vânzare, a

efectuat alte operațiuni privind circulația drogurilor și a deținut în scopul

revânzării, următoarele substanțe: cantitatea de aproximativ 79 kilograme

fragmente vegetale care conțin JWH018 și 3 kilograme substanță pură care

conține JWHO18, cantitatea de aproximativ 11,879 kilograme fragmente vegetale

în care s-a pus în evidență DMT, cantitatea de aproximativ 199,74 kilograme

lichid DMT, cantitatea de 10 doze LSD, cantitatea de aproximativ 65 grame în

care s-a pus în evidență CP 4 7, 497-C8, cantitatea de aproximativ 17 ml în

care s-a pus în evidență 2C-B și 34,7 kilograme lichid în care s-a pus în

evidență 2C-B și cantitatea de 0,1 grame mefedronă, substanțe care sunt droguri

de mare risc, ce regăsesc în Tabelele Anexă nr. I și II la Legea nr. 143/2000.

În aceeași perioadă, inculpatul a produs, a fabricat, a preparat, a procurat, a

pus în vânzare, a efectuat alte operațiuni privind circulația drogurilor și a

deținut în scopul revânzării următoarele substanțe: cantitatea de aproximativ

13,91 kilograme de salvinorin A, 1,4 grame etcatinonă, 10 grame mitraginină, 11

ml ketamină, 84,562 kilograme 2C-C, substanțe care sunt droguri de risc ce

regăsesc în Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000. De asemenea, în cursul

anului 2010, după data de 15 februarie 2010, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, inculpatul a deținut și a consumat singur sau împreună cu alte

persoane, în mod repetat salvinorin A, etcatinonă, mitraginină, ketamină, 2C-C,

substanțe care se regăsesc în Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, dar

și alte substanțe: JWH018, JWH073, JWH250, DMT, LSD, CP47,497-C8, 2C-B și

mefedronă, care se regăsesc în Tabelele Anexă nr. I și II la Legea nr.

143/2000, și care se consumă în diferite variante, reprezentând droguri de mare

risc.

S-a mai reținut în

sarcina inculpatului că, în cursul anului 2010, a deținut fără drept un pistol

marca E. și 17 cartușe, care în urma examinării de către specialiștii din

cadrul I.PJ. - Serviciul Criminalistic, s-a stabilit că este în stare de

funcționare și face parte din categoria armelor pentru care este nevoie de

autorizație, în sensul cerut de Legea nr. 295/2004.

Reține, de asemenea,

instanța de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive și impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului.

Referitor la cererea

de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara

sau localitatea, reține instanța de apel că nu este oportună în condițiile în

care nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.G.M., solicitând în

principal revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate, iar

în subsidiar luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara,

arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub

toate aspectele de fapt și de drept, reține Înalta Curte că recursul declarat

de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele

ce urmează.

Soluția dispusă de

Curtea de Apel Cluj este legală și temeinică, în mod corect apreciind că în

cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, ce nu s-au schimbat și fac necesară în continuare menținerea

acestei măsuri preventive.

În mod corect a

reținut Curtea de Apel Cluj că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de

art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar lăsarea în

libertate a inculpatului în acest moment procesual ar prezenta pericol pentru

ordinea publică, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise,

modalitatea de comitere a faptelor, perseverența infracțională de care a dat

dovadă acesta, ca și atitudinea adoptată de inculpat, de nerecunoaștere a

faptelor ce i se rețin în sarcină.

Perioada în care

inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv nu poate fi apreciată în

sensul că ar fi depășit un termen rezonabil în condițiile în care chiar

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a consacrat principiul

potrivit căruia durata arestului preventiv, din perspectiva rezonabilității, se

apreciază nu numai din punct de vedere al termenului, ci și a condițiilor

specifice fiecărei cauze.

Ca atare,

multitudinea infracțiunilor comise, complexitatea cauzei, modul de comitere a

faptelor sunt criterii ce urmează a fi avute în vedere la analiza oportunității

menținerii în timp a unei măsuri preventive.

Nu în ultimul rând,

reține Înalta Curte că prin Sentința penală nr. 196 din 12 mai 2011, Tribunalul

Cluj a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 8 ani

închisoare, care deși nu este definitivă reprezintă cu criteriu suficient

pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită,

respectându-se atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și prevederile

Convenției Europene a Drepturilor Omului, din perspectiva dispozițiilor art. 5

parag. 3.

Cât timp în cauză nu

s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, Înalta Curte apreciază că nu se impune, în acest moment procesual,

înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G.M. împotriva Încheierii din 10

august 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în

Dosarul nr. 2756/117/2011.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 august 2011.