ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1849/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel lași, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fost înregistrată la 28 februarie 2012,

numărul 1097/45/2008, cererea formulată de petentul I.A. de îndreptare eroare

materială, privind dispoziția obligării la plata cheltuielilor judiciare din

sentința penală nr. 27 din 12 martie 2009 a Curții de Apel lași.

Prin

încheierea din 15 martie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze

cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1097/45/2008, în temeiul art. 195 C. proc.

pen., a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială formulată de

petentul I.A., privind dispoziția obligării la plata cheltuielilor judiciare

din sentința penală nr. 27 din 12 martie 2009 a Curții de Apel lași.

Pentru a

dispune astfel Curtea a apreciat că dispoziția obligării petentului la plata

cheltuielilor judiciare corespunde prevederilor legii, iar cererea petentului

este neîntemeiată.

Împotriva

acestei încheieri petentul I.A. a formulat recursul de față.

Recursul este

inadmisibil pentru considerentele ce succedă:

Prin încheierea recurată s-a soluționat, în baza

art. 195 alin. (1)-(3) C. proc. pen.

, cererea de îndreptare a unei (

pretinse !) erori materiale ce s-ar fi strecurat într-o sentință ( nr. 27 din

12 martie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală ) pronunțată în procedura

specială reglementată de art. 278

1

C. proc. pen.

În absența

unei prevederi contrare exprese, încheierea pronunțată în baza art. 195 alin. (3)

C. proc. pen. este supusă , cât privește regimul căilor de atac, regulii

instituite de art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care

" încheierile ( fără nici o distincție între cele premergătoare și cel

subsecvente) pot fi atacate cu recurs numai odată cu hotărârea (sentința sau

decizie) recurată"; pe de altă parte potrivit art. 278

1

alin. (10)

C. proc. pen.," hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este

definitivă ".

În raport cu

aceste premise normative, concluzia care se impune este aceea că recursul

declarat de petent , neputând avea, în lipsa unei norme de procedură

derogatorii de la principiul mai sus-enunțat [cf. art. 385

1

alin. (2)

C. proc. pen.], o existență de sine-stătătoare, este inadmisibil.

Așa fiind, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul

I.A.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petentul I.A.

împotriva încheierii din 15 martie 2012 a Curții de Apel

lași, secția penală si pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr.

1097/45/2008.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2012.