ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1849/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost înregistrată la 28 februarie 2012, numărul 1097/45/2008, cererea formulată de petentul I.A. de îndreptare eroare materială, privind dispoziția obligării la plata cheltuielilor judiciare din sentința penală nr. 27 din 12 martie 2009 a Curții de Apel lași. Prin încheierea din 15 martie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1097/45/2008, în temeiul art. 195 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul I.A., privind dispoziția obligării la plata cheltuielilor judiciare din sentința penală nr. 27 din 12 martie 2009 a Curții de Apel lași.

Pentru a dispune astfel Curtea a apreciat că dispoziția obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare corespunde prevederilor legii, iar cererea petentului este neîntemeiată. Împotriva acestei încheieri petentul I.A. a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce succedă: Prin încheierea recurată s-a soluționat, în baza art. 195 alin. (1)-(3) C. proc. pen. , cererea de îndreptare a unei ( pretinse !) erori materiale ce s-ar fi strecurat într-o sentință ( nr. 27 din 12 martie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală ) pronunțată în procedura specială reglementată de art. 278 1 C. proc. pen. În absența unei prevederi contrare exprese, încheierea pronunțată în baza art. 195 alin. (3) C. proc.

pen. este supusă , cât privește regimul căilor de atac, regulii instituite de art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care " încheierile ( fără nici o distincție între cele premergătoare și cel subsecvente) pot fi atacate cu recurs numai odată cu hotărârea (sentința sau decizie) recurată"; pe de altă parte potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen.," hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă ". În raport cu aceste premise normative, concluzia care se impune este aceea că recursul declarat de petent , neputând avea, în lipsa unei norme de procedură derogatorii de la principiul mai sus-enunțat [cf. art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen.], o existență de sine-stătătoare, este inadmisibil.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul I.A. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul I.A. împotriva încheierii din 15 martie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală si pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1097/45/2008. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2012.