ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3969/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 74 din 31 ianuarie 2012 Judecătoria Bârlad, a respins cererea formulată de partea vătămată P.G. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.P., prin rechizitoriul din 15 aprilie 2011 în dosarul nr. 786/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni, din infracțiunile de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de omor prev. de art. 174 C. pen. și tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 175 C. pen. A condamnat inculpatul A.P., la pedeapsa de; - 7ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în dauna părții vătămate P.G.; - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în dauna părții vătămate P.G.; - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în dauna părții vătămate O.A.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventiv a inculpatului A.P. de la 28 noiembrie 2010 - la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului A.P. A condamnatul inculpatul M.G., la pedeapsa de: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 C. pen., în dauna părții vătămate P.G. Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventiv a inculpatului M.G. de la 28 noiembrie 2010 - 26 decembrie 2010. În temeiul art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei principale a închisorii și a fixat termen de încercare de 4 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. A admis acțiunea civilă formulată de către părțile civile P.G. și O.A. A obligat inculpatul A.P. în solidar cu inculpatul M.G., să plătească părții vătămate P.G. suma de 3.300 lei reprezentând daune materiale. A obligat inculpatul A.P. să plătească părții vătămate O.A., suma de 1.525 lei reprezentând de daune materiale.

A obligat inculpații să plătească statului suma de 2.800 lei respectiv, suma de 2.300 lei reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că: 1. Faptele inculpatului A.P. de a pătrunde fără drept în locuința părții vătămate P.G., în noaptea de 05 noiembrie 2010-06 noiembrie 2010, în jurul orelor 01,00, împreună cu alte persoane printre care și învinuitul A.F. și de a exercita violențe asupra părții vătămate P.G., producând leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, violențe exercitate cu scopul de a sustrage bunuri, plecând în final cu suma de 450 lei, o cameră video, un reportofon și un telefon mobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), c) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 2. Fapta inculpatului M.G. de a sta de pază în apropierea porții locuinței părții vătămate P.G. în noaptea de 05 noiembrie 2010-06 noiembrie 2010, în jurul orelor 01,00, la solicitarea fraților A., să-i anunțe prin telefon, în cazul în care observă persoane pe drum și care l-au informat că vor pătrunde în domiciliul părții vătămate pentru a sustrage bunuri, fără ca inculpatul M.G. să aibă cunoștință că inculpații exercită violențe asupra părții vătămate în scopul însușirii de bunuri, bunuri sustrase de care și inculpatul M.G.

a beneficiat ulterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen.

Această situație de fapt a fost reținută pe baza următorului material probatoriu: proces-verbal de consemnare a plângerii, declarația părții vătămate P.G., raport de expertiză medico-legală, adrese și acte depuse de partea vătămată cu privire la bunuri, dovadă de predare a telefonului și încărcătorului către partea vătămată, planșă foto, proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, acte procedurale pentru percheziție, proces-verbal de efectuare a percheziție domiciliară la M.G., proces-verbal de efectuare a percheziție domiciliară la A.P., procese-verbal de percheziție și planșe foto S.M., proces-verbal de conducere în teren și planșe foto a inculpatului M.G., proces-verbal de recunoaștere după fotografii cu planșe foto, raport de constatare tehnico-științifică, raport de constatare tehnico-științifică a scoch, proces-verbal de examinare criminalistică a telefonului, dovadă de ridicare, dovadă de predare, declarații martori P.V., H.C., A.N., A.C., S.M.N., N.G., S.C.D., P.V., N.I.G., S.V.V., S.G., M.M., M.I., M.V., U.M., B.M., S.S.F., V.G., D.C.I., A.M.V., S.P., V.P., acte și mandate de aducere A.L., declarații J.D., I.T., M.M., M.M., P.Ș., P.M., S.C.A., A.C., S.M., D.C., A.M.R., proces-verbal de certificare și note telefonice, acte procedurale, proces-verbal de depistare, proces-verbal de confruntare, plângere parte vătămată O.A., acte procedurale,

declarație parte vătămată O.A., proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă foto, proces-verbal de percheziție, planșă foto, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarație S.M., declarație martori D.I., I.G., G.G., G.C., P.R., A.C., proces-verbal de confruntare, declarație martori Ș., E.N., cazier A.P., declarații inculpați A.P. și M.G., cazier A.F., cazier D.M.D., procese-verbale de căutare, adresă Interpol, acte procedurale, memorii depuse de partea vătămată, acte procedurale privind pe inculpați. Inculpatul M.G. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, și în consecință, instanța, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. Inculpatul A.P. a solicitat judecarea cauzei conform procedurii de drept comun, declarând că se consideră nevinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care a solicitat probe în susținerea și dovedirea tezei nevinovăției sale. La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. și anume dispozițiile părții generale, gradul de pericol concret al faptei, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă. Instanța a apreciat că pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpați este sporit, prin mijloacele violente, modul de concepere a faptei, în grup, într-o locuință, alegerea premeditată a victimei, persoană în vârstă, care locuia singură.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea vătămată P.G. și inculpatul A.P. Partea vătămată a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tentativă la omor, iar inculpatul a solicitat reaprecierea probelor și achitarea sa, întrucât nu este autorul faptei. Prin decizia penală nr. 445 din 3 aprilie 2012 Curtea de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a respins ca nefondate recursurile declarate în cauză. Instanța de recurs a reținut că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat este legală, criticile reiterate de partea vătămată P.G.

fiind nefondate întrucât inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, pe timp de noapte, împreună cu alte persoane, cu intenția de a-l deposeda de bunuri și în acest scop a lovit partea vătămată producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, astfel că intenția inculpatului a fost aceea de a-și însuși fără drept bunuri ale părții vătămate exercitând actele de violență în acest scop, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), c) C. pen., în concurs cu infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat, în condițiile recidivei postexecutorii.

S-a mai reținut că, la stabilirea tratamentului sancționator s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., pedeapsa fiind dozată corespunzător gravității faptei dar și în acord cu disp. art. 52 C. pen. De asemenea s-a apreciat că și pe latură civilă, instanța de fond a administrat un probator complet, ce a fost judicios apreciat, părții vătămate recurente fiindu-i acordate în întregime despăgubirile materiale pe care le-a solicitat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată P.G. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 385 14 și art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

În cauză, se constată că recurentul a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs declarat neîntrunind cerințele textului de lege menționat, încălcând principiul unicității acestei căi de atac și, ca atare, nefiind admisibil. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele ce preced, înalta Curte potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de partea vătămată P.G. împotriva deciziei penale nr. 445 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, ca inadmisibil.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată P.G. împotriva deciziei penale nr. 445 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2012.