ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3969/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3969/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 74 din 31

ianuarie 2012 Judecătoria Bârlad, a respins cererea formulată de partea

vătămată P.G. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor cu privire la

săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatului A.P., prin rechizitoriul din 15 aprilie 2011 în

dosarul nr. 786/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni, din

infracțiunile de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin.

(2

1

) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și

violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de omor

prev. de art. 174 C. pen. și tentativă la omor calificat prev. de art. 20

raportat la art. 175 C. pen.

A condamnat inculpatul A.P., la

pedeapsa de;

- 7ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin.

(2

1

) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în

dauna părții vătămate P.G.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în dauna părții vătămate P.G.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin.

(1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în dauna părții

vătămate O.A.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a Il-a și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsă perioada reținerii și arestării preventiv a inculpatului A.P. de la 28

noiembrie 2010 - la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest a inculpatului A.P.

A condamnatul inculpatul M.G., la

pedeapsa de:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu

aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 C. pen., în dauna

părții vătămate P.G.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsă perioada reținerii și arestării preventiv a inculpatului M.G. de la 28

noiembrie 2010 - 26 decembrie 2010.

În temeiul art. 81 C. pen. a suspendat

condiționat executarea pedepsei principale a închisorii și a fixat termen de

încercare de 4 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a

suspendat executarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei principale a închisorii, începând cu data

rămânerii definitive a hotărârii.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei.

A admis

acțiunea civilă formulată de către părțile civile P.G. și O.A.

A obligat inculpatul A.P. în solidar

cu inculpatul M.G., să plătească părții vătămate P.G. suma de 3.300 lei

reprezentând daune materiale.

A obligat inculpatul A.P. să plătească

părții vătămate O.A., suma de 1.525 lei reprezentând de daune materiale.

A obligat inculpații să plătească

statului suma de 2.800 lei respectiv, suma de 2.300 lei reprezentând cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, că:

pătrunde fără drept în locuința părții vătămate P.G., în noaptea de 05

noiembrie 2010-06 noiembrie 2010, în jurul orelor 01,00, împreună cu alte

persoane printre care și învinuitul A.F. și de a exercita violențe asupra

părții vătămate P.G., producând leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8

zile îngrijiri medicale, violențe exercitate cu scopul de a sustrage bunuri,

plecând în final cu suma de 450 lei, o cameră video, un reportofon și un

telefon mobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de

tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit.

a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

pază în apropierea porții locuinței părții vătămate P.G. în noaptea de 05

noiembrie 2010-06 noiembrie 2010, în jurul orelor 01,00, la solicitarea

fraților A., să-i anunțe prin telefon, în cazul în care observă persoane pe

drum și care l-au informat că vor pătrunde în domiciliul părții vătămate pentru

a sustrage bunuri, fără ca inculpatul M.G. să aibă cunoștință că inculpații

exercită violențe asupra părții vătămate în scopul însușirii de bunuri, bunuri

sustrase de care și inculpatul M.G. a beneficiat ulterior, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat,

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin.

(1) lit. a), g) C. pen.

Această situație de fapt a fost

reținută pe baza următorului material probatoriu: proces-verbal de consemnare a

plângerii, declarația părții vătămate P.G., raport de expertiză medico-legală,

adrese și acte depuse de partea vătămată cu privire la bunuri, dovadă de

predare a telefonului și încărcătorului către partea vătămată, planșă foto,

proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, acte procedurale

pentru percheziție, proces-verbal de efectuare a percheziție domiciliară la M.G.,

proces-verbal de efectuare a percheziție domiciliară la A.P., procese-verbal de

percheziție și planșe foto S.M., proces-verbal de conducere în teren și planșe

foto a inculpatului M.G., proces-verbal de recunoaștere după fotografii cu

planșe foto, raport de constatare tehnico-științifică, raport de constatare

tehnico-științifică a scoch, proces-verbal de examinare criminalistică a

telefonului, dovadă de ridicare, dovadă de predare, declarații martori P.V., H.C.,

A.N., A.C., S.M.N., N.G., S.C.D., P.V., N.I.G., S.V.V., S.G., M.M., M.I., M.V.,

U.M., B.M., S.S.F., V.G., D.C.I., A.M.V., S.P., V.P., acte și mandate de

aducere A.L., declarații J.D., I.T., M.M., M.M., P.Ș., P.M., S.C.A., A.C., S.M.,

D.C., A.M.R., proces-verbal de certificare și note telefonice, acte

procedurale, proces-verbal de depistare, proces-verbal de confruntare, plângere

parte vătămată O.A., acte procedurale, declarație parte vătămată O.A.,

proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă foto, proces-verbal de

percheziție, planșă foto, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarație

S.M., declarație martori D.I., I.G., G.G., G.C., P.R., A.C., proces-verbal de

confruntare, declarație martori Ș., E.N., cazier A.P., declarații inculpați A.P.

și M.G., cazier A.F., cazier D.M.D., procese-verbale de căutare, adresă

Interpol, acte procedurale, memorii depuse de partea vătămată, acte procedurale

privind pe inculpați.

Inculpatul M.G. a declarat că

recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a

solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, și în consecință, instanța, a făcut aplicarea dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen.

Inculpatul A.P. a solicitat judecarea

cauzei conform procedurii de drept comun, declarând că se consideră nevinovat

de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care

a solicitat probe în susținerea și dovedirea tezei nevinovăției sale.

La individualizarea judiciară a pedepsei

au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. și anume

dispozițiile părții generale, gradul de pericol concret al faptei,

împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă.

Instanța a apreciat că pericolul

social concret al faptelor săvârșite de inculpați este sporit, prin mijloacele

violente, modul de concepere a faptei, în grup, într-o locuință, alegerea

premeditată a victimei, persoană în vârstă, care locuia singură.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs partea vătămată P.G. și inculpatul A.P.

Partea vătămată a solicitat schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tentativă

la omor, iar inculpatul a solicitat reaprecierea probelor și achitarea sa,

întrucât nu este autorul faptei.

Prin decizia penală nr. 445 din 3

aprilie 2012 Curtea de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a

respins ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Instanța de recurs a reținut că

încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat este legală, criticile

reiterate de partea vătămată P.G. fiind nefondate întrucât inculpatul a pătruns

fără drept în locuința părții vătămate, pe timp de noapte, împreună cu alte

persoane, cu intenția de a-l deposeda de bunuri și în acest scop a lovit partea

vătămată producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile

îngrijiri medicale, astfel că intenția inculpatului a fost aceea de a-și însuși

fără drept bunuri ale părții vătămate exercitând actele de violență în acest

scop, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie

prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit.

a), c) C. pen., în concurs cu infracțiunile de violare de domiciliu și furt

calificat, în condițiile recidivei postexecutorii.

S-a mai reținut că, la stabilirea

tratamentului sancționator s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.

pen., pedeapsa fiind dozată corespunzător gravității faptei dar și în acord cu

disp. art. 52 C. pen.

De asemenea s-a apreciat că și pe

latură civilă, instanța de fond a administrat un probator complet, ce a fost

judicios apreciat, părții vătămate recurente fiindu-i acordate în întregime

despăgubirile materiale pe care le-a solicitat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

partea vătămată P.G.

Examinând recursul prin prisma

dispozițiilor art. 385

14

și art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele

considerente:

Dând eficiență principiului stabilit

prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor

de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul

acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv

exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un

sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații

identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de

judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac

apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea

specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen.,

admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora

potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate

hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia

acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea

hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 385

1

C.

proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv

hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Așadar, limitând calea de atac

menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de

procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care

posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la

această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

În cauză, se constată că recurentul a

formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare

prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs declarat neîntrunind cerințele

textului de lege menționat, încălcând principiul unicității acestei căi de atac

și, ca atare, nefiind admisibil.

Or,

recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea

procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și,

din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru

considerentele ce preced, înalta Curte potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de partea vătămată P.G.

împotriva deciziei penale nr. 445 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași -

Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, ca inadmisibil.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată P.G. împotriva deciziei

penale nr. 445 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași - Secția Penală și

pentru Cauze cu Minori.

Obligă

recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 3 decembrie 2012.