ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 391/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1696 din 18 iunie 2007,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei

Electrice „Transelectrica” SA, prin Sucursala Transport Timișoara, în contradictoriu

cu pârâtul Guvernul României, dispunând anularea parțială a H.G. nr. 109/2007, respectiva

Anexei 4 la această hotărâre, și obligând pârâtul să emită o nouă hotărâre, prin

care să stabilească o nouă comisie pentru soluționarea întâmpinării formulate de

numita C.B.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că între dispozițiile art. 9

alin. (2) și art. 15 alin. (2) și (3) ale Legii nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică există o inadvertență, acestea prevăzând, pe de

o parte, că din componența celor două comisii, pe care le instituie, fac parte primarii

localităților pe raza cărora se desfășoară lucrarea, iar, pe de altă parte, nepermițând

ca membrii comisiei care au declarat utilitatea publică să facă parte din comisia

pentru soluționarea întâmpinărilor.

Prima instanța de judecată

a apreciat, astfel, că în aplicarea legii în discuție trebuie să prevaleze interesul

general ocrotit prin norma care reglementează incompatibilitatea sus-menționată,

ceea ce conduce la concluzia că situația în care una dintre persoanele care au făcut

parte din comisia de cercetare prealabilă se pronunța și asupra întâmpinărilor,

formulate în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 33/1994, este de natură să creeze

prezumția că este afectată corecta soluționare a cauzei.

În concluzie, a reținut

instanța de fond, adoptarea H.G. nr. 109/2007, mai exact a Anexei 4 la această hotărâre,

s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, conform

cărora nu pot face parte din comisia pentru soluționarea întâmpinărilor „proprietarii

imobilelor care sunt în cauză, rudele și afinii lor până la al patrulea grad inclusiv,

persoanele care dețin funcții în administrația publică locală sau centrală și care

au interes în executarea lucrărilor și nici membrii comisiei care au declarat utilitatea

publică”.

Împotriva acestei soluții

a declarat recurs pârâtul Guvernul României, considerând-o netemeinică și nelegală

și invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se arată, în motivele

de recurs, că H.G. nr. 109/2007 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția

României, republicată, și al art. 15 în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză pentru utilitate publică.

Potrivit art. 9 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 33/1994 cercetarea prealabilă pentru lucrările de interes

național se face de către comisii numite de Guvern, comisii din care fac parte,

între alții și primarii localităților pe raza cărora se desfășoară lucrarea de utilitate

publică.

În conformitate cu

art. 15 alin. (2) din același act normativ, din comisia de soluționare a întâmpinărilor

va face parte și primarul localității.

Aceste prevederi dovedesc

faptul că desemnarea primarului atât în comisia care a efectuat cercetarea prealabilă

în vederea declarării utilității publice, cât și în comisia de soluționare a întâmpinărilor

a fost făcută în conformitate cu legea.

Examinând motivele de

recurs invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite

recursul declarat pentru următoarele considerente:

Hotărârea instanței de

fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs, prevăzut de

art. 304, pct. 9 C. proc. civ. În soluționarea problemei analizate trebuie pornit

de la prevederile art. 9 alin. (2) și art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 33/1994

și trebuie stabilit dacă între membrii celor două comisii există sau nu incompatibilitate.

Potrivit prevederilor

art. 9 din Legea nr. 33/1994 cercetare prealabilă pentru lucrările de interes național

se face de către comisii numite de Guvern și care sunt alcătuite din: reprezentantul

administrației publice centrale care coordonează domeniul de activitate pentru lucrarea

de utilitatea publică care se realizează, reprezentantul Ministerului Lucrărilor

Publice și Amenajării Teritoriului, reprezentantul Ministerului Finanțelor, președintele

consiliului județean și șefii compartimentelor de resort, precum și primarii localităților

pe raza cărora se desfășoară lucrarea de utilitate publică.

În conformitate cu

art. 15 alin. (1) din aceeași lege, întâmpinările împotriva propunerilor de expropriere

se soluționează de o comisie constituită prin hotărâre de Guvern, dacă lucrările

sunt de interes național, iar în art. 15 alin. (2) s-a stabilit componență acestei

comisii, între alții, din comisie, urmând să facă parte și primarul localității.

Față de aceste prevederi

se constată că hotărârea de guvern atacată nu a făcut altceva decât să desemneze

membrii celei de-a doua comisii, stabilită conform art. 15 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994.

În condițiile în care

din această comisie, nu ar fi fost desemnate toate persoanele, pe care legea le-a

indicat în mod expres, abia atunci ar fi putut fi pusă în discuție legalitatea hotărârii

de Guvern.

Nu poate fi reținută nici

motivarea instanței de fond potrivit căreia actul atacat este nelegal pentru că

ar fi fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin. (3) din Legea nr.

33/1994.

Art. 15 alin. (3) din

Legea nr. 33/1994 a stabilit ce persoane nu pot face parte din comisia care soluționează

întâmpinările: proprietarii imobilelor care sunt în cauză, rudele și afinii lor

până la al patrulea grad inclusiv, persoanele care dețin funcții în administrația

publică locală sau centrală și care au interes în executarea lucrărilor și nici

membrii comisiei care au declarat utilitatea publică.

Chiar instanța de fond

a reținut că între textele art. 9 alin. (1), art. 15 alin. (2) și (3) ar exista

o inadvertență, însă inadvertența vizează numai ultima parte a art. 15 alin.

(3) din Legea nr. 33/1994.

Din interpretarea textelor

rezultă că formularea „membrii comisiei care au declarat utilitatea publică” este

improprie.

Exproprierile pentru utilitate

publică pot fi făcute după parcurgerea mai multor etape: etapa efectuării cercetării

prealabile, declararea utilității publice, soluționarea întâmpinărilor formulate

împotriva propunerilor de expropriere.

Legea stabilește că etapa

efectuării cercetării prealabile și cea a soluționării întâmpinărilor se fac de

niște comisii.

În schimb, declararea

utilității publice nu se face de o comisie, ci, potrivit art. 7 alin. (1) din lege,

de către Guvern pentru lucrările de interes național și de către consiliile județene

și Consiliul Local al municipiului București, pentru lucrările de interes local,

astfel că nu putem vorbi de „comisie care să declare utilitatea publică”.

Față de modul de redactare

și din interpretare coroborată a celorlalte texte ar trebui să interpretăm această

ultimă incompatibilitate de art. 15 alin. (3) ca vizând membrii comisiei care au

efectuat cercetarea prealabilă în vederea declarării utilității publice pentru că

în lege nu este prevăzută o comisie care să declare utilitatea publică, ci numai

una care efectuează cercetarea prealabilă declarării utilității publice.

În privința primarului,

cum legea a prevăzut expres că face parte din cele două comisii, această incompatibilitate

nu se aplică.

De aceea, în baza

art. 20 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 312 C. proc. civ., va fi admis

recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 1696

din 18 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei,

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 1696 din 18 iunie 2007

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Transport

al Energiei Electrice „Transelectrica” SA, prin Sucursala Transport Timișoara, ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 01 februarie 2008.