ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 391/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1696 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” SA, prin Sucursala Transport Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, dispunând anularea parțială a H.G. nr. 109/2007, respectiva Anexei 4 la această hotărâre, și obligând pârâtul să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească o nouă comisie pentru soluționarea întâmpinării formulate de numita C.B.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că între dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 15 alin. (2) și (3) ale Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică există o inadvertență, acestea prevăzând, pe de o parte, că din componența celor două comisii, pe care le instituie, fac parte primarii localităților pe raza cărora se desfășoară lucrarea, iar, pe de altă parte, nepermițând ca membrii comisiei care au declarat utilitatea publică să facă parte din comisia pentru soluționarea întâmpinărilor.

Prima instanța de judecată a apreciat, astfel, că în aplicarea legii în discuție trebuie să prevaleze interesul general ocrotit prin norma care reglementează incompatibilitatea sus-menționată, ceea ce conduce la concluzia că situația în care una dintre persoanele care au făcut parte din comisia de cercetare prealabilă se pronunța și asupra întâmpinărilor, formulate în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 33/1994, este de natură să creeze prezumția că este afectată corecta soluționare a cauzei. În concluzie, a reținut instanța de fond, adoptarea H.G.

nr. 109/2007, mai exact a Anexei 4 la această hotărâre, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, conform cărora nu pot face parte din comisia pentru soluționarea întâmpinărilor „proprietarii imobilelor care sunt în cauză, rudele și afinii lor până la al patrulea grad inclusiv, persoanele care dețin funcții în administrația publică locală sau centrală și care au interes în executarea lucrărilor și nici membrii comisiei care au declarat utilitatea publică”. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul Guvernul României, considerând-o netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată, în motivele de recurs, că H.G.

nr. 109/2007 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 15 în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză pentru utilitate publică. Potrivit art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 cercetarea prealabilă pentru lucrările de interes național se face de către comisii numite de Guvern, comisii din care fac parte, între alții și primarii localităților pe raza cărora se desfășoară lucrarea de utilitate publică. În conformitate cu art. 15 alin. (2) din același act normativ, din comisia de soluționare a întâmpinărilor va face parte și primarul localității. Aceste prevederi dovedesc faptul că desemnarea primarului atât în comisia care a efectuat cercetarea prealabilă în vederea declarării utilității publice, cât și în comisia de soluționare a întâmpinărilor a fost făcută în conformitate cu legea.

Examinând motivele de recurs invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs, prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc. civ. În soluționarea problemei analizate trebuie pornit de la prevederile art. 9 alin. (2) și art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 33/1994 și trebuie stabilit dacă între membrii celor două comisii există sau nu incompatibilitate.

Potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 33/1994 cercetare prealabilă pentru lucrările de interes național se face de către comisii numite de Guvern și care sunt alcătuite din: reprezentantul administrației publice centrale care coordonează domeniul de activitate pentru lucrarea de utilitatea publică care se realizează, reprezentantul Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, reprezentantul Ministerului Finanțelor, președintele consiliului județean și șefii compartimentelor de resort, precum și primarii localităților pe raza cărora se desfășoară lucrarea de utilitate publică. În conformitate cu art. 15 alin. (1) din aceeași lege, întâmpinările împotriva propunerilor de expropriere se soluționează de o comisie constituită prin hotărâre de Guvern, dacă lucrările sunt de interes național, iar în art. 15 alin. (2) s-a stabilit componență acestei comisii, între alții, din comisie, urmând să facă parte și primarul localității.

Față de aceste prevederi se constată că hotărârea de guvern atacată nu a făcut altceva decât să desemneze membrii celei de-a doua comisii, stabilită conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. În condițiile în care din această comisie, nu ar fi fost desemnate toate persoanele, pe care legea le-a indicat în mod expres, abia atunci ar fi putut fi pusă în discuție legalitatea hotărârii de Guvern. Nu poate fi reținută nici motivarea instanței de fond potrivit căreia actul atacat este nelegal pentru că ar fi fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994.

Art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 a stabilit ce persoane nu pot face parte din comisia care soluționează întâmpinările: proprietarii imobilelor care sunt în cauză, rudele și afinii lor până la al patrulea grad inclusiv, persoanele care dețin funcții în administrația publică locală sau centrală și care au interes în executarea lucrărilor și nici membrii comisiei care au declarat utilitatea publică. Chiar instanța de fond a reținut că între textele art. 9 alin. (1), art. 15 alin. (2) și (3) ar exista o inadvertență, însă inadvertența vizează numai ultima parte a art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994. Din interpretarea textelor rezultă că formularea „membrii comisiei care au declarat utilitatea publică” este improprie.

Exproprierile pentru utilitate publică pot fi făcute după parcurgerea mai multor etape: etapa efectuării cercetării prealabile, declararea utilității publice, soluționarea întâmpinărilor formulate împotriva propunerilor de expropriere. Legea stabilește că etapa efectuării cercetării prealabile și cea a soluționării întâmpinărilor se fac de niște comisii. În schimb, declararea utilității publice nu se face de o comisie, ci, potrivit art. 7 alin. (1) din lege, de către Guvern pentru lucrările de interes național și de către consiliile județene și Consiliul Local al municipiului București, pentru lucrările de interes local, astfel că nu putem vorbi de „comisie care să declare utilitatea publică”.

Față de modul de redactare și din interpretare coroborată a celorlalte texte ar trebui să interpretăm această ultimă incompatibilitate de art. 15 alin. (3) ca vizând membrii comisiei care au efectuat cercetarea prealabilă în vederea declarării utilității publice pentru că în lege nu este prevăzută o comisie care să declare utilitatea publică, ci numai una care efectuează cercetarea prealabilă declarării utilității publice. În privința primarului, cum legea a prevăzut expres că face parte din cele două comisii, această incompatibilitate nu se aplică. De aceea, în baza art. 20 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 1696 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 1696 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” SA, prin Sucursala Transport Timișoara, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 februarie 2008.