ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4163/2010

Asupra recursului de

față constată:

Prin Sentința penală nr. 51/PI din 15 aprilie

2010, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza

art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea

formulată de petenta L.V., împotriva Rezoluției din 30 ianuarie 2009 dispusă în

Dosarul nr. 155/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și

menținută prin Rezoluția din 8 aprilie 2009, dispusă în lucrarea nr.

99/II/2/2009 de procurorul general al aceluiași parchet, rezoluții pe care le-a

păstrat în totul.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 9 iulie

2008, petenta L.V. a formulat plângere penală împotriva persoanelor care au

participat la înșelarea sa cu prilejul încheierii contractului autentificat din

1 martie 2004 la B.N.P. M.D.S., petenta fiind victima unei înșelăciuni în

convenții, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În plângerea sa,

petenta L.V. a susținut că a cumpărat de la B.R. o suprafață de teren deținută

de acesta potrivit titlului de proprietate din 24 februarie 1994 și situată în

parcela nr. X, așa cum rezultă din copia acestui titlu legalizată de B.N.P.

D.I. la 1 martie 2004, deși actul de proprietate era corespunzător unui

amplasament pe parcela nr. Y, potrivit unei copii vizate de O.C.P.I. sub nr.

1343 din 26 iunie 2008. Petenta a mai constatat că același teren, cu același

titlu de proprietate din 24 februarie 1994, a mai fost vândut și numitei B.M.

la B.N.P. P.F., la 22 septembrie 2004, dar aflat în parcela nr. Z din

extravilanul Municipiului Oradea.

Cu prilejul

cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a

stabilit că în Dosarul nr. 1875/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Oradea, prin ordonanța din 1 iunie 2008 a fost pusă în mișcare acțiunea penală

față de inculpata L.V., pentru participație improprie la infracțiunile de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătura

pârâtei și uz de fals, reținând în sarcina sa, faptul că a obținut: legal

dreptul de proprietate asupra unor terenuri situate pe raza administrativă a

Municipiului Oradea, aflate pe amplasamente diferite și cu o valoare de piață

mult mai mare, fiind ajutată de învinuitul C.F. - topograf și învinuitul S.G.F.

- consilier superior la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor,

care au întocmit documentații cadastrale false și le-au înregistrat la Oficiul

menționat. După punerea sub inculpare, petenta a formulat plângere penală.

După efectuarea

actelor premergătoare care au constat în audierea petentei, atașarea de

înscrisuri, audierea notarilor publici D.I., P.F., M.D.S., audierea martorilor

B.E., B.I.R., atașarea unor declarații de martori din altă cauză penală, prin

Rezoluția nr. 155/P/2008 din 30 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Oradea, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii

publici M.D.S., G.C., D.I., P.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 215 alin. (1), (2) și (3) art. 289, art. 291, art. 246, art. 249, toate C.

pen., deoarece faptelor le lipsește latura subiectivă a infracțiunilor.

Pentru a adopta

această soluție procurorul a avut în vedere următoarele:

a) Cu privire la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 1 martie 2004 al

B.N.P. M.D.S., din actele premergătoare efectuate a rezultat că numitul B.R. nu

mai avea decât un singur teren de vânzare, potrivit titlului de proprietate din

24 februarie 1994 parcela nr. Z. Cei doi, adică L.V. și B.R., s-au adresat în

ziua de 1 martie 2004 B.N.P. D.I. și au legalizat o copie de pe titlul din 24

februarie 1994, copie care a fost înregistrată sub nr. X/2004, potrivit

scriptelor notariale și pe care apare însă, în fals, parcela nr. A.

La B.N.P. D.I. nu s-a

mai găsit încheierea de legalizare a înscrisului și nici copia acestuia,

deoarece respectivele înscrisuri au fost casate, la expirarea termenului de

păstrare de 3 ani, dar, din actele administrate, s-a ajuns la concluzia că

notarului i s-a prezentat un duplicat falsificat al titlului de proprietate din

24 februarie 1994 în privința situării terenului de 18.400 mp în parcela nr. X

în loc de parcela nr. Z, reală.

În aceeași zi, de 1

martie 2004, petenta L.V. și B.R. s-au prezentat la B.N.P. M.D.S. și au

încheiat contractul de vânzare-cumpărare a terenului de 18.400 mp situat în

parcela nr. X, contract autentificat sub nr. Y din aceiași zi, potrivit cu

înscrisurile prezentate de părți, între care se afla copia titlului de

proprietate din 24 februarie 1994 legalizat la B.N.P. D.I., și nu titlul original.

Rolul copiei legalizate a fost acela de a induce în eroare pe notarul M.D.S. și

de a înscrie în contractul de vânzare-cumpărare, în mod fals, parcela nr. A.

b) Cu privire la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 22 septembrie 2004

la B.N.P. P.F., din aceleași acte premergătoare rezultă că în ziua respectivă

numitul B.R. a vândut numitei B.M. un teren în suprafață de 18.400 mp, deținut

de vânzător în baza titlului din 24 februarie 1994, în parcela nr. B, înscris

de pe care notarul a întocmit o copie. Ulterior, la data de 10 ianuarie 2005,

petenta L.V. a solicitat și obținut de la notar o copie legalizată sub nr. 79,

deși nu a fost parte în contract.

În continuare, la

data de 20 iunie 2005, soții B. au donat terenul de 18.400 mp către SC I.A. SRL

reprezentată de asociatul unic și administrator L.V. care, la rândul ei, la

data de 13 ianuarie 2006 a transmis acest teren cu titlu de schimb soților M.T.

și M.L.E., pentru care a primit un teren în intravilanul municipiului Oradea,

potrivit contractului de schimb nr. Z din data menționată.

c) Cu privire la

contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 1 martie 2005 la B.N.P. G.C.,

actele premergătoare au relevat faptul că, la data de 28 februarie 2005, la

B.N.P. D.I. s-a dezbătut succesiunea după defunctul B.R., la cererea numiților

B.I.R., B.R., B.E., L.V. și M.A.C., iar în masa succesorală a fost inclus și

terenul de 18.400 mp menționat în titlul de proprietate din 24 februarie 1994

pe numele defunctului, parcela nr. B și s-a eliberat părților certificatul de

moștenitor din 28 februarie 2005.

În ziua următoare,

petenta L.V. a încheiat cu moștenitoarea B.E. și M.A.C., la B.N.P. G.C.,

contractul de vânzare-cumpărare autentificat pentru terenul de 18.400 mp

evidențiat în titlul de proprietate din 24 februarie 1994 parcela nr. B.

Susținerile petentei

L.V. în sensul că a negociat cu numiții B. vânzarea a două terenuri din titluri

de proprietate diferite, că notarul D.I. a încercat încheierea unui contract de

vânzare-cumpărare și de aceea a întocmit copia legalizată a titlului de

proprietate, că ar fi aflat de situația reală a titlului de proprietate numai

după extinderea cercetărilor față de ea, nu au fost confirmate de actele

premergătoare efectuate, din care a rezultat că, de fapt, petenta a folosit

titlul de proprietate din 24 februarie 1994 al lui B.R. pentru a obține o

suprafață întreită de teren, fiind ajutată de persoane de la Oficiul de

cadastru Bihor, cercetate în Dosarul nr. 1875/P/2008 al parchetului de pe lângă

Judecătoria Oradea.

Plângerea petentei

L.V. împotriva Rezoluției nr. 155/P/2008 din 30 ianuarie 2009 a fost respinsă,

ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 99/II-2/2009 din 8 aprilie 2009 a

procurorului general al aceluiași parchet.

În temeiul art. 278

alin. (1) C. proc. pen., petenta L.V. a formulat plângere împotriva Rezoluției

nr. 155/P/2008 din 30 ianuarie 2009 dispusă în cauză, pe care a apreciat-o

netemeinică și nelegală, deoarece, față de notari nu s-a efectuat niciun act de

cercetare prealabilă de către procuror și la fel s-a procedat și cu

funcționarii suspectați, solicitându-se astfel trimiterea cauzei la procuror

pentru începerea urmăririi penale.

Curtea de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 51/PI

din 15 aprilie 2010, a respins plângerea, ca nefondată, cu motivarea că

susținerile petentei nu au fundament.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petenta și a solicitat casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petenta nu este fondat.

Din analiza actelor

premergătoare efectuate în cauză de către procuror, a rezultat că notarii

publici D.I., P.F., M.D.S. și G.C. au respectat prevederile legale la

întocmirea actelor notariale solicitate de petenta L.V. sau alte persoane, au

acționat potrivit cu actele de proprietate prezentate de părți, în original, și

nu au alterat conținutul actelor autentificate sau pentru care au eliberat

copii legalizate astfel că răspunderea pentru alterarea conținutului unor

înscrisuri aparține funcționarilor cercetați în Dosarul nr. 1875/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, precum și petentei care a folosit

în aceeași perioadă de timp mai multe variante ale titlului de proprietate din

24 februarie 1994 al defunctului, în prezent, B.R., pentru a obține o suprafață

întreită de teren, deși acest titlu privea suprafața de 18.400 mp aflată în

parcela nr. Z din extravilanul Municipiului Oradea și nu în parcela nr. A.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentei împotriva Rezoluției

nr. 155/P/2008 din 30 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea este legală și temeinică.

Fată de considerentele

arătate, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate de recurentă și

urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

respingă, ca nefondat, recursul declarat de petenta L.V. împotriva sentinței

instanței de fond.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta petenta va fi obligată la plata sumei de 200

RON, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara L.V. împotriva Sentinței penale nr.

51/PI din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 noiembrie 2010.