ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4163/2010

Asupra recursului de față constată: Prin Sentința penală nr. 51/PI din 15 aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta L.V., împotriva Rezoluției din 30 ianuarie 2009 dispusă în Dosarul nr. 155/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și menținută prin Rezoluția din 8 aprilie 2009, dispusă în lucrarea nr. 99/II/2/2009 de procurorul general al aceluiași parchet, rezoluții pe care le-a păstrat în totul. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 9 iulie 2008, petenta L.V. a formulat plângere penală împotriva persoanelor care au participat la înșelarea sa cu prilejul încheierii contractului autentificat din 1 martie 2004 la B.N.P.

M.D.S., petenta fiind victima unei înșelăciuni în convenții, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. În plângerea sa, petenta L.V. a susținut că a cumpărat de la B.R. o suprafață de teren deținută de acesta potrivit titlului de proprietate din 24 februarie 1994 și situată în parcela nr. X, așa cum rezultă din copia acestui titlu legalizată de B.N.P. D.I. la 1 martie 2004, deși actul de proprietate era corespunzător unui amplasament pe parcela nr. Y, potrivit unei copii vizate de O.C.P.I. sub nr. 1343 din 26 iunie 2008. Petenta a mai constatat că același teren, cu același titlu de proprietate din 24 februarie 1994, a mai fost vândut și numitei B.M. la B.N.P. P.F., la 22 septembrie 2004, dar aflat în parcela nr. Z din extravilanul Municipiului Oradea.

Cu prilejul cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a stabilit că în Dosarul nr. 1875/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, prin ordonanța din 1 iunie 2008 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpata L.V., pentru participație improprie la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătura pârâtei și uz de fals, reținând în sarcina sa, faptul că a obținut: legal dreptul de proprietate asupra unor terenuri situate pe raza administrativă a Municipiului Oradea, aflate pe amplasamente diferite și cu o valoare de piață mult mai mare, fiind ajutată de învinuitul C.F. - topograf și învinuitul S.G.F.

- consilier superior la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor, care au întocmit documentații cadastrale false și le-au înregistrat la Oficiul menționat. După punerea sub inculpare, petenta a formulat plângere penală. După efectuarea actelor premergătoare care au constat în audierea petentei, atașarea de înscrisuri, audierea notarilor publici D.I., P.F., M.D.S., audierea martorilor B.E., B.I.R., atașarea unor declarații de martori din altă cauză penală, prin Rezoluția nr. 155/P/2008 din 30 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici M.D.S., G.C., D.I., P.F.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) art. 289, art. 291, art. 246, art. 249, toate C. pen., deoarece faptelor le lipsește latura subiectivă a infracțiunilor. Pentru a adopta această soluție procurorul a avut în vedere următoarele: a) Cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 1 martie 2004 al B.N.P. M.D.S., din actele premergătoare efectuate a rezultat că numitul B.R. nu mai avea decât un singur teren de vânzare, potrivit titlului de proprietate din 24 februarie 1994 parcela nr. Z. Cei doi, adică L.V. și B.R., s-au adresat în ziua de 1 martie 2004 B.N.P. D.I. și au legalizat o copie de pe titlul din 24 februarie 1994, copie care a fost înregistrată sub nr. X/2004, potrivit scriptelor notariale și pe care apare însă, în fals, parcela nr. A. La B.N.P.

D.I. nu s-a mai găsit încheierea de legalizare a înscrisului și nici copia acestuia, deoarece respectivele înscrisuri au fost casate, la expirarea termenului de păstrare de 3 ani, dar, din actele administrate, s-a ajuns la concluzia că notarului i s-a prezentat un duplicat falsificat al titlului de proprietate din 24 februarie 1994 în privința situării terenului de 18.400 mp în parcela nr. X în loc de parcela nr. Z, reală. În aceeași zi, de 1 martie 2004, petenta L.V. și B.R. s-au prezentat la B.N.P. M.D.S. și au încheiat contractul de vânzare-cumpărare a terenului de 18.400 mp situat în parcela nr. X, contract autentificat sub nr. Y din aceiași zi, potrivit cu înscrisurile prezentate de părți, între care se afla copia titlului de proprietate din 24 februarie 1994 legalizat la B.N.P.

D.I., și nu titlul original. Rolul copiei legalizate a fost acela de a induce în eroare pe notarul M.D.S. și de a înscrie în contractul de vânzare-cumpărare, în mod fals, parcela nr. A. b) Cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 22 septembrie 2004 la B.N.P. P.F., din aceleași acte premergătoare rezultă că în ziua respectivă numitul B.R. a vândut numitei B.M. un teren în suprafață de 18.400 mp, deținut de vânzător în baza titlului din 24 februarie 1994, în parcela nr. B, înscris de pe care notarul a întocmit o copie. Ulterior, la data de 10 ianuarie 2005, petenta L.V. a solicitat și obținut de la notar o copie legalizată sub nr. 79, deși nu a fost parte în contract.

În continuare, la data de 20 iunie 2005, soții B. au donat terenul de 18.400 mp către SC I.A. SRL reprezentată de asociatul unic și administrator L.V. care, la rândul ei, la data de 13 ianuarie 2006 a transmis acest teren cu titlu de schimb soților M.T. și M.L.E., pentru care a primit un teren în intravilanul municipiului Oradea, potrivit contractului de schimb nr. Z din data menționată. c) Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 1 martie 2005 la B.N.P. G.C., actele premergătoare au relevat faptul că, la data de 28 februarie 2005, la B.N.P. D.I. s-a dezbătut succesiunea după defunctul B.R., la cererea numiților B.I.R., B.R., B.E., L.V. și M.A.C., iar în masa succesorală a fost inclus și terenul de 18.400 mp menționat în titlul de proprietate din 24 februarie 1994 pe numele defunctului, parcela nr. B și s-a eliberat părților certificatul de moștenitor din 28 februarie 2005. În ziua următoare, petenta L.V.

a încheiat cu moștenitoarea B.E. și M.A.C., la B.N.P. G.C., contractul de vânzare-cumpărare autentificat pentru terenul de 18.400 mp evidențiat în titlul de proprietate din 24 februarie 1994 parcela nr. B. Susținerile petentei L.V. în sensul că a negociat cu numiții B. vânzarea a două terenuri din titluri de proprietate diferite, că notarul D.I. a încercat încheierea unui contract de vânzare-cumpărare și de aceea a întocmit copia legalizată a titlului de proprietate, că ar fi aflat de situația reală a titlului de proprietate numai după extinderea cercetărilor față de ea, nu au fost confirmate de actele premergătoare efectuate, din care a rezultat că, de fapt, petenta a folosit titlul de proprietate din 24 februarie 1994 al lui B.R.

pentru a obține o suprafață întreită de teren, fiind ajutată de persoane de la Oficiul de cadastru Bihor, cercetate în Dosarul nr. 1875/P/2008 al parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Plângerea petentei L.V. împotriva Rezoluției nr. 155/P/2008 din 30 ianuarie 2009 a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 99/II-2/2009 din 8 aprilie 2009 a procurorului general al aceluiași parchet. În temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., petenta L.V. a formulat plângere împotriva Rezoluției nr. 155/P/2008 din 30 ianuarie 2009 dispusă în cauză, pe care a apreciat-o netemeinică și nelegală, deoarece, față de notari nu s-a efectuat niciun act de cercetare prealabilă de către procuror și la fel s-a procedat și cu funcționarii suspectați, solicitându-se astfel trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 51/PI din 15 aprilie 2010, a respins plângerea, ca nefondată, cu motivarea că susținerile petentei nu au fundament. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta și a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petenta nu este fondat. Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză de către procuror, a rezultat că notarii publici D.I., P.F., M.D.S. și G.C. au respectat prevederile legale la întocmirea actelor notariale solicitate de petenta L.V.

sau alte persoane, au acționat potrivit cu actele de proprietate prezentate de părți, în original, și nu au alterat conținutul actelor autentificate sau pentru care au eliberat copii legalizate astfel că răspunderea pentru alterarea conținutului unor înscrisuri aparține funcționarilor cercetați în Dosarul nr. 1875/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, precum și petentei care a folosit în aceeași perioadă de timp mai multe variante ale titlului de proprietate din 24 februarie 1994 al defunctului, în prezent, B.R., pentru a obține o suprafață întreită de teren, deși acest titlu privea suprafața de 18.400 mp aflată în parcela nr. Z din extravilanul Municipiului Oradea și nu în parcela nr. A. În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentei împotriva Rezoluției nr. 155/P/2008 din 30 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea este legală și temeinică.

Fată de considerentele arătate, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate de recurentă și urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petenta L.V. împotriva sentinței instanței de fond. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petenta va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara L.V. împotriva Sentinței penale nr. 51/PI din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2010.