ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2523/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 62 din 17 martie

2009 a Judecătoriei Vișeu de Sus a fost condamnat inculpatul M.C.M. la o

pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 208 alin. (4) -

209 lit. e) C. pen., ambele cu aplicări art. 74, 76 C. pen.

S-a făcut aplic. art.

81, 82 C. pen. și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.

În esență, s-a

reținut că la data de 16 august 2007 inculpatul a condus pe str. L. din Borșa

autoturismul fără a poseda permis de conducere, iar la data de 22 august 2007 a

sustras autoturismul marca L. proprietatea Poliției Borșa din cadrul I.P.J.

Maramureș parcat în incinta stației P. Borșa, conducându-l pe o scurtă distanță

și intrând într-un balot cu apă minerală ce era expus pentru vânzare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul.

Prin Decizia penală

nr. 244/A din 30 decembrie 2009 a Tribunalului Maramureș a fost respins ca

nefondat apelul inculpatului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul.

Prin Decizia penală

nr. 143/R din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori, a fost respins ca nefondat recursul inculpatului.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare contestatorul M.C.M., susținând că nu

a beneficiat de un proces echitabil și la o apărare reală.

Prin Decizia penală

nr. 304/R din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori, a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de

contestator.

În esență, s-a

reținut că motivele invocate de contestator prin care acesta își susține în

esență nevinovăția nu se încadrează printre cele expres și limitativ prevăzute

de art. 386 C. proc. pen.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul.

Recursul este

inadmisibil.

Hotărârea prin care

se soluționează o cale extraordinară de atac poate fi la rândul său atacată pe

cale ordinară numai dacă și hotărârea la care se referă este susceptibilă de o

asemenea cale de atac.

Din reglementarea

contestației în anulare, rezultă că această cale extraordinară de atac este

îndreptată în patru dintre cele cinci cazuri reglementate de art. 386 C. proc.

pen. împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs, ceea ce înseamnă că

hotărârea prin care se soluționează contestația în aceste cazuri este

definitivă.

Doar în cazul

prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., hotărârea prin care se soluționează

contestația în anulare poate fi atacată cu apel sau recurs, în condițiile art.

392 alin. (4) C. proc. pen.

În speță, contestatorul

nu a indicat în motivarea contestației niciunul dintre cazurile expres și

limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. în care poate fi exercitată

această cale extraordinară de atac, situație în care soluționarea contestației

s-a făcut printr-o decizie definitivă.

În aceste condiții,

exercitarea unei căi de atac împotriva acestei din urmă hotărâri nu este

permisă de lege, sens în care recursul declarat de către contestator este

inadmisibil și va fi respins conform art. 385

15

pct. I lit. a) C.

proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

recurentul contestator M.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 304/R din 14

aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 iunie 2010.