ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4564/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din 27 aprilie 2010, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea

de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamanta G.G.G., cu excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 lit. b) din Legea nr. 144/2007,

devenit art. 63 lit. b) în urma modificării legii.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

constatat că în Dosarul nr. 5351/2/2009, având ca obiect acțiunea reclamantei G.G.G.

de anulare a Decretului nr. 296 din 12 februarie 2009 privind reînvestirea domnului

M.D.M. în funcția de procuror șef la D.N.A., reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 60 lit. b) din Legea nr. 144/2007, devenit art. 63 lit. b)

în urma modificării legii, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 4

alin. (2), art. 16 alin. (1) și alin. (2) și art. 80 din Constituție.

S-a mai reținut că sub

aspectul admisibilității, excepția de neconstituționalitate nu privește o dispoziție

care are legătură cu soluționarea cauzei, în raport de obiectul acțiunii și temeiul

de drept al acesteia.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta G.G.G., fără a depune motivele de recurs în termenul

legal.

Recursul este nul.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate aspectul depunerii motivelor de

recurs peste termenul legal, excepția nulității recursului fiind una de ordine publică,

menită să facă de prisos cercetarea pe fond a cererii de recurs.

Potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (6), teza a II-a și teza a III-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea

și funcționarea Curții Constituționale, republicată, încheierea prin care instanța

respinge cererea de sesizare a curții Constituționale „poate fi atacată numai cu

recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Recursul se judecă în termen de 3 zile”.

Această prevedere din

legea specială a Curții Constituționale este derogatorie de la dreptul comun, reprezentat

de dispozițiile C. proc. civ., în speță cele ale art. 301 și ale art. 303 alin.

(2), aplicându-se astfel cu prioritate conform principiului „specialia generalibus

derogant”.

Astfel, procedura de soluționare

a excepției de neconstituționalitate ridicată în fața instanțelor judecătorești,

astfel cum este instituită prin dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 este

una specială, guvernată de principiul celerității.

Stabilirea de către legiuitor,

în art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a unui termen special de exercitare a

căii de atac a recursului, derogatoriu de la dreptul comun, atât sub aspectul întinderii

lui cât și sub acela al momentului de la care începe să curgă, și anume 48 de ore

de la pronunțare, este expresia tocmai a principiului celerității și a consecințelor

juridice pe care le atrage pe plan procesual invocarea unei excepții de neconstituționalitate.

Textul art. 29 alin.

(6) din Legea nr. 47/1992 uzitează expresia „încheierea poate fi atacată numai cu

recurs” fără a face distincție între declararea recursului și motivarea acestuia,

iar unde legea nu distinge nici judecătorul nu poate face acest lucru (ubi lex non

distinquere, nec nos distinqere debemus).

Completarea acestei dispoziții

speciale cu prevederile C. proc. civ., în speță art. 303 alin. (2), ar lipsi de

eficiență juridică dispoziția imperativă cuprinsă în teza a III-a a art. 29

alin. (6) din Legea nr. 47/1992, care arată că recursul se judecă în termen de 3

zile. Or, o eventuală comunicare a încheierii atacate și curgerea unui alt termen

pentru motivarea recursului, care, în conformitate cu dispozițiile

art. 301 teza 1 C. proc.

civ. este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, ar duce la inaplicabilitatea practică

a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Cum legea trebuie interpretată

în scopul de a produce efecte juridice și nu în sens contrar, este evident că și

atunci când se procedează la completarea normei speciale cu prevederile dreptului

comun, acestea din urmă nu trebuie să fie contrare scopului avut în vedere de legiuitor

la edictarea legii speciale.

Pe de altă parte, având

în vedere că în Legea specială nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale nu există o prevedere expresă referitoare la sancțiunea procesuală

care intervine în cazul nerespectării termenului de 48 de ore de la pronunțare privind

declararea și motivarea cererii de recurs, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor

procedurale de drept comun, prevăzute de C. proc. civ., respectiv cele ale art.

306 alin. (1) referitoare la nemotivarea recursului în termenul legal.

Astfel, încheierea fiind

pronunțată la data de 27 aprilie 2010, iar motivele de recurs depuse la 15 iunie

2010 și având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu

au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu,

potrivit alin. (2) al aceluiași art., Curtea urmează a constata că recursul este

nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de G.G.G., împotriva încheierii din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 octombrie 2010.